Olimpia Filip
Pianistul şi compozitorul Bogdan Alin Ota este românul care până la vârsta de 35 de ani a trăit o viaţă demnă de scenariul unui film. Vorbeşte cu patimă despre muzică, despre nopţile în care pune capul pe pernă la ora trei dimineaţa şi se trezeşte o oră mai târziu, deoarece a visat “sunete” muzicale pe care urmează să le scrie rapid pe portativ. Nu-şi concepe viaţa fără muzică, tot aşa cum nu concepe viaţa fără aer.
Bogdan Ota în concert
Artistul născut în Botoşani şi care trăieşte acum în Bacău susţine cu mâna pe inimă că dacă ar fi să o ia de la capăt, ar face exact acelaşi lucru, adică MUZICA . Mereu şi mereu. Melodie după melodie.
Asta este menirea mea! Să compun şi să cânt. Eu mai aud în ziua de azi tineri care se întreabă: “Ce afacere să fac?”, “Ce merge bine în perioada asta?”. Eu am zis mereu că fiecare om trebuie să facă ceea ce îi este menit să facă! Mie mi-a fost dat să fac muzică, afirmă cu convingere Bogdan Ota.
Spune că locul doi la "Norvegienii au talent", premiul obţinut în urmă cu doi ani, nu este nici pe departe vârful carierei sale, ci “doar începutul”. Este convins că toată viaţa sa va cânta la pian pe marile scene ale lumii. Nu singur, ci acompaniat de profesionişti.
In spatele meu este şi va fi o industrie muzicală. Asta am visat să fac, asta fac. Şi la 80 de ani, tot asta mă văd făcând, spune Ota.
S-a îndrăgostit de muzică în clasa I
Povestea de viaţă a pianistului începe în Botoşani pe când acesta avea doar şapte ani. Născut într-o familie de medici - cum singur spune: “fără aptitudini muzicale”- Bogdan Ota a început să studieze muzica de unul singur, după ce a găsit “sus, pe dulap, o chitară veche şi prăfuită la care mai cânta tatăl său în tinereţe”. El povesteşte cum, treptat, treptat i se părea interesant să “producă sunete” din ce în ce mai complexe. După puţin timp, şi-a dat seama că tot ceea ce face este insuficient şi că ar vrea să studieze claviatura.
Aveam o antenă specială şi prindeam posturi de televiziune ruseşti. Acolo mă uitam cu mare atenţie cum cântă unii instrumentişti şi eram fascinat. Încercam să îi imit, a povestit Bogdan Ota.
S-a îndrăgostit iremediabil de muzică în clasa I când, la o serbare şcolară, învăţătoarea a venit însoţită de o fostă elevă, care a acompaniat la pian corul şcolii.
Atunci am auzit prima dată pe viu cum sună un pian şi am vrut cu orice preţ ca să am şi eu unul. Erau vreo cinci-şase piane în tot oraşul. Până la urmă, părinţii, ca să scape de gura mea, mi-au cumpărat şi mie unul. Era o pianină Bluthner pe care o am şi acum în casă. Este amintirea mea de suflet. Amintirea de 800 de kilograme a copilăriei mele …, râde Bogdan Ota.
A absolvit liceul de muzică “Ştefan Luchian” din Botoşani, pentru ca apoi să fie admis primul pe listă la Universitatea de Arte ”George Enescu” din Iaşi, Facultatea de Interpretare Instrumentala, specializarea Pian. A absolvit în 2003.
Şi-a vândut totul pentru muzică
Afirmă că a părăsit România din cauze pur economice. “În România am lucrat în diverse medii de la vânzător de medicamente, în restaurante sau afaceri în construcţii. Mi-am dat seama că nu pot să trăiesc din aşa ceva până la adânci bătrâneţi. Atunci, am decis să vând tot ce aveam ca afaceri şi am investit în nişte instrumente muzicale şi am început cu un proiect de rock simfonic”, povesteşte pianistul. Cu toate că înregistrările erau de calitate, făcute în studiouri din Germania, noul proiect muzical nu a avut niciun succes.
Nici măcar concerte nu găseam. După un an şi jumătate mi-am dat seama că în România nu voi realiza ce mi-am propus. Veneam şi dintr-un oraş din Moldova, de unde se agaţă harta în cui. Nu mă băga nimeni în seamă, a mai spus Ota.
De la muncitor necalificat, la Norvegienii au Talent
A plecat în Norvegia fiind convins că a fost admis ca profesor de muzică la o şcoală din localitatea Tromso, situată în nordul ţării. “Dădusem interviul, completasem pe Internet toate formularele şi fusesem admis. Când am ajuns acolo, am aflat că postul meu a fost ocupat de altcineva cu câteva zile înaintea sosirii mele”, a mai spus artistul. El povesteşte cum, timp de o lună a trimis vreo 200 de CV-uri, până i s-au terminat toţi banii pe care îi avea de acasă.
Am aplicat pentru tot felul de joburi, inclusiv mecanic auto. Nu eram acceptat nicăieri. Eram într-o situaţie fără ieşire, pentru că nici măcar bani să mă întorc acasă nu mai aveam. În cele din urmă, am fost acceptat hamal la o firmă de imprimante profesionale. Făceam pur şi simplu, muncă fizică. În timpul liber compuneam şi cântam la pian. Şeful meu m-a înscris fără ştirea mea la Norvegienii au talent. A venit pur şi simplu şi mi-a zis că trebuie să mă prezint la audiţii, a mai rememorat Bogdan Ota.
La o săptămână după ce pianistul a obţinut locul II la "Norvegienii au talent" a fost contactat de Sony Music International, casă de discuri cu care a încheiat pe loc un contract.
Numele său în Enciclopedia Personalităţilor
La doi ani de la “Norvegienii au talent”, Bogdan Ota a ajuns să aibă propria orchestră formată din 35 de instrumentişti profesionişti. Alături de aceştia, cântă pe marile scene şi afirmă că, în sfârşit, face ce îi place. De anul trecut numele lui se află în “Enciclopedia Personalităţilor din România”. În urmă cu o lună a înfiinţat “Compania Bogdan Ota Management”, care are, pe lângă specialişti în vânzări, echipă de PR, tehnicieni de site si graficieni. “Day Of Wrath” -- Ziua mâniei -- este titlul primului album muzical al lui Bogdan Ota, care a fost lansat pe 11 octombrie 2012 la Teatrul “Mihai Eminescu” din Botoşani.
În plus, criticul Sergiu Alex (pseudonimul literar al lui Constantin Ivaneş), realizatorul emisiunilor de radio “Incursiuni de meloman”, un program muzical de la Radio Cluj, a scris o carte, prima apărută în România despre viaţa şi muzica lui Bogdan Ota. Intitulată “Bogdan Ota şi pianul care apropie cerul”, cartea este încă de la apariţia sa un best-seller.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu