Adriana Achihaei Botez
Privesc
uneori în urmă în parfumul
nopţii
sub adierile vântului
ghemuită
într-un colţ al şezlongului
Îmi
pun multe intrebări în legătură
cu
tine iubite. De ce?
De
ce tocmai acum atât de
târziu
ai apărut? Mi-ai sedus gândurile,
mi-ai
sedus inima,
M-ai
sedus din cap până-n picioare,
Ai
apărut ca un magnet fierbinte
din
galaxie răscolindu-mă
în
toată fiinţa mea
Dându-mi
speranţe si visuri
Nu-i
prea târziu? Nu mai sunt o copilă
şi
totuşi mă simt copil.
Sunt
jucauşă, veselă şi plină de dorinţe,
Doamne,
ce păcat! Păcătuiesc cu gândul
şi
visez, vrute si nevrute.
Mă
mai trezeşti cu câte o poezie pe
care
mi-o dăruieşti. Îmi spui multe şi cel
mai
important este cuvântul, te iubesc!
Si
totuşi simt aşa o nelinişte şi gândesc:
,,de
mâine.. n-am să mai iubesc!,,
Voi
deveni foarte serioasă, sobră
şi
nu mă voi uita la tine.
Dar
pot? Nu pot! Si uite aşa îmi
trag
palme privindu-mă în oglindă
şi-mi
spun: Revino-ţi, Adriana!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu