Shanti Nilaya
Ni-s ochi-nrourati
de-aceleasi ape,
Pe
buze ne- nfloresc aceeasi maci;
Sclipiri de lacuri
,…revarsari sub pleoape…
Dar tie-ti sta mai bine…,
fiindca taci!
Pe-obraji, si eu si tu
purtam roseata,
Ne
duelam in scrisuri de razboi;
Traim , visam, iubim de
dimineata…
Primul ranit e …unul
dintre noi !
Slobozi din literele ce
mi-s dragi,
Prin juxtapuneri ,
judecati de Cer;
As
vrea sa nu mai fiu, sa nu mai tragi
La
zid cand sunt …Sau sa ma mistui, sper…
Ma
uit sa vad daca mai sunt intreaga,
Si
daca nu lipseste… careva,
Cum suntem unu-n
lupta,sa-nteleaga
si
mintea ta, si poate…mintea mea!
Raspunsul meu e vuiet si
furtuna,
Ce-ar scoate radacini ca
de copac!
Ni-s ochi-nrourati sub
ploi de luna…
Dar, mie-mi sta mai
bine…, fiindca tac!
E
miezul noptii, si privesc aiurea…
Fara sa stiu, spre tine
brate-ntind,
Iar Dumnezeu ma
binecuvanteaza;
Cu
ingeri albi…ar vrea sa te cuprind!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu