duminică, 10 august 2014

Băsistul


Threedots




să punem punctul pe i, căciula pe ă și virgula (sau incorect spus – sedila) la ș-

Motto:
Situația în care se află poporul român (dpdv politic) este similară cu cea a pacientului de mai jos: 
Doctorul:
 - Regret să vă spun, dar sunteți foarte, foarte bolnav.
Pacientul:
 - Doctore, sunt tare și suport adevărul. Sincer și direct, cât timp mai am?
Doctorul:
 - 10.
Pacientul:
 - A, păi nu-i chiar așa de rău. Credeam că mult mai puțin.
Doctorul:
 - 9… 8… 7…6…


Una din cele mai mari realizări (de fapt singura majoră) ale stângii românești (din punctul ei de vedere, evident), stângă reprezentată de 25 de ani de partidul iliescian, sub diverse sigle, demn continuator cu față discutabil umană a partidului cu față absolut inumană, a fost de natură lingvistică și anume îmbogățirea dex-ului cu substantivul, care poate avea și valoare de adjectiv, “băsist”.

Scopul nedeclarat al stângismului românesc, în crearea termenului de basist, nu are neapărat legătură cu numele președintelui, ci are legătură cu discreditarea ideilor de dreapta. Chiar și cel mai înfocat anti-băsist ar trebui să recunoască, dacă are o fărâmă de onestitate în el, că din ciurda de politicieni tolăniți la nivel înalt, Băsescu este cam singurul care a înțeles ce e dreapta și ce vrea ea.

Socialiștii de rit nou, foști comuniști, și/sau odrasle crescute și educate în spiritul statului totalitar, au perceput pericolul răspândirii ideilor de dreapta, în contextul nou al accesului la informații, acces refuzat și chiar pedepsit, pe vremea stângismului totalitar pre-revoluționar și au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a dezavua potențiala orientare politică spre dreapta a statului român.

În puține cuvinte, doctrina de dreapta este o orientare politică prin care se  susține libertatea individuală în materie de economie și care protejează proprietatea și diviziunile de clasă. În opoziție cu stânga politică, dreapta susține un model de piață liberă mai presus de intervenția guvernului și urmărește să promoveze valorile și drepturile individuale față de poziții colectiviste sau statiste.

Evident în momentul în care individul, piața liberă, proprietatea privată, meritocrația etc. capătă un ascendent prea puternic, rolul și implicit influența statului/guvernului în diverse sectoare o ia mai la vale, iar bugetarii politici devin ceea ce ar trebui să fie cu adevărat. Niște funcționari plătiți de fiecare contribuabil, pentru a-i apăra libertățile și interesele și care trebuie să dea socoteală individului care-i plătește. Total neconvenabil pentru bugetarul din parlament, sau guvern, sau primării, sau tot felul de alte organe, organisme, consilii, etc, în care abundă cei care practică activitatea de mărunțit frunză la patrupezii canini, pe bani extraordinar de frumoși și care când se plictisesc de făcut nimic, mai pun de-o spălare de bani, de-o afacere profitabilă personală, de-o evaziune fiscală, în general de orice le-ar putea spori averea consistentă, fără să implice munca sau priceperea într-un anumit domeniu.

Profitând de trei aspecte majore și anume:

o conjunctura economică mondială nefavorabilă cetățeanului de rând, dar slujind perfect interesele stangismului românesc, conjunctură în care s-au luat niște măsuri dure dar necesare dpdv economic,
o lipsa totală a unor partide cu adevărat de dreapta în România, cele autodeclarate de dreapta fiind pline fie de habarniști, fie de fripturiști, fie de traseisti,
existența unui sector însemnat (majoritar) de votanți cărora le-a intrat în ADN sintagma „asistență socială” și pe care îi sperie cuvintele concurență, competiție, valoare, CV și pentru care siguranța micului și berii la iarbă verde, odată pe săptămâna, reprezintă culmea libertății individuale,
…deci, profitând de aceste lucruri, reprezentanții stângii românești au reușit să arunce toate relele din țară în cârca unui singur individ și prin extensie, oricine vede adevărul în spatele minciunilor, corupției, ticăloșiei, fariseismului este taxat ca fiind băsist.

Mai pe la începuturi, trogloditul emanat al revoluției, cel care cu fața extraordinar de umană, a dat drumul minerilor dezlegați prin capitală, îi numea pe cei care voiau mai mult decât un mic și-o bere, golani, huligani, elemente destabilizatoare.

N-a prea prins chestia asta pentru că golani erau și studenți și profesori universitari și academicieni și doctori și ingineri și oameni de bună credință cam din toate categoriile sociale, pe când termenul de golan, te duce cu mintea la un coate-goale, la un terchea-berchea, de exemplu la unul care-și petrece timpul prin gări și printre tomberoane, chiar dacă-s pariziene.

A învățat din greșeli și partidul stat și a venit, mai nou, cu termenul de băsist.

Termenul de băsist este mult mai bun și mai penetrant. Acum și în viitor poți și vei putea taxa ca băsist pe oricare din cei care se opun partidului stat, din diverse motive.

Termenul de băsist va rămâne chiar și după ce Băsescu nu va mai fi în politică și va înlocui cu succes deplin, mult prea uzata și perimata exprimare „greaua moștenire”.

Absolut tot din ce nu va fi bun, va fi din cauza băsiștilor și băsismului și a faptului că încă nu a fost eradicat basismul.

Partidul stat va putea la orice oră să închidă gura oricui, care i se va opune, cu cuvântul magic ”băsistule”, iar prostimea României își va explica degringolada țării prin câteva clișee de mare succes: flota, casa din Mihăileanu și Nana.

Noul Salem și noua vânătoare de vrăjitoare vor fi la loc de cinste în România, după alegeri.

Se va deschide sezonul la vânătoarea de băsiști și multă lume va încerca să țină ciocul mic de teama de-a nu fi catalogați drept băsist.

La ora actuală a fi băsist nu înseamnă neapărat să-l aperi pe Băsescu ci să aperi ceea ce susține el – statul de drept, meritocrația, apărarea justiției, dreptul la o justiție corectă pentru toți ,oameni simpli sau (vremelnic) aleși, votați în funcții publice sau celor care au ajuns să acumuleze averi mari în mod dubios. Unele procese se finalizează cu sentințe definitive într-un timp record, iar altele durează 7 ani, doar pentru simplul fapt că inculpatul are o avere considerabilă și un trust de presă aservit, doldora de găunoși, ticăloși, profitori.   Ooops, mă scuzați nu mai fac. Nu mi-am dat seama și a vorbit băsistul din mine.


P.S. Existența “băsiștilor” este unul din motivele pentru care viitorul președinte pubelă nu va avea o misie prea ușoară.
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu