Oana Berdilă
Pe
margini de lac, cu nuferi ornat,
Îmi
fac din iubire al vieții palat,
Privind
stuful care păzește stingher
Decorul
feeric și plin de mister...
Un
soare văratic mă mângâie lin
Și
lacul e-albastru, e pur, cristalin,
Mă
uit cu speranță în zarea senină
Culeg
raze calde din sacra Lumină...
Pe
maluri de vise păzesc infinitul
Aștept
primăvara și, poate, iubitul,
Să-mi
mângâie fruntea pulsândă, fierbinte,
Eu
sunt prea naivă și chiar prea cuminte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu