Dialoguri (25)

Corneliu Coposu cu Vartan Arachelian

Vartan Arachelian: 
Din acest moment s-a intrat pe o linie de  confruntare între Putere, între cei care s-au autointitulat  emanaţia revoluţiei, şi partidul dumneavoastră. Mai mult,  cotidianul dumneavoastră "Dreptatea", poartă pe fronton  însemnul "tribună de luptă împotriva comunismului", fapt  care a accentuat această atitudine foarte combativă a partidului dumneavoastră într-o ţară în care erau aproape patru milioane de membri de partid.

Corneliu Coposu: 
Aicea vreau să fac o precizare. Una dintre acuzaţiile  politice pe care ni le-au adus guvernanţii de atunci a fost că am incitat populaţia, prin presa noastră la rebeliune şi la luarea cu asalt a puterii. Bineînţeles că în graba mare şi în precipitarea de care au dat dovadă exponenţii puterii politice şi de data aceasta au călcat în străchini, pentru că au uitat că  prima apariţie a gazetei noastre a fost în prima decadă a lunii februarie. Deci la 28 ianuarie nu aveam cum să incităm populaţia prin presă, cînd accesul nostru la imprimeriile de stat era complet blocat. Această interdicţie s-a menţinut şi mai tîrziu, încît noi nu am reuşit să tipărim în ţară nici măcar manifestele electorale din luna aprilie, şi mai şi, a trebuit să
facem apel la prietenii noştri din Franţa şi Grecia pentru asta. In tot acest timp s-a minţit în mod absolut revoltător, dar neexistînd posibilitatea de a contracara aceste minciuni, ele au devenit credibile pentru o parte a opiniei publice româneşti.

A urmat perioada CPUN-ului, în care din nou s-a trişat, mai întîi cu proporţionalitatea dintre reprezentanţii partidelor politice şi jumătatea rezervată vechiului consiliu al FSN, s-a trişat cu schimbarea luării hotărîrilor prin vot majoritar, prin scoaterea din vigoare a clauzei care pretindea unor decrete 2/3 din voturi, inclusiv decretul Legii electorale. Nu s-a ţinut seama de angajamentul solemn al puterii politice, ca Legea electorală, înainte de a fi pusă în vigoare, va trebui să aibă în mod obligatoriu acceptul partidelor politice istorice. Această clauză nu a fost respectată.

O caracteristică a atitudinii guvernamentale a fost obsesia permanentă că-şi va pierde puterea. La fiecare manifestaţie benignă, care nu avea nici un accent de violenţă, aceşti exponenţi ai guvernului s-au temut că îşi vor pierde puterea şi au acţionat într-un mod brutal, chiar, aş putea spune, lipsit complet de înţelepciune şi de logică. Probabil că anturajul fruntaşilor FSN, care era compus
din nişte oameni total lipsiţi de experienţă politică şi de echilibru moral, a fost cel care a determinat această reacţie violentă împotriva opoziţiei.

De-a lungul tuturor evenimentelor care s-au perindat de la 23 decembrie '89 încoace, se observă, ca notă caracteristică, această panică în care au intrat factorii de decizie, cu ocazia unor evenimente care nu aveau caracter de primejdie sau un caracter de ameninţare, dar, în panica în care au intrat, au recurs întotdeauna la măsuri absurde.

Una din măsurile absurde, poate cea mai gravă, a fost şi chemarea minerilor în Capitală. Ca şi celelalte măsuri anterioare, ca şi celelalte înscenări, cu care acum puterea politică ne-a obişnuit, ea a aplicat catehismul stalinist cu foarte mare loialitate. Noua putere a repetat fidelitatea faţă de mijloacele de reprimare, cu care se făcuseră vestite guvernările staliniste, dovedind şi lipsă de seriozitate, deînţelepciune politică şi de evoluare a consecinţelor 
dezastruoase pe care recursul la violenţă le are asupra ţării.

Ca să revin, de măsurile care s-au luat se fac răspunzători,
 bineînţeles, cîţiva oameni. Ţin să fac observaţia că oamenii aceştia nu erau dintre cei mai echilibraţi şi aşa se explică abuzul pe care-l fac cu măsuri drastice inutile şi care au repercusiuni grave asupra ţării.

Repet, doar cîţiva factori de decizie au fost cei care au imprimat conduita guvernului provizoriu în cursul evenimentelor pe care le-am înregistrat. Sigur că au fost şi reacţii contrare, nu toată lumea a fost de acord cu măsurile preconizate. Printre altele, Dumitru Mazilu s-a opus categoric contrademonstraţiei condusă de Dan losif, din "Banu Manta" la 28 ianuarie. Au fost şi alte persoane care şi-au manifestat dezaprobarea şi unele dintre ele au tras chiar consecinţe.

După decretarea, de către Consiliul FSN, a transformării Frontului în partid sau formaţie politică, o seamă de personalităţi care făceau parte din conducerea Frontului au demisionat din acest organism, protestînd astfel împotriva schimbării fundamentale a principiilor enunţate de Front şi a atitudinii pe care el o adoptase iniţial.

Vartan Arachelian: 
Probabil că vă gîndiţi la Ana Blandiana, la Doina Cornea,

Corneliu Coposu: 
La figurile reprezentative...

Vartan Arachelian:  
Mihai Sora, da?

Corneliu Coposu: 
Da, ...figurile reprezentative, de bună credinţă, care au fost însumate în Front, fără o consultare prealabilă, dar care au dat gir moral unui grup de veleitari, în care cei mai mulţi erau complet necunoscuţi.

Vartan Arachelian: 
Şi tot atunci a început o campanie uriaşă de defăimare a adevăraţilor adversari ai comunismului din România, oameni care, realmente, au suferit în perioada comunistă, pentru atitudinea lor tranşantă.

Corneliu Coposu: 
A urmat o redresare a Frontului care, ca o primă măsură, a rechemat în activitate pe acei ofiţeri de securitate ce fuseseră îndepărtaţi în primele zile post-revoluţionare. Aceştia au primit sarcina de a constitui servicii speciale. Primul, pentru organizarea violenţei, al doilea, pentru lansarea de calomnii împotriva opoziţiei sau al reprezentanţilor ei şi pentru dezinformarea şi intimidarea populaţiei.

Aceste servicii au acţionat cu un succes deosebit şi în perioada alegerilor şi mai continuă să funcţioneze şi astăzi. Sînt compuse din
 oameni de meserie, care, primind o directivă, ştiu cum s-o ducă la îndeplinire. Sigur că opinia publică românească, ruptă complet de realităţi, care nu cunoaşte istoria naţională, care era absolut străină de evoluţia politică din România şi de contactul cu lumea civilizată a fost o pradă uşoară pentru campania de calomnii. S-au inventat cele mai aberante minciuni, unele de-a dreptul ridicole, absolut toate defăimătoare, al căror obiectiv era să compromită
personalităţile din rîndurile opoziţiei care ieşiseră în relief.

Toată campania a fost bine susţinută, avînd şi o bază materială importantă, de propagandă; toate resursele financiare ale ţării ca şi averea uriaşă a PCR, au slujit feseneului să-şi organizeze, în perfecte condiţii, campania de dezinformare şi de derutare a opiniei publice din România.

Vartan Arachelian:  
Cum vă explicaţi faptul de psihologie colectivă prin care majoritatea populaţiei acceptă că domnul Iliescu a fost marginalizat de Ceauşescu, deşi toată lumea românească ştie că domnul Iliescu a deţinut, după această dată, diverse funcţii, ca prim-secretar la Iaşi, ca secretar cu propaganda la Timişoara, ca ministru, după ce mai fusese în guvern ca ministru al tineretului? E evident că nu a fost, aşa cum afirmă el, un marginalizat şi un adversar al regimului Ceauşescu şi, totuşi, repet, majoritatea populaţiei admite că Domnul Iliescu a fost persecutat de Ceauşescu şi, în acelaşi tirnp, o acuză pe Doina Cornea, bunăoară, care a fost un adversar temerar al regimului.

Corneliu Coposu: 
S-a ridicat chiar la rangul de simbol al rezistenţei anticomuniste din România!

Vartan Arachelian: 
... şi acceptă tot felul de minciuni puse pe seama ei. De unde vine acest tratament cel puţin straniu? Nu cumva există o explicaţie mult mai gravă, care atinge o tară morală cum ar fi aceea că dintr-o anumită laşitate, se acceptă nişte minciuni convenabile.

Corneliu Coposu: 
Să ştiţi că s-a lucrat cu o aparatură complexă, cu tot felul de mijloace, care frizează vicleşugul asiatic. Au fost trimise persoane cu legitimaţia Doinei Cornea, falsificată, pentru a crea diversiuni. Ele s-au dus prin comune, făcînd propagandă împotriva României afirmînd că Doina Cornea ar vrea să-şi recapete industriile sau latifundiile pierdute. Au fost sesizate persoane care s-au identificat în numele ei.

Sigur că această campanie a fost complet lipsită de loialitate, complet lipsită de fair-play şi s-a abuzat de stadiul de opacitate, de necunoaştere al opiniei noastre publice, dar şi de capacitatea extraordinară de recepţionare a calomniilor pe care o are lumea neinformată, după 43 de ani de dictatură.

Au avut de-a face cu un teren, ca să zic aşa, secătuit, care cerea 
să fie îmbibat cu apă. Acest teren secătuit, a recepţionat, aş putea zice, chiar cu pasiune, toate calomniile care s-au inventat. Am auzit, despre mine, informaţia lansată din toate punctele îndepărtate ale ţării că încercînd să ţin o cuvîntare la o întrunire oarecare am fost în aceeaşi zi linşat la Sighetul Maramureşului, şi la Suceava, şi la Constanţa şi la Craiova, şi că sînt internat în spitalele respective, exact în aceeaşi zi şi în aceleaşi condiţii. Aceasta avea drept scop, bineînţeles, intimidarea opiniei publice.

După aceea s-au lansat ştiri alarmante, că am fost sesizat în judeţul Teleorman cu intenţia de a-mi recăpăta latifundiile, în acelaşi timp am încercat să recuperez suprafeţele întinse, pe care le-am posedat în judeţele din Ardeal, şi în judeţe din Moldova, întîmplarea a făcut că nu am avut niciodată şi nu am nici acum măcar un mp de suprafaţă, ceea ce nu însemnează că nu onorez cu admiraţia mea pe toţi proprietarii de pămînt şi pe toţi iubitorii de pămînt. Dar, ce vreţi, întîmplarea a făcut să nu am nici o proprietate, nici urbană, nici rurală.

Aceasta nu i-a împiedicat însă pe calomniatori să lanseze ştirea că am avut moşii în aproape toate judeţe ţării, că am avut sute de imobile, că am fost proprietarul unor industrii pe care vreau să le smulg din mîna clasei muncitoare şi multe alte prăpăstii de soiul acesta. N-au lipsit nici denigrările de alt gen, asupra vieţii mele intime, că am fost iubitul sau soţul Doinei Cornea, că am fost colaborator şi informator al Securităţii lui Ceauşescu, Ba, unii iresponsabili, care aveau şi situaţii în guvern, au lansat, spre justificarea acestor calomnii, minciuna că mi-a mers foarte bine pe timpul lui Ceauşescu, că am deţinut chiar roluri importante, ba unul
 dintre ei a avut năstruşnica idee să afirme că aş fi fost absolvent al Academiei "Ştefan Gheorghiu".


va urma