Anne Marie Bejliu
cu cercul pe buza paharului
jumătate gol jumătate plin cu gânduri
mă plimb
privesc anii în care tu
cu degetele pe buza sticlei
priveşti meciurile
visele toate cum despică aerul
în fâşii de banal
seară de seară
nimicul măreşte distanţa dintre noi
când între mine şi tine
zâmbetele băieţilor ridică armuri de iubire
a lor este plină
pe a ta nu o mai simt demult sau o simt
jumătate goală jumătate inexistentă
e doar uitare detaşare
istoria spune că nici nu a fost
a rămas un fragment de prietenie
aninat de ulucile gardului nevoilor
ca un compromis în sfera cotidianului
nesfârşită umbră
în fiecare răsărit şi apus de soare
cu înserări de însingurare
îndrept privirea spre litere. încep să scriu
încet încet umbra ridică un colţ de întrebare
răspunsuri vin odată cu tine
clătinându-ţi picioarele
ca un catarg răvăşit între a fi
la limita dintre nimic şi banal
stindard al unei licori amare
cu cercul mă plimb pe buza paharului
desenez verigheta umbrelor unui vis
de a fi şi a nu fi singurătate
aninată de ulucile gardului viselor
prăbuşit în mocirla nevoilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu