Război informațional de cea mai joasă speță la Chișinău: „Republica Moldova este cedată României ca să nu ajungă la Federaţia Rusă“ prin „Proiectul Unirea-2018 pregătit de SUA“

Iulian Chifu

Pe fondul disputelor și turbulențelor de la Chișinău, o nouă-veche temă de război informațional a reapărut la Chișinău.

Iulian Chifu

În „Nezavisimaia gazeta“(Rusia) titlul de o șchioapă susține că Republica Moldova ar fi fost cedată de Occident României. Fără nici un argument, doar cu speculații conjuncturale precum: „În Republica Moldova, tot mai des, este invocată perspectiva unirii cu România. În favoarea acestei perspective pledează actualii miniştri, precum şi politicienii care se bucură de popularitate“. „Expertul german Alexander Rahr nu exclude această posibilitate, declarând că UE, în special, Germania, sunt de acord să cedeze Republica Moldova României pentru ca ţara să nu revină în zona de influenţă a Rusiei“. De asemenea, potrivit ziarului din Chişinău Panorama, „Administraţia Prezidenţială a SUA aprobă proiectul «Unirea- 2018» - unirea Republicii Moldova cu România cu prilejul aniversării împlinirii a 100 de ani de la «Marea Unire»“.

Conform redactorului Panorama, Dmitri Ciubaşenko, a doua versiune a „unirii“ va fi avansată drept variantă pentru integrarea euroatlantică: prin simpla trecere a graniţelor, cetăţenii Republicii Moldova se vor trezi în UE şi NATO. Deci un ziarist de la Chișinău citează opinia unui alt ziarist prorus de la Chișinău, din zona dezinformării clasice și un expert german care „nu exclude posibilitatea“ pentru a promova o inepție, pe care nu o regăsești în nici un comunicat al Casei Albe, întâlnire a oficialilor, zvon din culisele staff-urilor, ci e plăsmuit la Moscova, împachetat și vândut cu titlu de adevăr absolut, care reclamă, ulterior, firește, reacții ferme ale apărătorilor moldoveniști și pro-ruși ai Republicii Moldova. De altfel, pro-sovieticul (nu pro-rusul, a ținut el să sublinieze) Igor Dodon a preluat ideea și defilează cu ea prin studiouri de televiziune. Are ce apăra, deși nu atacă nimeni statalitatea Republicii Moldova.

Asta pentru că după articolul aberant care vorbește despre un proiect inexistent, „Proiectul Unirea-2018, pregătit de SUA“, se dau și detalii pentru credibilitate (nu prevede organizarea unor alegeri anticipate sau ordinare) dar se și incită serios populația pentru că, nu-i așa, își va pierde statul („Dacă în martie va fi ales preşedintele, atunci, conform acestui plan, actualul Parlament va fi ultimul în scurta istorie a independenţei nerealizate a Republicii Moldova“). Și alte teme de război informațional sunt prezente, precum scindarea legăturii transatlantice („Deşi, aparent, Washington şi Bruxelles îşi coordonează politica pentru menţinerea Chişinăului în sfera de influenţă a Occidentului, între SUA şi UE există divergenţe majore, în special privind vectorul geopolitic al Republicii Moldova. Bruxelles consideră Republica Moldova drept aşa-numită zonă de tampon între UE şi Rusia, controlul asupra căreia trebuie să fie exercitat prin intermediul Acordului de Asociere şi cel de Liber Schimb, respectiv prin documentele normative privind cooperarea în sfera apărării şi securităţii“). Autorul citat al alegațiilor, același no name Cibașenko.

Pentru clarificare, trebuie să spunem foarte clar că nu există nici proiectul, nici discuțiile cu SUA sau UE și că, de principiu, România însăși nu a dezbătut această perspectivă vreodată. Există vizionari, există organizații, există emoție, există susținere publică, dar organismul politic, intelectual, societatea civilă română nu a făcut măcar această dezbatere legitimă pentru a clarifica opțiuni, realități, perspective, costuri. Or, până nu există dezbaterea reală, avem doar o pornire emoțională, o atitudine de simpatie față de istorie și în nici un caz un comportament unionist în România.

Avem aspirații, viziuni, opțiuni și nu o asumare la nivel politic, cu atât mai puțin statal. Nediscutată vreodată cu parteneri și aliați pentru că nu e clarificată abordarea României însăși. De aici la un plan „american“, la gesturi și mișcări de frontieră sau responsabilități pentru state suverane, drumul e extrem de lung. Dar și absența dezbaterii lasă să se presupună o eventuală agendă ascunsă, așa cum permite această eternă șaradă și manevrare a publicului în Republica Moldova. Deci nu, soluțiile pentru Republica Moldova sunt astăzi la Chișinău, nu la București. Și responsabilitatea deopotrivă.