Valy Plugar
Pierdut, privesc, cât eşti de frumoasă!
Când părul, îţi curge în cascade!
Eşti ca o mare de lucioasă,
Ce-o mângâie vântul, doar cu şoapte!
Aş vrea un fluture să fiu.
Să zbor direct, pe umărul tău!
Aripa, catifelată, să mi-o mângâi, lin,
Şi-n şoapte de iubire, să-m spui numele meu.
Cât eşti de frumoasă, când ochii mă privesc!
Cu dragoste nebună, adâncă cât e marea!
Pierdut, mai am putere, să zâmbesc,
Şi inima, bate cât e zarea!
Când te văd, cerul e senin.
Pământul, niciodată, nu îngheaţă!
Tu eşti, dulciul meu venin
Ce-mi curge prin vene şi-mi dă viaţă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu