duminică, 7 decembrie 2014

Sunt făcut din pahare goale



Carmen Ștefania Luca








lumina se rotește-n piruete pe buzele crăpate

se prelinge până în josul lor

și murdărește sticla doar în aparență

un fel de abur care s-acopere goliciunea

destinul lucrează cu pipeta la umplerea lor

de parcă scara de la pământ la cer ar fi interminabilă

jumătățile goale cu cele pline au ajuns la echilibru

sunt multe și răsturnate în sens invers curgerii

e și stare de ciob pe alocuri

sufletul semnalează fisuri în partea lui infinită

dar Dumnezeu lipește stele pe cer

și când coboară cu ele se cicatrizează totul 

circuitul iubirii în lume se pornește din cer

trece prin om și tot la cer ajunge

dacă eu sunt făcut din pahare un alt pahar mă înghite

suntem un cocktail de oameni de materie de aer împăturit

o dezordine într-o ordine divină oarecum

în palmele Lui ne clătinăm când spre răsărit când spre apus

ne ține pe buze încă...

câtă liniște trebuie să fie în interiorul tău

s-auzi leagănul?













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu