Spargatorul de gheata (6)

Victor Suvorov

PACTUL Şl REZULTATELE SALE

Stalin a fost mai viclean decît Hitler. Mai viclean şi mai perfid.
Antonov-Ovscenko


Din exterior totul pare la paritate: o parte din Polonia lui Hitler, o parte lui Stalin. Totuşi, numai la o săptămînă de la semnarea pactului Molotov-Ribbentrop, Stalin a făcut una din glumele sale perfide.

Hitler a început războiul împotriva Poloniei, iar Stalin a declarat că armatele sale nu sunt pregătite. Ar fi putut să-i spună lui Ribbentrop înaintea semnării acordului, dar nu a făcut-o. Hitler a început războiul şi a rămas singur.

Iată şi prima consecinţă pentru Hitler: el şi numai el este vinovat de declanşarea celui de-al doilea război mondial. Începînd războiul împotriva Poloniei, Hitler a pornit şi războiul contra Franţei, altfel spus, un război pe două fronturi. Orice şcolar german ştia care va fi rezultatul final pentru Germania în cazul unui război pe două fronturi.

În acest moment Marea Britanic a declarat război Ger­maniei. Cu Franţa te puteai descurca, dar Marea Britanic se află pe insule. Ca să poţi ajunge acolo îţi trebuie o pregătire îndelungată şi serioasă, îţi trebuie o flotă puter­nică, cel puţin egală celei britanice, îţi trebuie supremaţia aeriană. Astfel că războiul a ajuns să fie de lungă durată. Oricine ştie ce înseamnă războaiele prelungite pentru ţările cu resurse limitate.
În spatele Marii Britanii se aflau Statele Unite, iar în momentul cel mai dramatic (cum a fost în primul război mondial), acestea puteau să arunce în balanţa victoriei puterea lor cu adevărat inepuizabilă, întreg Occidentul a devenit duşmanul lui Hitler. Iar Hitler putea conta pe prietenia lui Stalin atîta vreme cît avea forţe, într-un război prelungit împotriva Occidentului, aceste forţe puteau fi cheltuite şi atunci...

Dar iată situaţia lui Stalin:
Polonia n-a fost împărţită în cancelaria Reichului, ci la Kremlin. Hitler n-a participat, Stalin a fost însă prezent. Hitler însă este vinovat de începerea războiului, iar Stalin nu. Stalin este o victimă nevinovată, eliberatorul Europei răsăritene.

Armatele lui Stalin au săvîrşit pe teritoriul Poloniei aceleaşi crime, poate şi mai mari; însă Occidentul nu i-a declarat război, cine ştie din ce motiv.

Stalin a obţinut războiul pe care-l dorea: occidentalii se ucideau între ei, îşi distrugeau reciproc oraşele şi uzinele, iar Stalin a rămas neutru, în aşteptarea momen­tului favorabil.

Ajungînd însă într-o situaţie grea, Stalin a primit ime­diat ajutorul Occidentului.

În final, Polonia, pentru a cărei libertate a intrat Occi­dentul în război, n-a obţinut libertatea, ci a fost dată în robie lui Stalin, împreună cu toată Europa răsăriteană, incluzînd şi o parte din Germania. În aceste condiţii, unii occidentali continuă să creadă că ei au fost învingători în cel de-al doilea război mondial.

În final, Hitler s-a sinucis, iar Stalin a devenit suvera­nul absolut al unui uriaş imperiu anti-occidental, creat cu ajutorul Occidentului. Cu toate acestea, Stalin a reuşit să-şi păstreze reputaţia de prostănac naiv şi încrezător, iar Hitler a intrat în istorie ca un ucigaş sîngeros! în Occident au apărut multe cărţi conţinînd ideea: Stalin nu a fost pregătit de război, Hitler însă a fost. După părerea mea, este pregătit de război nu acela care o declară în gura mare, ci acela care-l cîştigă, dezbinîndu-i pe duşmani şi punîndu-i să se bată cap în cap.

A intenţionat Stalin să respecte pactul?

Să-l ascultăm pe Stalin: 
„Problema luptei... nu trebuie examinată sub unghiul dreptăţii, ci al cerinţelor momentului politic, sub unghiul necesităţilor politice ale partidului în fiecare moment dat" (Cuvîntare la şedinţa comitetului executiv al Cominternului, 22 ian. 1926).

„Războiul poate întoarce cu susul în jos orice înţelegere" 
(Iosif Visarionovici Stalin, Pravda, 15 sept., 1927).

Partidul, la congresele căruia lua cuvîntul Stalin, i-a înţeles bine pe conducătorii săi şi le-a dat depline puteri: „Congresul subliniază în mod deosebit că i se acordă Comitetului Central împuternicirile corespunzătoare ca în orice moment să anuleze toate alianţele şi acordurile de pace cu statele imperialiste şi burgheze şi astfel să le declare război"7.

Cînd trebuia să vină acest moment?

Stalin: 
„Foarte mult depinde de faptul dacă vom reuşi să amînăm războiul iminent cu lumea capitalistă... pînă în momentul în care capitaliştii se vor bate pînă la capăt între ei..." (Opere complete, vol.10, pag. 288). „Lupta hotărîtoare poate fi considerată pe cale de a izbucni, dacă toate forţele de clasă duşmane nouă s-au epuizat suficient într-o luptă care le depăşeşte puterile." (Opere complete, vol.6, pag. 158).

Stalin avea nevoie de o situaţie în care „capitaliştii se vor încolţi ca şi cîinii" 
(Pravda, 14 mai 1939). 

Pactul Molotov-Ribbentrop a creat exact această situaţie. Pravda plîngea de bucurie:
„Gem ţîţînile lumii, pămîntul alunecă de sub picioarele oamenilor şi popoarelor. Ard zările, iar tunetul armelor cutremură zările şi continentele. Se fac praf şi pulbere state şi mari puteri... Ce măreţ, ce minunat, cînd întreaga lume se va cutremura din temelii, cînd vor pieri puterile şi vor cădea mărimile!"
(.Pravda, 4 aug., 1940).

„Fiecare război de acest fel ne apropie de acea perioadă fericită, cînd oamenii nu se 
vor mai ucide între ei". (Pravda, 18 aug., 1940).

Aceste stări de spirit s-au răspîndit în Armata Roşie şi partid. Generalul locotenent S.M. Krivoşein descrie o redă cu adjunctul său P.M. Latîşev (în acel moment Krivoşein comanda corpul 25 de armată mecanizat; cu puţin înainte, comandase împreună cu generalul H. Guderian parada comună sovieto-germană de la Brest cu ocazia împărţirii Poloniei):
-  „Am încheiat cu nemţii un acord, dar asta nu în­seamnă nimic... Acum este momentul favorabil pentru o rezolvare definitivă şi constructivă a tuturor problemelor mondiale..." 
(Fapte de arme, pag. 8). 

Krivoşein tratează totul în glumă. Este interesant că în corpul său de ar­mată, ca şi în întreaga Armată Roşie, erau la modă numai astfel de glume. Nimeni nu purta discuţii serioase, dar nici nu glumea pe tema capacităţii de luptă a Armatei Roşii într-un război de apărare.

Despre cît de mult credeau comuniştii sovietici în pactul de neagresiune şi cum intenţionau să-l respecte, ne mărturiseşte Mareşalul Uniunii Sovietice, L.I. Brejnev. Acesta descrie o adunare a agitatorilor de partid de la Dnepropetrovsk, din 1940:
- „Tovarăşe Brejnev, noi trebuie să lămurim problema neagresiunii, faptul că e  un lucru serios,  iar cine nu crede înseamnă că poartă discuţii provocatoare. Dar lu­mea nu prea crede. Ce să facem? Să lămurim sau să nu lămurim? Timpurile erau destul de complicate, în sală se aflau patru sute de oameni, toţi aşteptau răspunsul meu, n-aveam posibilitatea să mă gîndesc mai mult.
- Neapărat să lămuriţi, am spus eu. Ne vom tot lămuri pînă ce din Germania fascistă nu va rămîne piatră pe piatră" (L.I. Brejnev, Malaia. zemlia, pag. 16).

Stalin a planificat momentul cînd „din Germania nu va mai rămîne piatră pe piatră": în 1942. Însă căderea rapidă a Franţei şi refuzul lui Hitler de a debarca în Marea Britanic (serviciul de spionaj sovietic ştia despre acest lucru la sfîrşitul anului 1940) au încurcat jocurile lui Stalin. Eliberarea Europei a fost reprogramată din vara lui 1942 în vara lui 1941. De aceea anul 1941 a fost întîmpinat cu lozinca „Să sporim numărul republicilor din componenţa URSS!"

Nu! Ei nu se gîndeau la apărare. Nu se pregătiseră pentru aceasta şi nici n-aveau de gînd s-o facă. Ei ştiau sigur că Germania bîntuie încă în Occident şi de aceea nu va începe războiul în Răsărit. Ei ştiau sigur că războiul pe două fronturi înseamnă sinucidere pentru Hitler. Aşa a şi fost. Însă Hitler, ştiind ce se pregăteşte în spatele său, a fost constrâns să înceapă un război pe două fronturi, care s-a încheiat, într-adevăr, prin sinuciderea sa.

Înainte de război Pravda n-a chemat oamenii să întă­rească apărarea. Tonul ziarului era altul: pactul rămîne pact, dar în curînd tot pămîntul ne va aparţine nouă. „Măreaţă este patria noastră: însuşi globul pămîntesc trebuie să se învîrtă nouă ore pentru ca uriaşa noastră patrie sovietică să intre în noul an al biruinţelor sale. Va veni vremea cînd globului îi vor trebui pentru aceasta nu nouă ore, ci douăzeci şi patru de ore... Şi cine ştie unde ne va fi dat să întîmpinăm noul an peste cinci, peste zece ani: la ce longitudine, la ce nou meridian sovietic?" (Pravda, l ian. 1941).

Cu cît se apropia mai mult data invaziei sovietice în Europa (iulie 1941), cu atît Pravda devenea mai sinceră: „Dezbinaţi duşmanii, satisfaceţi-le vremelnic cerinţele fiecăruia dintre ei, iar apoi loviţi-i unul cîte unul, nedîndu-le posibilitatea să se unească" (Pravda, 4 mart. 1941).

Hitler a hotărît că nu mai merită să aştepte. A început primul, fără să aştepte lovitura în spinare a toporului eliberator. Dar chiar începînd războiul în conjunctura cea mai favorabilă care ar fi existat vreodată pentru un inva­dator, nu putea să cîştige acest război. Chiar şi în conjunc­tura cea mai nefavorabilă Armata Roşie tot a reuşit „să elibereze" jumătate din Europa şi s-o stăpînească jumătate de veac. Este interesant ce întorsătură ar fi luat lucrurile, dacă cele mai bune forţe germane ar fi plecat din Europa în Africa şi în insulele britanice, iar în spatele lor Armata Roşie ar fi nimicit unica sursă de petrol pentru Germania-România?

CÎND A INTRAT UNIUNEA SOVIETICĂ  ÎN CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI  MONDIAL

Doar o singură ţară, Rusia Sovietică, poate să învingă  în  cazul  unui  conflict general
Hitler,   19  nov.   1937


Tot ceea ce ţine de începutul celui de-al doilea război mondial este acoperit în Uniunea Sovietică de ceaţa de nepătruns a secretului de stat. Printre multele secrete ale războiului există unul păstrat cu străşnicie: data intrării URSS-ului în cel de-al doilea război mondial.

Ca să ascundă adevărul, comuniştii au pus în circula­ţie o dată falsă-22 iunie 1941. 

Scribii comunişti au năs­cocit o mulţime de legende despre 22 iunie. Am auzit pînă şi o asemenea variantă: „Noi trăiam în pace iar ei au năvălit peste noi..."

Dacă ar fi să dăm crezare scornelilor propagandiştilor comunişti, ar rezulta că nu Uniunea Sovietică a început cu de la sine putere cel de-al doilea război mondial, ci că a fost antrenată cu de-a sila în război.

Pentru ca versiunea datei de 22 iunie să pară mai plauzibilă, propaganda sovietică a consolidat-o cu tot felul de' proptele: pe de o parte a fost inventată o „perioadă prebelică", în care au fost incluşi doi ani ce au precedat data de 22 iunie; pe de altă parte, s-a născocit cifra celor 1418 zile de război, pentru cazul cînd vreun curios s-ar hotărî să calculeze singur data începutului războiului; socotind de la momentul terminării războiu­lui în Europa, acesta trebuie să dea neapărat (după cal­culele falsificatorilor sovietici) de „acea duminică fatală".

Însă e uşor de demascat minciuna „22 iunie". Pentru aceasta trebuie scuturate puţinele proptele: „perioada pre­belică", de pildă. TOŢI vecinii europeni ai URSS au devenit victimele agresiunii sovietice. Armata Roşie nu intenţiona însă să se limiteze în vreun fel sau să înceteze „marşurile eliberatoare" asupra Vestului, iar la vest de URSS nu se afla decît Germania (Ordinul Comisarului poporului pentru Apărare Nr. 400 din 7 nov. 1940).

În septembrie 1939 URSS se declară neutră şi astfel, în „perioada prebelică", cucereşte teritorii cu o populaţie de peste 23 milioane de oameni. Nu cumva e cam mult pentru un stat neutru?

În teritoriile cucerite, Armata Roşie şi NKVD8 au comis crime înfricoşătoare. Lagărele de concentrare sovietice au fost tixite cu prizonieri, soldaţi şi ofiţeri din ţările europe­ne. Ofiţerii prizonieri (nu numai polonezi) erau căsăpiţi cu miile. Putea o ţară neutră să ucidă ofiţeri prizonieri? Şi de unde avea o ţară neutră mii de ofiţeri prizonieri, ba încă în „perioada prebelică"?

Interesant: Germania a atacat Polonia, deci Germania este iniţiatoarea războiului european, prin urmare şi a celui mondial, Uniunea Sovietică a făcut acelaşi lucru, în aceeaşi lună, dar nu se numără printre iniţiatorii războiu­lui. Iar participarea Uniunii Sovietice la războiul mondial se calculează doar de la 22 iunie 1941. De ce?

Soldatul polonez ucis în lupta împotriva Armatei Roşii este socotit participant la cel de-al doilea război mondial şi victimă a acestuia, iar soldatul sovietic care l-a ucis este socotit „neutru". Dacă în aceeaşi luptă, pe teritoriul polonez, este ucis un soldat sovietic se consideră că el nu este ucis în timp de război, ci în timp de pace, în „perioada prebelică".

Germania a cucerit Danemarca, este un act de război, deşi n-au fost lupte mari. Uniunea Sovietică a cucerit tot fără luptă trei state baltice foarte asemănătoare cu Danemarca după poziţia geografică, populaţie, cultură, tradiţii, însă acţiunile URSS-ului nu sunt socotite acte de război.

Germania a cucerit Norvegia, iar acest fapt a însemnat o continuare a agresiunii, înainte însă, Uniunea Sovietică făcuse să se verse rîuri de sînge în Finlanda învecinată. Dar lista crimelor Germaniei începe de la l septembrie 1939, iar lista crimelor Armatei Roşii în cel de-al doilea război mondial începe, cine ştie din ce motiv, la 22 iunie 1941. De ce?

În „perioada prebelică", Armata Roşie pierde în lupte crîncene sute de mii de soldaţi, în aceeaşi perioadă, pierderile armatei germane sunt cu mult mai mici. Dacă judecăm după pierderi, Germania are mai multe temeiuri să se considere neutră în anii 1939-1940.


va urma