Sandu Alrox
Şi
acum
doar
în oboseala mea
precum
o carte fără pagini,
nepotrivită,
mângâiat
de lumina tânără
simțită
de mult
minciună
înghețată
speranță
oarbă
că
soarta mea ar putea dezvălui
dar
eu știu
până
acum
erodate
de anxietate
că
nu există nici un scop de a încerca
nu
există nici un remediu pentru zgomotul neâncetat
durerea
nedeterminată și permanentă
a
ceea ce noi toți numim viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu