duminică, 7 decembrie 2014

CA O RISIPĂ



Luiza-Adriana Grama






 Am învăţat să mor de la un timp
 Şi-o fac pe zi ce trece tot mai bine,
 Şi văd cu fiecare anotimp
 Cum cad toate redutele din mine.


 Mă las secundei pradă nevăzută
 Sperând să mă destrame în tăcere,
 În faţa vremii sunt o biată ciută,
 Ce-şi pierde suflu-n orice adiere.


 Şi evadez din mine câte-o clipă
 Privind la bietul înveliş de humă
 Lăsat deşertului ca şi risipă
 Un palid chip, o trecătoare umbră.


 Mor pe fâşii şi mor pe apucate
 Cedând deşertăciuni părţi din mine
 Şi dacă crezul meu are dreptate,
 Voi înflori în lumea care vine.















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu