miercuri, 10 februarie 2016

Misiune dificila. Jurnal (50)

C.V.R. Schuyler








Metoda „bolilor venerice“ în obţinerea informaţiilor despre unităţile ruseşti


Inregistrăm succese considerabile în identificarea unităţilor ruseşti prin informaţiile pe care le obţinem de la ofiţerii ruşi care apelează la noi pentru tratarea bolilor venerice. De curând, am tratat 10-15 asemenea ofiţeri prin administrare de penicilină şi de fiecare dată le-am cerut denumirea completă a unităţii căreia îi aparţin şi localizarea cartierului lor general. Am raportat succesul acestui plan către USFET, iar alte state membre ale Comisiei Aliate de Control au fost sfătuite să iniţieze un program similar. Există totuşi multe unităţi ruseşti neidentificate încă în România, iar noi facem tot posibilul pentru a obţine noi indicii pentru identificarea lor.



Căpitanul Marchman pleacă în Statele Unite


Aghiotantul meu, căpitanul Marchman, tocmai a plecat în Statele Unite, pentru a fi primit în altă misiune. Marchman a fost aghiotantul meu încă din timpul ultimelor zile de la Camp Davis; îmi pare nespus de rău că pleacă. A fost un ofiţer extraordinar din toate punctele de vedere şi m-am putut întotdeauna bizui pe el în îndeplinirea oricărei misiuni încredinţate. De curând, l-am numit pe locotenentul Hamilton, drept noul meu aghiotant. Hamilton a fost detaşat temporar, de la SSU la această Reprezentanţă, de câtăva vreme. El pare să fie un tânăr ofiţer inteligent, capabil de fină observaţie şi analiză. Va trece însă multă vreme până ce va ajunge la fel de capabil cum a fost Marchman.



Joi, 22 august 1946

Guvernul organizează defilarea anuală în cinstea loviturii de stat de la 23 august 1944


Astăzi guvernul a organizat sărbătorirea aniversării loviturii de stat. Aceasta a avut loc la 23 august 1944. Festivităţile au început cu o ceremonie aniversară ţinută la Ateneu, marea sală de concert a României din Piaţa Palatului. Regele a fost prezent, ca şi Groza, toţi miniştrii săi care nu sunt la Paris şi membrii corpului diplomatic şi ai Comisiei Aliate de Control (cu excepţia britanicilor). S-a avut grijă ca partea centrală a sălii să fie tixită de susţinători ai FND, care l-au aclamat frenetic pe Groza când şi-a încheiat discursul. Acest discurs, printre altele, a fost gândit ca principal pilon ai programului. După vreo două vorbe adresate la început Regelui, Groza a consacrat următoarele 20 de minute descrierii propriei sale contribuţii la lovitura de stat (de fapt, noi ştim că Groza, personal, a făcut foarte puţin atunci). Ultima jumătate a discursului său s-a îndepărtat cu totul de la subiect şi a prezentat diferitele aşa-zise realizări ale guvernului Groza, precum şi ceea ce se spera să se realizeze în viitor. Discursul a fost ovaţionat exact când trebuia de către publicul ales cu grijă, dar Regele a stat mai tot timpul posomorât de-a lungul ceremoniei, la fel cu majoritatea diplomaţilor prezenţi. Azi-dimineaţă s-a organizat o paradă uriaşă, la care Regele, Groza, diplomaţii etc, au primit defilarea de la o tribună centrală instalată în Piaţa Victoriei. Prima parte a paradei a cuprins 10-20 000 de soldaţi din unităţi militare de elită. A unnat o coloană lungă de civili reprezentând diverse fabrici, industrii şi partide ale FND. Fiecare grup făcuse repetiţii serioase cu lozinca „Regele şi Petru Groza“ , pe care au scandat-o când au trecut prin faţa tribunei. Persoanele care dădeau tonul defilau pe partea dinspre Rege şi i-am putut observa intrând în acţiune, pe măsură ce fiecare grup se apropia de marea tribună, stârnind entuziasmul şi având grijă ca fiecare să-şi execute partea sa de strigături. Şi aici Regele părea extrem de plictisit şi trebuie să mărturisesc că mi-a părut rău pentru el. Toată afacerea era o încercare foarte evidentă a guvernului de a pune în scenă o manifestaţie în folosul propriu şi de a face să pară că Regele însuşi susţinea puternic partidele FND. Nu a existat desigur nici un participant din partea partidelor istorice.

Se pare că guvernul a tras învăţăminte din 10 mai trecut şi a luat măsuri minuţioase de precauţie pentru a împiedica orice fel de demonstraţie spontană în favoarea Regelui. Toate intrările în Piaţă au fost strict supravegheate de către soldaţi ai diviziilor „Tudor Vladimirescu“ şi „Horia, Cloşca şi Crişan“, iar în puncte strategice stăteau de pază trupe ruseşti NKVD. Intrarea în tribune, care de altfel nici nu erau foarte mari, s-a făcut pe bază de legitimaţie şi, desigur, s-au luat măsuri ca acestea să nu fie date decât susţinătorilor loiali guvernului. Am stat lângă generalul Susaikov, ca membru al anturajului Regelui cu această ocazie, şi am văzut că şi el era sătul de întreaga demonstraţie, căci era cu ochi şi cu sprâncene că se încerca ridicarea prestigiului guvernului. Investigatorii noştri au aflat că, la fel ca şi altădată, tuturor muncitorilor li s-a cerut să defileze sub ameninţarea concedierii sau a altor pedepse. în total, au participat aproximativ 150 000 de persoane, dintre care nu mai mult de 10-20 000 purtau uniforme. Nu au avut loc nicăieri tulburări ale ordinii, iar micul grup care s-a strâns să privească defilarea s-a împrăştiat în linişte, când fanfara s-a oprit din cântat şi Regele a plecat.



Evoluţia Conferinţei de Pace


Românii continuă să urmărească neliniştiţi evoluţia Conferinţei de la Paris. Suporterii guvernului, în speranţa că, susţinând docil punctele de vedere ale ruşilor, vor reuşi să convingă Naţiunile să accepte propunerile ruseşti legate de Tratat, iar partidele din opoziţie în speranţa că vor putea prezenta lumii imensitatea despăgubirilor pe care România le-a plătit deja şi adevărata stare de lucruri din ţară din momentul de faţă. Delegaţia guvernului român, formată din Tătărescu, Pătrăşcanu, mai mulţi alţi miniştri şi chibiţi, a plecat la Paris în urmă cu câteva zile. Din ştiri, am constatat că Tătărescu nu şi-a neglijat îndatoririle în prezentarea punctului de vedere al guvernului la Conferinţă. Mai remarc şi că, deşi susţinătorii naţional-ţărăniştilor şi liberalilor au fost eliminaţi intenţionat din delegaţia guvernului, unele persoane care se refugiaseră în străinătate au reuşit să-şi prezinte punctul de vedere la Conferinţă. In special domnul Gafencu — fost ministru şi fost diplomat al României, care locuieşte de puţin timp în Elveţia — a redactat un document amplu pe care a reuşit să-l pună în circulaţie printre diverşii participanţi la Conferinţă. Documentul prezenta trista situaţie în care se află România acum şi am înţeles că a fost primit cu un interes deosebit. Până în momentul de faţă, Conferinţa nu pare să fi făcut nici un fel de progrese în direcţia rezolvării problemelor de primă importanţă pentru viitorul României, cum ar fi controlul asupra Dunării, accesul liber în România în scopuri economice al tuturor statelor, precum şi o reasigurare oarecare că cele patru libertăţi vor fi respectate în această ţară.


Dl Berry intenţionează să facă o călătorie în America spre sfârşitul Conferinţei, în speranţa că-1 va putea întâlni la Washington pe dl Byrnes şi că va discuta cu el pe larg întreaga problemă. Conform planului, Berry urma să plece la 28 august, cu avionul meu. însă tocmai a primit o telegramă de la Byrnes în care i se spune să se oprească în drum la Paris. Sperăm că aceasta indică o oarecare revigorare a interesului faţă de România din partea unor membri ai delegaţiei noastre. Berry este însă sceptic. înţeleg că şi Bames a fost chemat la Paris pentru a discuta problema bulgară şi că este însoţit de generalul Robertson. După o recentă călătorie în Bulgaria, Berry m-a informat că situaţia de acolo este şi mai rea decât cea din România, comuniştii fiind mult mai bine înfipţi şi că opoziţia a fost atât de categoric reprimată, încât multe persoane nu mai îndrăznesc să discute cu americanii nici măcar pe stradă de teama de a fi compromişi şi pedepsiţi.



Vizită pe litoralul Mării Negre


Am fost la Marea Neagră, în week-endul trecut, împreună cu familia mea. Misiunea noastră a inaugurat o mică vilă la Carmen Sylva, iar noi am petrecut vreo trei-patru zile, în zona respectivă. Constanţa este încă plină de ruşi, aşa cum sunt mai multe din orăşelele din imediata sa vecinătate. în orice altă parte a Dobrogei însă, cu singura excepţie a Mangaliei, nu mai sunt nici pe departe atâţia ruşi câţi erau înainte. în portul Constanţa activitatea pare foarte redusă şi nu există absolut nici un indiciu care să sugereze că ruşii ar intenţiona să facă operaţiuni militare în zona respectivă. Duminică am mers cu maşina până la Balcic, după ce obţinusem din vreme avizele necesare pentru trecerea frontierei. Am făcut drumul la ducere prin Negru Vodă şi Bazargic, dar ne-am întors de-a lungul coastei până la Mamaia. Drumurile erau groaznice, iar praful aproape de nesuportat. Altminteri, călătoria a fost interesantă. Am văzut foarte puţine trupe ruseşti, în afara unui grup de 50-60 avioane ruseşti pe un aerodrom în Bazargic. Am avut oarecari probleme la trecerea graniţei, dar locotenentul Sivess, ofiţerul nostru de marină care ne-a însoţit, a reuşit să ne treacă datorită cunoştinţelor sale de rusă. A fost interesant de observat că posturile româneşti de la graniţă erau conduse în întregime de către ruşi, având în apropiere doar unul sau doi români. In partea bulgară însă, ruşii nu erau prezenţi, soldaţii bulgari având întreaga responsabilitate. Bulgarii au fost foarte amabili şi cooperanţi şi păreau extraordinar de interesaţi să vadă americani. Câţiva dintre ei, ne-au declarat că nu mai văzuseră vreun american până atunci şi au cerut umil reviste americane sau fotografii despre viaţa din Statele Unite. Din păcate nu aveam aşa ceva, dar le-am dat nişte ţigări şi câteva conserve pe care le-au primit cu recunoştinţă.


Balcicul este un loc minunat. Oraşul este foarte murdar, dar Castelul Reginei Maria şi grădinile din jurul său sunt încă foarte frumoase. Falezele albe amintesc de Grecia. Se pare că Regina Maria a consumat mult timp şi energie pentru a-şi construi grădina, formată dintr-un sistem de terase care coboară din vârful falezei până la mare. Câteva cascade artificiale, copaci mari plantaţi din loc în loc şi flori absolut superbe făceau ca locul să pară un fel de paradis în mijlocul unui câmp acoperit de praf. Am luat o gustare în grădinile Reginei, iar după aceea ne-am petrecut ceva timp vizitând casa şi alte puncte de interes de pe proprietate. Acum nu locuieşte nimeni acolo, dar îngrijitorul român care a lucrat pentru Regină timp de 26 de ani, a fost încântat să întâlnească pe cineva venit din România şi a petrecut mult timp cu noi.



Campanie electorală marcată de teroare în plină desfăşurare


In pofida vremii toride, campania politică de aici pare să se accentueze, incidentele teroriste devin tot mai frecvente. La Piteşti, în urmă cu aproximativ o săptămână, comitetul local al Partidului Naţional Ţărănesc organizase o întrunire, la care a năvălit o bandă de huligani FND, dintr-un sat vecin. Bandiţii au spart adunarea, folosindu-se de ţevi de fier pentru a-i bate pe membrii Partidului Ţărănesc, însoţindu-şi atacul cu focuri de armă. Un delegat a fost ucis pe loc, iar un altul a fost rănit atât de grav, încât a murit la scurt timp după aceea. Domnului Penescu, secretarul pe ţară al partidului, care era şi el prezent, i-a fost acordată o atenţie deosebită de către huligani, care l-au fugărit până în biroul procurorului din apropiere şi, în ciuda protestelor procurorului însuşi, l-au atacat şi l-au bătut zdravăn. In cele din urmă, a căzut fără cunoştinţă pe podea, iar huliganii au plecat crezându-1, evident, mort. Prietenii săi l-au dus mai târziu la un spital unde se reface acum. Ni s-au raportat recent diverse alte incidente similare din alte zone ale ţării. în nici unul din cazuri guvernul nu face nimic pentru a-i pedepsi pe vinovaţi. De fapt,pentru aproape fiecare din aceste cazuri există serioase dovezi că poliţia ia parte la bătăi sau, în alte situaţii, face în aşa fel încât să fie foarte departe de locul unde se declanşează atacurile. în cazul Piteştilor, Penescu îşi luase măsura de prevedere de a-1 anunţa pe ministrul de Interne, cu câteva zile înainte, că mitingul va avea loc şi de a obţine de la acel ministru asigurări că vor fi lăsaţi în pace. Faptul că huliganii au sosit chiar la momentul potrivit este o bună dovadă că ministrul de Interne însuşi era în mare parte răspunzător de acest atac. Atât dl Berry cât şi eu am transmis la Washington relatări detaliate ale acestor atrocităţi. Dl Berry a solicitat imperativ ca secretarul Byrnes să discute serios cu Tătărescu referitor la situaţia creată şi să dea de înţeles că România nu se mai poate aştepta la noi deschideri din partea noastră, câtă vreme au loc asemenea incidente teroriste.



Vineri, 30 august 1946

Participarea la Festivalul Muzical de la Salzburg


La sfârşitul săptămânii trecute, la amabila invitaţie a generalului Clark, mi-am dus familia, împreună cu colonelul Lawrence şi locotenentul Hamilton, cu avionul până la Salzburg, la câteva reprezentaţii din cadrul Festivalului anual al Muzicii. Am petrecut timpul încântător şi interesant. Zona din jurul Salzburgului este extraordinar de frumoasă. A plouat mult şi totul este foarte verde. Am vizitat Berchtesgaden, am văzut ce a mai rămas din superba vilă a lui Hitler şi am mai vizitat şi celebra sa Casă pentru ceai, Cuibul Vulturilor. Am făcut o plimbare foarte plăcută cu o barcă cu motor pe Komigsee, un minunat lac de munte din apropiere şi, în general, ne-am simţit extraordinar. Festivalul în sine a fost foarte interesant, cu toate că nivelul performanţelor nu s-a ridicat la standardele antebelice. Am fost la mai multe spectacole de operă, la Jederman — o piesă zugrăvind Patimile Mântuitorului — şi la mai multe concerte. Ambasadorul Patterson din Iugoslavia şi soţia sa, stăteau în aceeaşi casă cu noi şi a fost interesant să aud chiar de la el cum au fost doborâte avioanele noastre de către piloţii iugoslavi. Se pare că întreaga afacere a reprezentat un incident brutal, îngrozitor. Patterson însuşi, împreună cu un ofiţer iugoslav, au descoperit cele cinci cadavre din cel de-al doilea avion, aruncate într-o groapă comună dintr-un colţ retras al unui cimitir. Deşi el spune că Tito a promis că nu vor mai avea loc asemenea incidente, am sentimentul că ar trebui să pretindem ceva mai mult decât nişte scuze abjecte. I-am întâlnit şi pe judecătorii Biddle şi Parker de la Nurenberg, pe maiorul George Fielding Elliot — care a venit de la Conferinţa de la Paris, pe domnul Murphy — consilier politic al generalului McNarney şi pe doamna Clay din Berlin, pe care o cunoscusem anterior. Pe drum, a fost interesant să observăm de sus dimensiunile secetei. Pe tot teritoriul României şi la vest de ea, până la Budapesta, pământul părea foarte uscat. Intre Budapesta şi Viena am putut vedea semne vagi de ploaie, iar de la Viena câmpiile erau în întregime verzi şi recoltele se anunţau a fi excelente. Nu există nici urmă de îndoială că întreaga regiune balcanică va avea mult de suferit anul acesta, căci nu a plouat deloc de vreo două luni.


va urma


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu