Dorina Neculce
Spune-mi, omule din
stele,
Gândul meu renaște-n
gânduri?
Umbra mea
pierdută-aseară,
Stă ascunsă-n mii de
rânduri?
Lumea iar mi-o ia-nainte,
Simt suflarea ei
nocturnă,
În
obraz îi simt un dinte
Și-napoia-mi i-altă
umbră.
Timpul, rar, își toarce
calea,
Iar clepsidra-și bate
bobul.
Însă glasul cel
zadarnic,
Azi, șoptește
resemnarea:
„Ea-i stăpâna,
Tu...doar robul”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu