I se spunea Machiavelli (L)

Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea

CEAUSESCU DUPĂ CEAUSESCU

Dedesubturile vizitei în Iran

Lavinia Betea:
S-au făcut diverse supoziţii asupra motivelor vizitei lui Nicolae Ceauşescu în Iran în toiul evenimentelor ce i-au fost fatale (1). Insăşi „afacerea teroriştilor" a fost pusă pe seama luptătorilor aduşi de-acolo. Ce scopuri avea vizita, după cunoştinţa dv.?

Stefan Andrei:
E o poveste mai lungă aceasta. In 1989 a avut loc la Belgrad reuniunea şefilor de stat şi de guvern din statele nealiniate. Ca expresie a izolării României, delegaţia noastră, condusă de ministrul de Externe Ioan Totu, a reuşit să definitiveze doar vizita în România a lui Najibullah, preşedintele Afganistanului. Deşi la reuniune participau zeci de delegaţii, iar între Belgrad şi Bucureşti se ajungea cu avionul în mai puţin de-un ceas. Preşedintele afgan l-a rugat pe Ceauşescu să-l ajute să ajungă la o înţelegere cu fracţiunile pro pakistaneze şi pro iraniene, să formeze un guvern de uniune naţională. în acest scop, Nicolae Ceauşescu l-a trimis ca mesager la Rawalpindi pe Constantin Mitea — să discute cu fracţiunea susţinută de Pakistan. Aceasta era însă alimentată şi dirijată de SUA, de către agenţii CIA şi de un ajutor masiv de la Arabia Saudită şi alte ţări islamice. L-a trimis şi pe Ion Stoian la Teheran. Aşa cum mi-a povestit Constantin Mitea, aripa propakistaneză s-a dovedit intransigentă, refuzând orice înţelegere şi colaborare cu regimul lui Najibullah. în schimb, după cum mi-a relatat Ion Stoian, la Teheran a găsit un ecou pozitiv mesajul lui Ceauşescu. Dar preşedintele de atunci al Iranului, Khamenei (2) - viitor ayatollah - a spus că această problemă este foarte importantă, şi ar dori s-o discute cu Ceauşescu. Şi i-a transmis prin Ion Stoian invitaţia oficială de a face o vizită oficială în Iran, ca răspuns la vizita oficială pe care o efectuase el în România (3). Preşedintele Iranului avea programul stabilit pentru octombrie, în noiembrie am avut noi congresul partidului, s-au stabilit datele din decembrie. Ca viceprim-ministru cu relaţiile economice internaţionale am avut timp să organizez vizita în Iran a unor delegaţii româneşti şi a unor delegaţii iraniene în România, pentru a conveni contracte bilaterale de import-export pentru 1990 şi anii următori.

Lavinia Betea:
Mi-am închipuit că Nicolae Ceauşescu a efectuat această vizită presat de rezultatele discuţiei cu Gorbaciov din 4 decembrie 1989, în legătură cu restantele sovieticilor fată de noi la livrările de tiţei şi gaze. îngrijorat de nemulţumirile populaţiei, s-ar fi grăbit către o altă sursă. Ion Stoian, care l-a însoţit în calitate de ministru de Externe, a şi declarat, de altfel, că se convenise un import de ţiţei de 5 milioane de tone cu posibilitatea creşterii, România urmând să plătească în tractoare.

Stefan Andrei:
Vreau să fie foarte clar. Vizita lui Ceauşescu în Iran, în perioada 18-20 decembrie, nu a avut o motivaţie economică, ci doar politică - abordarea la nivelul şefilor celor două state, România şi Iran, a soluţionării paşnice a problemei afgane. Ca să spun aşa, pe 20 decembrie 1989, eu închisesem dosarul cu contracte de export-import cu Iranul pentru anul 1989. Multe mărfuri erau deja trimise, altele erau în drum spre Iran, deoarece în 10 zile începea noul an. Este adevărat, din ceea ce am aflat ulterior, că, în timpul convorbirilor de la Teheran, Ceauşescu a arătat că România ar putea livra Iranului câteva milioane de tone de grâu, în contrapartidă cu petrol iranian.

Lavinia Betea:
Ceea ce spuneţi dv. e foarte grav pentru relaţia dintre lumea interioară a lui Ceauşescu şi realitate. Timişoara se răzvrătise, iar el îşi aflase treabă ca pacificator al Afganistanului! De altfel, psihologul Irina Holdevici i-a pus lui Ceauşescu diagnosticul de psihopat paranoic într-un interviu acordat Eugeniei Vodă în emisiunea „Profesioniştii". O formă a paranoiei, exprimată prin gradul desprinderii de realitate a bolnavului. Şi paranoicul, şi psihopatul paranoic au gândire rigidă şi convingere deplină că deţin adevărul suprem. Spre deosebire de paranoicul care atrage repede atenţia asupra dereglării sale, până la un punct, psihopatul paranoic induce în eroare asupra sănătăţii sale mentale. Un diagnostic foarte corect din perspectiva simptomatologiei prezentate de dv. Cred că Elena Ceauşescu era conştientă de anumite dezechilibre, dar le punea, probabil, pe seama sănătăţii fizice şi încerca - după puterile şi mintea ei - să-i mascheze starea.

Stefan Andrei:
E adevărat, dar era o combinaţie. Neapărat. A început să se vadă după 1980. Şi înainte era rigid, dar nici pe departe aşa.

Lavinia Betea:
Aţi vorbit cu Ceauşescu despre vizita în Iran în momentele acelea?

Stefan Andrei:
După şedinţa CPEx din 17 decembrie, m-a chemat la el şi m-a întrebat: „Ce să fac? Pot să amân eu vizita în Iran?“ Şi i-am spus: „Tovarăşe Ceauşescu, puteţi amâna. Ca şef de stat aveţi acest drept. Chiar şi înainte de a ateriza în ţara respectivă, puteţi să vă întoarceţi din drum. Vă amintiţi cum am amânat eu întâlnirea cu Brejnev, din Crimeea, când a fost cu Valea Jiului. Nu-i nicio problemă dacă amânaţi şi această vizită în Iran“. Dacă el cunoştea adevărata situaţie din ţară şi, în special, de la Timişoara, nu trebuia s-o facă. A lăsat-o pe ea la conducere, ea a dat ordine celorlalţi, iar el ţinea legătura cu ea de la Teheran.

Lavinia Betea:
Mi-a spus Ion Stoian, care l-a însoţit în acea vizită în calitate de ministru de Externe, că nu i-a informat cu nimic pe cei din delegaţie despre tulburările din ţară. Pe parcursul călătoriei, spre deosebire de alte dăţi, Ceauşescu n-a părăsit cabina lui de odihnă. In timpul vizitei, Stoian a fost decuplat de ministerul pe care-1 conducea. Subalternii din Ministerul de Externe nu l-au informat cu nimic. Iar Nicolae Ceauşescu ţinea legătura cu ţara exclusiv prin Elena Ceauşescu. (4)

Stefan Andrei:
Aşa este. Legătura era numai cu ea. Iţi dai seama, dacă, în timpul vizitei din Iran, lui Stoian i-au întrerupt toate legăturile, eu, care eram viceprim-ministru cu Comerţul Exterior - fără legătură cu oficiile diplomatice - ce puteam şti?... Cu vizita aceea în Iran au apărut şi alte lucruri deosebite. In loc să-l lase pe primul ministru Dăscălescu la conducere, a pus-o pe Elena Ceauşescu. Impreună cu Manea Mănescu şi cu Emil Bobu. Apoi, dincolo de discuţiile consemnate de stenograme, când a venit el din Iran, i-a chemat, de la aeroport, pe Dincă şi pe Postelnicu la cabinetul lui.

Lavinia Betea:
Postelnicu înţeleg, dar Dincă, de ce?

Stefan Andrei:
Pentru că, în afara celor spuse în CPEx, Ceauşescu stabilise nişte atribuţii aparte cu nişte oameni... în primul rând că i-a trimis pe unii din conducerea partidului în judeţe: Pană la Braşov, Constantin Olteanu la Iaşi, Nicolae Constantin la Cluj, Radu Constantin la Arad...

Lavinia Betea:
Când i-a trimis?

Stefan Andrei:
Când era în Iran. Ca să conducă activitatea de acolo. Pioni. Toţi cei trimişi erau muncitori însă. Provenind din muncitori.

Lavinia Betea:
Obsesia lui cu muncitorii.

Stefan Andrei:
Să nu-ţi închipui dumneata că mă trimitea pe mine la un judeţ în momentele acelea. N-avea el atâta încredere în mine, cât să-mi dea aşa misiune.

Ultimele două zile

Lavinia Betea:
Cunoscând documentele Cancelariei CC al PCR din 1989, mi l-am închipuit pe Nicolae Ceauşescu aşteptând căderea lui Gorbaciov. Având cazul Hruşciov, doborât cu acordul capilor Armatei nemulţumiţi de reducerea puterii lor, probabil că şi Ceauşescu îi dorea aceeaşi soartă lui Gorbaciov. Aşa mi-am explicat insensibilitatea lui la pericolele politicii sovietice din 1987-1989.

Stefan Andrei:
Nu. Ceauşescu a considerat că în România poate să învingă perestroika numai prin trădarea unor oameni din conducerea partidului.

Lavinia Betea:
O spunea?

Stefan Andrei:
Păi, da. Ce altceva însemna când m-a întrebat pe mine: „Te-ai angajat faţă de alţii“?

Lavinia Betea:
Dar în conversaţii particulare v-a vorbit de aceasta?

Stefan Andrei:
Nu. El considera că la noi regimul e puternic, partidul e puternic. Conta şi pe faptul că, aşa cum portughezii spun că tot ce vine din Spania, inclusiv vântul, e insuportabil...

Lavinia Betea:
La noi, tot ce vine de la ruşi e rău.

Stefan Andrei:
Da

Lavinia Betea:
Şi credea, probabil, că i-a „educat“ pe toţi românii în acest spirit. Că va fi un „război al întregului popor“ împotriva oricui i-ar ameninţa puterea... E un scenariu potrivit acesta?

Stefan Andrei:
El a crezut, până când l-au împuşcat la Târgovişte, că a fost şi e iubit. Dar aici e cu dus şi întors - încurajezi aplauzele şi, după aceasta, crezi şi tu în ele. Vreau să-ţi spun ceea ce nu ştiu mulţi, deşi tot scriu despre evenimentele din decembrie 1989. După acea şedinţă din 17 decembrie 1989, Ceauşescu n-a mai convocat CPEx-ul decât pe 21 decembrie. Voia să anunţe şi să ceară aprobare pentru măririle de alocaţii... Intorcându-mă la ideea dumitale, vreau să spun că, în seara de 21 decembrie, Ceauşescu m-a chemat pentru următoarele probleme. „Uite, mi-a spus, austriecii - care sunt membrii nepermanenţi ai Consiliului de Securitate —, la imboldul maghiarilor, au cerut să se discute în Consiliul de Securitate de la ONU situaţia din România. Ce zici?“; „Tovarăşe Ceauşescu, n-are niciun efect pentru că vor fi împotrivă chinezii. Iar chinezii au drept de veto, ca membri permanenţi ai Consiliului de Securitate."

Lavinia Betea:
L-aţi liniştit, prin urmare.

Stefan Andrei:
Da. Zice: „Sunt anunţat că se-ntrerup discuţiile în legătură cu acordul comercial între Uniunea Europeană şi România. Ce părere ai?“; „Tovarăşe Ceauşescu, nu suferim cu nimica, pentru că noi aveam până acuma pe Piaţa Comună nişte raporturi sectoriale — pe construcţia de maşini, pe metal, pe industrie uşoară, pe mobilă. Oricum voiam să reunim aceste acorduri şi, în acelaşi timp, să le facem permanente. Aşa că, deocamdată, relaţiile noastre cu Uniunea Europeană continuă prin aceste acorduri sectoriale. Deci, nu pierdem nimic“. După acestea, l-am informat eu pe el despre ce mi-a spus ministrul Comerţului Exterior al Iugoslaviei, cu care mă văzusem când el era în Iran. „Chiar acum, Uniunea Comuniştilor din Iugoslavia a anunţat că întrerupe relaţiile cu PCR datorită evenimentelor din România, l-am anunţat. Dar nu trebuie să aşteptăm, de la sârbi altceva. Sârbii te lasă — şi în istorie ne-au mai lăsat - când ţi-e lumea mai dragă. Nu trebuie să ne surprindă poziţia lor“. Şi el era liniştit...

Lavinia Betea:
De ce-aţi făcut asta?!

Stefan Andrei:
El nu se angajase cu mine în discuţie în legătură cu ce e-n stradă, cu ce se petrecea atunci în Capitală şi în ţară. Mie mi-a dat ordine de zi precise. Pe mine m-a consultat doar cu privire la convocarea Consiliului de Securitate al ONU, cum e acordul cu Uniunea Europeană... Şi după ce am discutat despre hotărârea iugoslavilor de a rupe relaţiile cu PCR, Ceauşescu a comentat: „Vezi, ce bine că avem la ora aceasta câteva miliarde de dolari? Chiar în condiţiile unei izolări internaţionale, câteva luni de zile putem să cumpărăm ce-avem nevoie, cu bani în mână“. Iar eu am gândit atunci - vasăzică una din raţiunile adunării acestor bani la Fondul Valutar Centralizat a fost legată de prevederea ca, în anumite condiţii - pentru că vedea şi el cum se rostogolesc lucrurile - să-i avem ca să putem cumpăra...

Lavinia Betea:
Asta a fost tot ce-aţi discutat în 21 decembrie?

Stefan Andrei:
Atât. El era calm, liniştit... Liniştit. Ca să-ţi dai seama cum venea asta. In noiembrie 1989 a pus-o pe Elena Ceauşescu ca, împreună cu Bobu, să aprobe listele celor care vor fi aleşi în organele judeţene de partid înainte de Congresul al XlV-lea. Elena Ceauşescu, bineînţeles, lua dosarul şi comenta: „Dragă, dar văd că nevasta ăstuia e fiică de fost morar. Găsiţi, dragă, unul a cărui nevastă să aibă origini bune...“. Din tot ce era de aprobat, n-a mişcat decât câteva zeci de dosare şi n-a fost gata la timp lista cu propunerile privind birourile judeţene de partid. Din cauza aceasta s-au amânat conferinţele judeţene cu o săptămână. Au intrat atunci în acţiune Ceauşescu şi Dăscălescu şi în câteva nopţi, stând până la orele 2-3 dimineaţa, au discutat toate dosarele. Atunci, cu numai o lună înainte, Ceauşescu a lucrat până la 2-3 dimineaţa. Iar pe 21 decembrie, s-a culcat seara, la ora 10 şi jumătate —11. Dacă el vedea şi cunoştea situaţia reală — pericolul de-a doua zi —, s-ar mai fi culcat şi n-ar fi prevăzut măcar alternativa: „Dacă vin manifestanţii aici, unde merg eu?!“. Nimic.

Lavinia Betea:
Haideţi să revedem ziua de 21 decembrie 1989. Dv. aţi ieşit de la el cu aceste explicaţii liniştitoare. Ştiaţi că în seara aceea l-au vizitat Valentin şi Zoia Ceauşescu?

Stefan Andrei:
Da, de la şeful lui de cabinet.

Note

1 în perioada 18-20 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a întreprins o vizită oficială în Iran.

2 Aii Khamenei (n. 1939), lider politic iranian. A organizat „revoluţia iraniană" prin care a fost detronat Şahul Pahlavi. A deţinut funcţia de Preşedite al Iranului (1981-1989). Din 1989, este Rahbar (Şef suprem, lider politic şi religios) al acestei republici islamice.

3 Preşedintele Iranului, Seyed Aii Hoseyni Khamenei, a efectuat o vizită oficială în România în luna februarie 1989.

4 Convorbire cu Ion Stoian purtată în primăvara lui 2011.


va urma