I se spunea Machiavelli (XLV)

Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea

Lavinia Betea:
Ei erau însă o voce a partidului care reclama „aiureala" lui Ceauşescu cum numiţi dv. dezastruosul lui derapaj. Vedeaţi în spatele acţiunii foştilor ilegalişti mâna Moscovei?

Stefan Andrei:
Nu, credeam în primul rând că erau nemulţumiţi de locul pe care-1 ocupau. Eu nu cred că Bârlădeanu şi Mănescu au fost influenţaţi de sovietici.

Lavinia Betea:
Aş vrea să revenim la textul stenogramei din august 1989. Reiese clar din expozeul lui şi cotcodăceala ei că „trădarea" trebuie pedepsită cu moartea - ca în Cuba (14) şi în Piaţa Tien An Men (15). Şi că, pentru ei, a fi „trădător44 înseamnă a-i critica. Eşti împotriva lor, înseamnă că acţionezi contra „ţării". In şedinţa CPEx de-atunci n-a fost cerută părerea nimănui, şi nimeni nu şi-a spus-o. In stenogramele şedinţelor din 1989 nu există alte referinţe nici la Apostol, nici la „scrisoarea celor şase". Am insistat cu acest fragment deoarece - indiferent ce s-a spus mai târziu - e expresia gândirii lui Ceauşescu, pusă în aplicare în decembrie 1989: contra potrivnicilor se va acţiona ca în Piaţa Tien An Men.

Stefan Andrei:
Ce se întâmplă. El a trăit ultima perioadă într-o lume a lui... Dar dacă era judecat după evenimentele din decembrie 1989 — în orice proces —, el avea argumentul legal. Cum că: „Eu am spus aşa - dacă se atacă sedii politico-administrative, să se aplice legile, regulamentele militare şi Constituţia". Aşa a spus chiar el în teleconferinţa din 17 decembrie 1989. Potrivit regulamentelor militare, dacă se atacă o unitate politico-administrativă, ai dreptul să foloseşti arma de foc. Aşa era legea atunci, nu mai ştiu cum e acum. Acum să revenim la cazul nostru, al celor din CPEx. Puteai să-i spui lui Ceauşescu că, dacă se atacă unităţi militare, să nu se aplice regulamentele militare, legile şi Constituţia ţării? Ce făceai dumneata? Ce spuneai? Spuneai că dacă au intrat în sediul Comitetului judeţean de partid Timiş, unde e şi consiliul popular, dacă au distrus geamurile, au luat biroul..., Armata trebuie să stea?! Ce trebuia să-i spui? Altă chestiune care e pierdută din vedere: CPEx-ul nu avea atribuţii ca forţă politică conducătoare decât pentru analiză politică, învăţământ de partid, agricultură, industrie... Armata, Securitatea şi Miliţia erau subordonate direct Comandantului Suprem. Ceauşescu ar fi spus imediat: „Dar asta nu e atribuţia voastră. Asta este atribuţia Comandantului Suprem. Care e atribuţia voastră? Vreau să schimb pe cei trei miniştri, la Apărare, Interne şi Securitate. Aceasta este atribuţia Comitetului Politic Executiv."

Lavinia Betea:
Deci, nu-i putea schimba pe Vlad, Postelnicu, Milea fără aprobarea...

Stefan Andrei:
Aprobarea CPEx. La această şedinţă s-a raportat ce-au făcut - ce voia el să spună că au făcut cei de la Timişoara şi aceia care primiseră ordinele lui. El fusese informat cu o zi înainte, pe 16 decembrie 1989. Şi noaptea le-a dat ordine celor trei miniştri ce să facă la Timişoara.

Lavinia Betea:
Dar a fost corect informat de ei?

Stefan Andrei:
Asta e problema fundamentală. E o combinaţie între ce ştiam atunci şi ce-am aflat după. Eu am vorbit cu Teodor Bulza, care era redactor-şef la ziarul partidului de acolo. Şi a spus: „A fost chestia cu Tokes (16), s-a adunat lumea în faţa casei lui“. Ce doreau oamenii din stradă? Printre ei, o grupare de 15-20 de moldoveni care strigau „Deschideţi talciocul!". Pentru că una dintre măsurile luate de Bălan ca prim-secretar la Timişoara a fost să închidă talciocul. Or, aceştia veniseră tocmai din celălalt capăt de ţară să cumpere ceasuri electronice la kilogram, să cumpere blugi, dumneata ştii mai bine, din Iugoslavia. Alţii strigau: „Hai să reluăm traficul de frontieră". Nu uita că toate aveau loc înainte de Crăciun.

Lavinia Betea:
In timpul acela nu v-aţi gândit să contactaţi pe cineva din Timişoara?

Stefan Andrei:
A apărut un fenomen. Eu aveam telefonul guvernamental, iar dacă voiam legătura cu Timişoara, îmi spunea că linia e ocupată. Pentru că telefoanele guvernamentale erau în mâna Securităţii şi nu aveai acces la informaţii de la Timişoara. Apoi, eu nu ascultam Europa Liberă. Ştiam că până şi în toaletă aveam instalaţii de ascultare. Toată casa era sub ascultare... Nu ascultam însă şi pentru că ştiam prea bine lucrurile. Că aceasta este o oficină a Statelor Unite ale Americii, a CIA-ului. Iar după ce s-au făcut înţelegerile între Bush şi Gorbaciov, Radio Europa Liberă făcea servicii ruşilor în ceea ce ne priveşte. Ulterior s-a şi recunoscut de către ei. Şi în situaţia aceasta, venea Ceauşescu cu: „O bandă de huligani, uitaţi ce-au făcut".

Lavinia Betea:
Nu şi-a dat seama de pericol?

Stefan Andrei:
Cu siguranţă, nu. Pentru că nu i s-a părut că este o mişcare mai puternică decât cea din Valea Jiului, unde minerii erau organizaţi. Ori decât cea de la Braşov, din 1987.

Lavinia Betea:
Aflaserăţi că declanşarea revoltei s-a încercat întâi la Iaşi (17)?

Stefan Andrei:
Nu ştiam. De Iaşi am aflat după Revoluţie. Ţi-am mai spus, eu sunt cel care a venit la Ceauşescu şi i-am spus discuţia mea cu Şahnazarov, consilierul lui Gorbaciov şi al lui Brejnev. Şi printre altele, în afară de faptul că Nicolae Ceauşescu era grav bolnav de rinichi, din cauza diabetului, mi-a spus: „Tovarăşul Gorbaciov, la o întâlnire a noastră cu ministrul Apărării şi cu primul ministru, a spus: Tovarăşi, noi am plecat greşit. Drumul, obiectivul este bun - să fie mai mult socialism. Am încercat la noi în ţară: am schimbat activul de partid, am tăiat conducerea armatei, mareşali, cutare. Dar relaţiile noastre cu ţările Tratatului de la Varşovia sunt complexe - politice, militare, economice. Incât nu poată să învingă perestroika în Uniunea Sovietică decât dacă reuşim ca şi celelalte ţări din Tratat să aleagă calea perestroikăi“.

Lavinia Betea:
Aţi fost avertizat, iar dv. l-aţi informat pe Ceauşescu de intenţia lui Gorbaciov.

Stefan Andrei:
Că vrea să-l schimbe.

Lavinia Betea:
Dar era convins că nu va putea, că se blindase perfect contra manevrelor sovietice.

Stefan Andrei:
Exact.

„Fratele cel mare" contra celor mici

Lavinia Betea:
Pe baza stenogramei şedinţei CPEx din 27 noiembrie 1989 putem afla ce ştia şi cum judecau Ceauşeştii schimbările din ţările Tratatului de la Varşovia. O jumătate de ceas au discutat o Notă a secretarului cu Relaţii Internaţionale, Constantin Olteanu, despre întâlnirea ce-o avusese cu patru zile înainte cu E.M. Tiajelnikov, ambasadorul URSS la Bucureşti. Cu acel prilej, ambasadorul sovietic a transmis mesajul lui Gorbaciov către Ceauşescu, de invitaţie la Moscova în 4 decembrie 1989, pentru a-i informa asupra proiectelor întâlnirii sale cu George Bush la Malta (18). Vă citez din cuprinsul mesajului lui Gorbaciov: ,Dragă tovarăşe Nicolae Ceauşescu, în aceste zile se încheie pregătirile pentru întâlnirea cu preşedintele SUA, G. Bush. Deşi în vederea acestei întâlniri nu există o ordine de zi convenită în prealabil, una din temele centrale va privi, credem, procesele ce au loc în Europa răsăriteană, aspectele internaţionale ale acestora, influenţa asupra situaţiei din Europa şi din lume“ (19) etc. Gorbaciov estima ca în discuţiile cu poziţiile principiale" ale URSS şi aliaţilor săi, în următoarea formulare: 
„1. Temelia temeliilor relaţiilor Uniunii Sovietice cu celelalte state, inclusiv, se înţelege, cu aliaţii noştri, o constituie recunoaşterea dreptului suveran al fiecărui popor de a-şi alege calea propriei dezvoltări".

Stefan Andrei:
O primă minciună - ce se întâmplase în Bulgaria, şi mai ales ce-a fost în Cehoslovacia unde s-a lucrat tot prin serviciile speciale sovietice....

Lavinia Betea:
Mai departe, Gorbaciov enunţă al doilea principiu: „Interdependenţa crescândă a statelor, deosebit de vizibilă pe continentul european, necesită să se pună capăt rămăşiţelor «războiului rece», politicii şi psihologiei născute de confruntarea dintre blocuri. Uniunea Sovietică şi aliaţii săi, zice el, sunt gata „să reducă până la minimul rezonabil forţele armate şi armamentele“ şi să respecte drepturile omului. De problema stabilităţii europene vorbeşte mai departe Gorbaciov, în sensul că „nu se pune problema graniţelor, nu se încurajează renaşterea pretenţiilor teritoriale vechi“. Dar Ceauşescu făcuse referiri la Basarabia în acel an. Vă amintiţi în ce termeni?

Stefan Andrei:
La Congresul al XlV-lea nu s-a nominalizat Basarabia, ci s-a spus că trebuie dezavuate înţelegerile sovieto-germane şi consecinţele lor să fie rectificate. Se subînţelegea că Basarabia să fie dată României.

Lavinia Betea:
Iată şi punctul de vedere sovietic, clar exprimat, în problema unificării Germaniei: „Considerăm, în mod ferm, că existenţa şi dezvoltarea RDG în toţi aceşti ani a fost şi rămâne garanţia cea mai importantă a echilibrului european, a păcii şi stabilităţii internaţionale Ceauşescu ce părere avea?

Stefan Andrei:
Aici, două probleme sunt fundamentale. In primul rând, noi nu consideram că există o naţiune germană democrată şi una capitalistă, ci că este o singură naţiune germană. In al doilea rând, că trebuie să se ajungă la reunificarea Germaniei, în anumite condiţii. Potrivit poziţiei noastre, nu am salutat însă trecerea Germaniei, pe baza vânzării făcute de Gorbaciov lui Kohl, în Caucaz. Ar fi trebuit ca şi Republica Democrată Germană să discute problema alipirii cu Republica Federală Germană ca două state independente. Şi nu să fie anexată RDG-ul direct RFG-ului.

Lavinia Betea:
Gorbaciov apreciază dezideologizarea raporturilor interstatale drept „trăsătură esenţială a noii gândiri politice Şi un semn de avertizare pentru analiza celor care-au urmat curând: Gorbaciov îi critică pe aceia care consideră perestroika „drept o mărturie, chipurile, a «eşecului socialismului» “. Dimpotrivă, ar fi „un proces de reînnoire a societăţii socialiste".

Stefan Andrei:
O tâmpenie spune Gorbaciov: relaţiile internaţionale nu sunt ideologizate şi acum?! Cât despre reînnoirea socialismului cu perestroika, dumneata ai remarcat că a fost mai lucid Ceauşescu decât el în întâlnirea din 4 decembrie 1989. Atunci când Ceauşescu l-a avertizat că pune socialismul în pericol. Aşa a şi fost.

Lavinia Betea:
Şi, în sfârşit, problema garanţiilor reciproce şi sigure de securitate. Aici, transmite Gorbaciov, se pune şi problema noului rol al Tratatului de la Varşovia şi al NATO, pe care Ie vede transformate, într-un viitor apropiat, în „organizaţii politico-defensive“.

Stefan Andrei:
Aiureală. Până la urmă s-a desfiinţat Tratatul de la Varşovia şi a rămas NATO, când nu trebuia să se desfiinţeze Tratatul de la Varşovia decât în baza unei înţelegeri cu NATO. Şi să nu fiu obligat eu, membru al Tratatului, să cerşesc primirea în NATO şi să fac fel de fel de cedări. Trebuia să fie o discuţie de la o organizaţie supranaţională militară la alta. Şi să se convină împreună, nu dizolvarea unilaterală a unuia sau altuia. Mi-au spus cei care au fost cu Ceauşescu la Moscova că, de fapt, Ceauşescu i-a şi arătat lui Gorbaciov comunicate apărute în ziarele occidentale, unde Bush declara, chiar în acele zile, că va creşte rolul NATO. E foarte bine să discutăm pe aceste documente, că altfel s-ar crede că Gorbaciov avea o extraordinară gândire şi viziune politică.

Lavinia Betea:
La discuţiile din CPEx din 27 noiembrie 1989, pe marginea acestei note n-au luat cuvântul decât Nicolae şi Elena Ceauşescu. Spre surprinderea mea, reiese că erau la zi cu informaţiile despre schimbările din lagărul socialist. In primul rând, cei doi poartă un dialog asupra îmbunătăţirii stilului mesajului lui Gorbaciov. „Tovarăşa" îl critică pe liderul moscovit pe considerente de redundanţă - se repetă la final, zice ea. Iar Ceauşescu vrea să-i solicite menţionarea „principiului coexistenţei paşnice“. Şi, zice el: „Partea aceasta cu colaborarea între cele două blocuri, blocurile militare, aşa cum se spune, ar însemna o permanentizare a lor. Ar trebui, ceea ce am hotărât, desfiinţarea lor concomitentă“ (30). Consideră greşită şi tema dezideologizării relaţiilor dintre state.

Stefan Andrei:
Aceasta era poziţia noastră, ţi-am spus. Se repeta cu orice ocazie. Când ne spunea cineva „voi sunteţi pe poziţiile lui de Gaulle“, noi ziceam că de Gaulle s-a retras din NATO. Noi nu ne retragem din Tratat, noi vrem să se desfiinţeze concomitent cele două blocuri militare. In şedinţele Tratatului de la Varşovia, în declaraţiile Comitetului Politic Consultativ, noi reuşeam să introducem această idee a desfiinţării concomitente. Pentru că Tratatul de la Varşovia fusese constituit după NATO, şi datorită existenţei lui. Ca să creeze un echilibru. Teza dezideologizării relaţiilor internaţionale a fost una dintre teoriile cu care Gorbaciov a luat Premiul Nobel pentru Pace.

Lavinia Betea:
Şi iată, şiretenia lui Ceauşescu, „inteligenţa mortală" cum îi spuneţi dv.: „Trebuie procedat aşa, noi să spunem că nu considerăm că pentru o informare să ne întâlnim. Am putea veni dacă se face o întâlnire să discutăm şi unele probleme bilaterale, dacă nu, atunci trimitem ministrul de Externe“. (21)

Stefan Andrei:
In felul acesta l-a constrâns pe Gorbaciov să-i acorde o întrevedere după discuţia comună.

Lavinia Betea:
Şi iată, acum, dialogul dintre el şi ea - se întrec în a demonstra cât de bine sunt informaţi asupra victoriei „fratelui mai mare“ contra celor mai mici:
„Tov. Nicolae Ceauşescu: Mai ales că acum reiese clar că ceea ce s-a făcut în RD Germană este organizat de sovietici şi de RF Germană. Acelaşi lucru şi în Bulgaria. Bulgarii caută acum să se lămurească de ce au făcut. Spun că nu au ştiut că au datoriile pe care le au. Dar nu se putea ca despre aceste datorii să ştie numai un număr restrâns de oameni. Ei tot spuneau că s-au discutat toate problemele, cu dezvoltarea industriei, cu nivelul tehnic, cu tot. Pe toate le-au discutat. Permanent au discutat problemele economice. In Cehoslovacia, cu atât mai mult s-au dus în 1968, şi i-au forţat să aprobe. Dacă consideră că este greşit ce s-a făcut atunci, de ce nu-şi retrag trupele de acolo, şi în loc să le retragă, le întăresc. Primul lucru era acesta, retragerea trupelor, dar la asta nu se gândesc. Cehii au acceptat trupele, dar ei îşi ţin în continuare trupele acolo.

Tov. Elena Ceauşescu: Vor să-şi întărească dominaţia.



Tov. Nicolae Ceauşescu: De fapt au realizat lovituri de stat organizate. Acesta este adevărul, folosindu-se de ajutorul a tot felul de elemente descompuse, aşa cum a fost şi Adamec, care este un trădător, care, dacă a văzut că nu poate în Biroul Politic să-şi impună poziţia, acum iese în stradă.

Tov. Elena Ceauşescu: Se folosesc de ei şi pe urmă îi dau la o parte, aşa cum au făcut cu cel de la tineret, care a vorbit, a făcut ce au vrut şi apoi l-au dat afară. S-a întâmplat aşa cum se întâmplă cu toţi cei care îi plătesc.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Acestea ar fi. De acord? Toţi tovarăşii sunt de acord.“


Lavinia Betea:
Il ascultaţi pe Ceauşescu? Cu ce-aţi fost de acord?

Stefan Andrei:
Era aerian. Complet dezarticulat. In Bulgaria se mişcaseră lucrurile chiar în timpul Congresului al XlV-lea. In Cehoslovacia mai târziu s-a ştiut povestea cu studentul dat mort în ziare, care a răscolit lumea. (22) Chiar în timpul Congresului, i-am spus: „Tovarăşe Ceauşescu, trebuia şi tovarăşul Jivkov să ia ceva măsuri“. „Nu, dragă, zice, trădare!“. Faptul că tocmai în zilele Congresului nostru a fost doborât Jivkov, dacă el era un om cu mintea întreagă, ca pe timpuri, ar fi venit cu nişte măsuri în final: „Tovarăşi, aţi suferit, aţi chinuit, aţi avut greutăţi, eliminăm urgent şi problemele alimentaţiei, dăm drumul şi la căldură, şi la lumină, şi la program de televiziune." Lua hrana de la gura celor care pregăteau doborârea regimului. Nu, el era complet rupt. Credea că el rezistă pentru că-1 iubesc muncitorii. Iar în conducerea partidului luase măsuri să nu poată fi schimbat nici de sovietici, nici de noi.

Note

14 între 17 şi 19 aprilie 1961, serviciile speciale americane au încercat să răstoarne guvernul comunist din Cuba, sprijinind o invazie prin Golful Porcilor a emigranţilor cubanezi antrenaţi de CIA. Operaţiunea a fost un eşec pentru Statele Unite, iar Fidel Castro a anunţat pe 20 aprilie că invadatorii au fost învinşi. Aceştia au fost victimele represiunii regimului Castro.

15 La 15 aprilie 1989, în Piaţa Tien An Men din Beijing a izbucnit o mişcare de protest, cu ocazia funeraliilor lui Hu Yaobang, fost secretar general al Partidului Comunist Chinez, îndepărtat pentru viziunile reformiste. Studenţii au cerut liberalizarea regimului comunist, mişcarea intrând în atenţia opiniei publice internaţionale. La 20 mai a fost introdusă legea marţială, iar în 4 iunie 1989, trupele Armatei Populare de Eliberare au intrat în Piaţa Tien An Men şi au degajat-o de manifestanţi. A urmat o puternică campanie de represiune.

16 Laszlo Tokes (n. 1952), pastor reformat. Incercarea de a fi mutat din parohia de la Timişoara în satul Mineu (jud. Sălaj) a declanşat evenimentele revoluţionare de la Timişoara din decembrie 1989. Din 1990 s-a implicat în politică. Europarlamentar.

17 Cristinel C. Popa, „Revoluţia a vrut să înceapă la Iaşi", în Scînteia. Jurnalul României - acum douăzeci de ani Supliment Jurnalul Naţional, 14 decembrie 2009.

18 Intre 2 şi 3 decembrie 1989, George Bush şi Mihail Gorbaciov au avut întrevederi pe insula Malta. Intâlnirea s-a ţinut la invitaţia preşedintelui american, iar discuţiile s-au desfăşurat la bordul vasului sovietic Maxim Gorki.

19 ANIC, Fond CC al PCR — Secţia Cancelarie, dos. nr. 66/1989, f. 31.

20 ANIC, Fond CC al PCR — Secţia Cancelarie, dos. nr. 66/1989, f. 20-23.


21 Ibidem, f. 21 v.

22 La 17 noiembrie 1989, o manifestaţie paşnică a studenţilor în Praga a degenerat într-un protest contra regimului comunist. Miliţia a intervenit şi i-a răspândit pe demonstranţi spre seară, însă studenţii au observat la plecare că autorităţile au ridicat de pe stradă un bărbat care părea a fi mort. In oraş s-a răspândit zvonul despre un „student mort“. Paradoxul era că în acea zi marşul iniţial al tinerilor fusese un act de comemorare al unui alt student, ucis de nazişti în 1939. Ulterior s-a dovedit că „studentul mort“ era agent al serviciilor secrete, pe nume Ludvik Zifcâk, care mimase decesul.


va urma