miercuri, 10 februarie 2016

Umbră

Ella Blue










De câte ori n-am ascultat, în noapte,
Prin glasul ploii, dulce glasul tău.
Spălând,de-atâtea ori, păreri de rău
Când ploaia mă-nvelea în calde șoapte.



Și câte dimineți am plâns cu norii,
Când te chemam, dar tu erai departe.
În zile reci, cu orele deșarte
Păream un val, din necuprinsul mării.



În zbuciumul absurd, dintre secunde
Te-aș fi dorit nisip, la țărmul meu.
Aș fi sculptat în vene chipul tău,
Să nu mai pleci, să nu te poți ascunde.



Dar ai plecat cu norii spre altă dimineață.

O umbră de albastru, învăluită-n ceață.













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu