Cu patimă

Aurel Chiorean

Cu patimă trăiesc dorinți ce suie,

când doar tăceri dansează-n glas,

ploi proaspete bătute-n cuie,

în vals de seară, ultim vals.

Cu patimă trăiesc o ploaie albă,

într-un pustiu cu marinari,

sub franjuri, doar făptura-ți dalbă,

când ca momeală pun pescari.

Eu te iubesc zare frumoasă,

și gestul când ți-ascunzi genunchii,

mi-e haina veche, chiar mi-e roasă,

o plâng părinți, o știu și sfinții.

Dar te iubesc cu ploi deodată,

sunt un nebun, am gust amar,

făptura ta imaculată,

e un sărut, cu porți altar.