Victoria Stoiciu
Imaginați-vă o țară oarecare. O țară în care 41% din populație este expusă riscului de sărăcie și excluziune socială. 72% din copii acestei țări suferă de diverse forme de privațiune materiale. Doar jumătate din populația activă are un loc de muncă, un sfert din angajați muncesc pe salariul minim, care e unul derizoriu, iar o treime din cei apți de muncă au plecat peste hotare din cauza lipsei de perspectivă și a sărăciei. În respectiva țară, nu au avut loc recent războaie inter-etnice și nici tensiuni religioase, în schimb se duce un război tacit între cei puțini, ce au acces la resurse și cei mulți, aproape o treime din totalul populației, care suferă de lipsuri materiale severe. Principalele discriminări înregistrate nu sunt pe criterii de rasă sau religie, ci pe criterii de apartenență socială. Cu toate astea, disputa în care sunt prinși politicienii acestei țări și în care riscă să fie antrenată și o bună parte a populației se poartă în jurul naționalismului și a religiei. Nu este absurd?
Această țară este, așa cum e lesne de ghicit, Romania secolului XXI, în care, în anul de gratie 2014, vom fi martorii unei confruntări electorale în care, așa cum se anunță deja, principalele teme electorale vor fi naționalismul și religia. Noua alianță a dreptei și-a împopoțonat preventiv titulatura cu numele de creștin, iar candidatul stângii se mândrește că e ortodox.
Sondajele de opinie ne arată în mod constant că principalele griji ale oamenilor sunt de natură economică: sărăcia și șomajul. Deși indicatorii macroeconomici arată că România a ieșit oficial din criza economică, avântul macroeconomic nu e resimțit: 87% dintre români au o părere proastă despre starea economiei naționale. Și asta pentru că salariile românilor în anii de criză au crescut doar nominal, în timp ce salariul real e mai mic decât era în 2008. Pentru că în aprilie anul acesta aveam doar cu 48.000 mai mulți salariați decât în aceeași perioadă a anului trecut, dar cu 300.000 mai puțini salariați decât în anul 2008, în pofida unor modificări ale legislației muncii care a flexibilizat relațiile de muncă și a șubrezit condiția angajatului.
Cu toate astea, discuțiile nu se vor purta pe viziuni economice sau de dezvoltare. Nu că s-ar fi întâmplat asta vreodată la noi. Dar în trecut, deși erau lipsite de consistență și argumente, dezbaterile electorale erau structurate în jurul unor clivaje care aveau mai multă relevanță pentru societate la momentul respectiv: privatizare, modernizare, anticorupție. Fată de acestea, naționalismul și religia au tot atâta relevanță în acest moment pentru bunăstarea și viitorul românilor pe cât are rinocerul negru care trăiește în Africa și e pe cale de dispariție. Atât religia, cât și naționalismul sunt ceea ce se cheamă în engleza a non issue.
Dar asta nu însemnă că aceste teme nu vor mobiliza electoratul. În definitiv, e bine cunoscut că atunci când economia șchiopătează și incertitudinea crește, temele identitare reprezintă un refugiu numai bun pentru politicieni incapabili și votanți speriați. Nu e deloc exclus ca învingătorul cursei prezidențiale să fie cel care va câștiga concursul electoral întitulat Cine e mai bun român?, iar vioara numărul unu în campanie să fie BOR. Implicarea BOR nu ar fi, totuși, o premieră – amestecul acesteia în politică prin susținerea a diverși candidați sau partide e veche și bine-cunoscută.
Premiera acestei campanii va fi, însă, implicarea BOR de partea unui candidat creștin ortodox împotriva unui contra-candidat protestant, neortodox. Iar ceea ce va rezulta de aici nu va fi doar o diluare a limitelor dintre sfera religioasă și cea laică și o consolidare a relației incestuoase dintre stat și biserică. Ceea ce va rezulta va fi un melanj periculos, exploziv de intoleranță religioasă și etnică ale cărui consecințe le vom resimți mult după încheierea campaniei prezidențiale. Așa cum vom resimți din plin că lăudata calitate de bun român nu face ca românii să o ducă mai bine. Dar, din câte se pare, religia și etnia bat economia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu