Ella Blue
De
câte ori n-am ascultat, în noapte,
Prin
glasul ploii, dulce glasul tău.
Spălând,de-atâtea
ori, păreri de rău
Când
ploaia mă-nvelea în calde șoapte.
Și
câte dimineți am plâns cu norii,
Când
te chemam, dar tu erai departe.
În
zile reci, cu orele deșarte
Păream
un val, din necuprinsul mării.
În
zbuciumul absurd, dintre secunde
Te-aș
fi dorit nisip, la țărmul meu.
Aș
fi sculptat în vene chipul tău,
Să
nu mai pleci, să nu te poți ascunde.
Dar
ai plecat cu norii spre altă dimineață.
O
umbră de albastru, învăluită-n ceață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu