Echilibru

Ovidiu Vasile

Senin la minte şi vizitat de geniu

Trupul, se umple de sublim în suflet 

Și fiecare clipă de-un mileniu

Cu plânsul lumii deşteptat la zâmbet

Și crengi ce le-am tăiat odinioară

Copacilor crecuți în palma mea

Se răsucesc în mine să mă doară

Și-un dor imens îmi frânge inima

Trecute pete zac pe albul pur 

În țesătura vieții naufragii

Căzute-și poartă umbrele ca magii

Și îmi respiră aerul din jur

Ca brav erou `naintea unui gâde

Fericele nimic nu-și mai dorește

În spirit vizitat de geniu râde

Și-n abandon de sine se-mplinește