Ferește-ne, Doamne, de Ponta!

Cristian Campeanu

Noul prieten al poporului român, Victor Ponta, este, probabil, unul dintre cei mai periculoși oameni pentru viitorul acestui popor. În mod similar cu acțiunile omologului său ungar, Viktor Orban, Ponta trage România pe o traiectorie putinistă.

Fără a insista asupra discursului de lansare a candidaturii domnului Ponta la prezidențiale, analizat în detaliu deja până acum, revenim asupra unei observații care a fost oarecum puțin comentată. Domnul prim-ministru nu a găsit cu cale să facă absolut nici o referire la criza ucraineană și la Rusia într-un discurs de o oră. Or, din punctul de vedere al unui potențial candidat la președinție, viitorul mandat va fi definit de această unică problemă, fundamentală pentru securitatea României: cum se va poziționa față de conflictul din Ucraina și față de Rusia?

Ponta a demonstrat deja că este defazat în problema Rusiei. În vreme ce Europa făcea o răsturnare copernicană, trecând de la o atitudine ezitantă și ambiguă față de sancțiunile impuse Rusiei la o poziție intransigentă de impunere a unor sancțiuni dure unor sectoare esențiale pentru funcționarea oligarhiei de la Moscova, Ponta încă vorbea la București despre nevoia de a ține seama de „interesele economice și comerciale ale unor state europene“ și de a „nu o lua cu zece pași înainte“. Episodul este relevant atât pentru natura, cât și pentru înclinațiile politice ale candidatului PSD la președinție. Ponta a crezut că știe ceva despre ceea ce se întâmplă în Europa în legătură cu pozițiile față de Rusia și a vorbit sigur de sine, bazându-se pe faptul că există numeroase țări din Uniunea Europeană cu interese comerciale majore în Rusia, începând de la Germania, Marea Britanie, Olanda, Italia și terminând cu Spania, Portugalia, Austria și Ungaria, ca să nu mai vorbim de cei trei „cai troieni“ ai Rusiei în UE, Grecia, Cipru și Bulgaria. Calculul rece al lui Ponta a fost că state precum Polonia, România, Suedia și țările baltice nu au cum să câștige această bătălie și de aceea s-a poziționat în mod laș de partea celor care a crezut el că sunt mai puternici. Cât de mult s-a înșelat!

Ceea ce nu a înțeles Ponta este cât de mult a schimbat atacul asupra avionului Malaysian Airlines MH17 opinia publică din țările occidentale și, în consecință, pe cea a guvernelor acestor țări. Prin urmare, nici Mark Rutte în Olanda, nici David Cameron în Marea Britanie, nici Angela Merkel în Germania nu își permiteau să nu țină seama de acest curent de opinie și să nu reacționeze în consecință, cu toate sutele de miliarde de dolari rusești care trec prin City-ul londonez, prin portul Rotterdam sau prin gazoductul Nord Stream. Când 298 de oameni nevinovați care merg în vacanță sau la o conferință pe tema SIDA sunt carbonizați de o rachetă rusească, guvernele au tendința să-și modifice politica, chiar în pofida „intereselor economice și comerciale“.

Să comparăm puțin. David Cameron a afirmat săptămâna trecută că ar fi inacceptabil ca Occidentul să stea deoparte și să asiste la agresiunea rusă, pentru că Putin ar putea încerca să destabilizeze în viitor România și țările baltice. Sâmbătă, Cameron a trimis o scrisoare liderilor celor 28 de state NATO și secretarului general al Alianței, în care afirmă, cu limpezimea specifică liderilor politici britanici, că „Trebuie să revizuim relația pe termen lung cu Rusia. În vreme ce NATO a privit întotdeauna Rusia drept un partener, nu o amenințare, este clar că Rusia vede în NATO un adversar. Trebuie să acceptăm așadar că recenta cooperare din ultimii ani nu mai este posibilă din cauza acțiunilor ilegale ale Rusiei (care a rupt cartea de reguli internaționale) și să revizuim principiile care ghidează relațiile noastre cu Rusia“. Drept pentru care Cameron cere o prezență militară „robustă“ a Alianței în Europa de Est, în cadrul unei Forțe de Răspuns a NATO întărite, și instalarea de echipamente și provizii în locații-cheie prestabilite. Mesajul care trebuie transmis Moscovei este că „nici NATO, nici membrii ei nu vor fi intimidați“. Acesta este discursul responsabil al unui lider politic căruia „îi pasă de oameni“.

Ce a făcut Ponta? S-a așezat alături de prietenii săi Stanișev din Bulgaria și Matteo Renzi din Italia (devenit lider al campaniei antisancțiuni), dar și de pretinsul său adversar Viktor Orban în a predica moderația și grija față de „interesele economice și comerciale“. De ce a făcut asta? La suprafață, din calcul politic prost și din oportunism, dar în profunzime, pentru că este incapabil să înțeleagă și să simtă ceva când e vorba de o nenorocire de proporțiile doborârii zborului MH17, este incapabil să înțeleagă „oamenii“ altfel decât ca abstracțiuni statistice și obiecte de interes electoral. Tot discursul lui despre cum vrea să fie președintele oamenilor, nu al instituțiilor (într-un moment când oameni adevărați mureau cu adevărat), toată grija față de pensionari și de sinistrați nu sunt altceva decât manifestări cinice ale unui personaj gol pe dinăuntru. Să ne ferească Dumnezeu de un președinte ca Victor Ponta!


P.S.: După ortodoxismul naționalist regăsit al lui pseudo-Che Guevara, acum s-a atins limita grotescului în campania lui Ponta. Televiziunea amicului Ghiță a „analizat“ candidații la președinție în funcție de apartenența lor religioasă, un lucru care nu se face nicăiericr în lumea civilizată și democratică. S-a ajuns însă până la a-l acuza pe Mihai Răzvan Ungureanu că aparține „sectei mozaice“. Acest antisemitism de cea mai joasă factură ar fi atras oriunde în lume sancțiuni pentru televiziunea respectivă și reacții politice vehemente. Faptul că Ponta nu s-a delimitat de aceste practici demonstrează încă o dată natura fascistă a acestui personaj.