Înger fără de iubire

Loredana Viţelaru Nicoleta

Atât de mult credeam că-mi eşti iubire,

şi-atâtea vise am zidit în infinit,

un chip de înger, cu ochii fericire

aşa tu arătai când te-am privit.

Aveai atâtea constelaţii împrejur

şi mii luceferi, mulţi prea mulţi erau,

credeam că eşti un sfânt cu suflet pur

dar demonii iubirii, în ochii tăi luceau.

Sărutul morţii l-am simţit întâia oară

când braţele iubirii tale m-au cuprins,

credeam că-i dragostea acelei nopţi de vară

cu stele-n ochii tăi ce le-am aprins.

Cu sete mi-ai băut şi ultima suflare

muşcând din trupul meu cu zâmbet otrăvit

sărutul morţii mi l-ai dat ştiind că doare

doar mie, pământeană care te-a iubit.

Acum rămâi doar înger fără de iubire

cu stropi de mir din dragostea primită,

un trup fără de suflet, doar în amintire

ce viaţă tu i-ai luat cu gură otrăvită.

Să nu te-ntrebi de flăcări ard în tine

şi nici de stele nu se-aprind în ochii tăi,

e doar tăcerea ce-a rămas dintr-o iubire

în beznă ce-a lăsat în ochii mei.