Cât îmi lipseşti

Sprincenatu Dan

Pe retina sufletului mistuit de dor

păstrez cu sfinţenie momentele unice

petrecute în catedrala iubirii,

mi-e dor de ochii tăi pătrunzători,

de sărutările furate sub

privirile stelelor visătoare

Acum pe ecranul minţii

se derulează un film ameţitor;

iubito facem dragoste

pe un câmp de flori,

îmbătaţi de miresme

ascultăm îmbrăţişaţi

cântecul minunat al greierilor anonimi,

o domoală adiere de vânt

ne răcoreşte trupurile aprinse

Cu gura flămândă-ţi sorb buzele fierbinţi

sânii îmi dau fiori când îi ating

căldura din privirea ta albastră

îmi încălzeşte inima vrăjită.

o magic vis din nopţile astrale

de n-ai avea nicicând sfârşit!

În lipsa ta înger diafan

mă înfrăţesc cu poezia,

cât îmi lipseşti iubire,

dorul de tine imi străpunge

sufletul atât de trist..