Vasile
Ionac
De
ce-ntruna bate vânt
Și
nu pot să te ating?
De
ce cade dintr-o stea
Tocmai
scânteierea mea?
De
ce vis, de ce ospăț
Prin
pădurea de acăț?
De
verde viu de foi
Când
din unul facem doi?
Nu
te mai biserici
Când
începi a dezveli
Craci,
ce-arată precum simți,
Mușcătura
fără dinți.
Hai
să nu ne mai halim
Aruncând
zațu-n sublim
Prin
cuvinte de pripas
Și
cântări fără de glas.
Uită
actu-n care stai,
Vino
noaptea să te dai
Precum
ești, fără motiv,
Clipelor
fără de tiv.
Adă-ți
sânul și fă-l țâți,
Cu
sărutul să m-ațâți,
Și,
când mâncărimea-i gând,
Adă-mi
raiul pe pământ.
Bată
vântul prin furtuni
Că
nu-mi pasă, de m-aduni…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu