joi, 7 august 2014

În nimicia vieții


Sandu Alrox







Când în tot ceea ce crezi nu merge
modul corect e să te confesezi la stele,
despre tot.


Vei avea un mare soare pentru încalzirea inimii
v-a fi lumină şi ... fără întuneric,
mereu doar lumină.


Vine la tine acea lumină blândă, iar tu îți dai seama
că provine de la altă inimă mare,
mare şi rănită


O dulceață neobișnuită te îmbrățișează ...
te face să-ți pierzi conștiința
în mod fermecator.


Te pierzi în ochi ei, o minunată femeie
care-ţi arată sufletul său şi ceea ce contează,
emoţiile sale.


Vârtejuri de senzații,
se joacă cu emoţiile, cele mai dulci
sensibilitate umple aerul într-o primăvară eternă,
o iubire veșnică unește cele două suflete
într-o singură esență lăsând în urmă,
amintirea unei lumi în care nu vrea nimeni
să se întoarcă.


Vom merge împreună spre lumină
spre lumi de frumusețe divină
fără a cere de ce e-atât de multă bucurie.


Dragostea este o emoție minunată
este senzația că întotdeauna am avut-o în noi, în sufletul nostru
dar nu am înțeles care era destinul său


Fiecare dintre noi este destinat
să iubeasca pe cineva, ce pare un înger,
o mica stea care ne face să visăm
în timp ce mergem prin viata reala.


Visul, de data asta este realitatea existenței
într-o lume în care credem
în toate și în tot ...


Nu e de mirare, nu este surprinzător
dacă se simte că dragostea, ne-a fost dată
am avut întotdeauna darul iubirii.


Noi nu credem în mituri false, în idoli falși
care ar putea induce în eroare mintea noastră;
să o eliberăm de gândurile rele si ascultăm doar
de sufletul nostru, sursa dragostei noastre.


Învățăm să ascultăm stelele,
învățăm să iubim cerul și marea
că o astfel de glorie, multă pace oferă

esenței noastre de om.


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu