Dialoguri (29)

Corneliu Coposu cu Vartan Arachelian

Vartan Arachelian: 
Dacă la proxima ocazie, deci la alegerile viitoare, opoziţia democrată ar veni la putere, cu ce ar trebui să înceapă guvernarea?

Corneliu Coposu: 
Intîi cu abrogarea tuturor legilor reacţionare aduse de puterea politică vreme de 45 de ani şi cu amendarea serioasă, radicală a legilor care s-au adus pe timpul CPUN-ului şi al actualului parlament, pe care noi îl socotim ilicit şi nereprezentativ, După aceea primele legi ar trebui să se ocupe de privatizarea agriculturii, de scoaterea din proprietatea statului a terenurilor păstrate fără nici o justificare sub autoritatea şi administraţia sa, cu o lege autentică, valabilă, care să prezinte o schemă reală de privatizare şi de depăşirea sărăciei generale în care se găseşte ţara. Bineînţeles că 
liberalizarea preţurilor trebuie făcută. Este mai greu acum de 
suplinit golurile şi racilele lăsate de guvern în ierarhizarea,
 măsurilor care trebuiau să determine începutul de privatizare.

Bineînţeles că trebuie desfiinţate monopolurile de stat şi aplicată treptat privatizarea în toate domeniile. Statul nu mai are ce să caute ca proprietar, nici în agricultură, nici în domeniul proprietăţii urbane, nici în comerţ şi nici în industrie. Există anumite compartimente care, obligatoriu trebuie să fie girate de stat, dar în afară de aceste domenii totul trebuie privatizat. Bineînţeles că pentru a fi eficientă această privatizare se presupune schimbarea dotei industriale de care dispune statul, zestre care suferă nu numai de uzură morală ci şi de uzură fizică, de aici rezultă necesităţi de 
investiţii mari, care sînt indispensabile pentru restructurarea noastra
economică. Trebuie deschise larg porţile investiţiilor străine şi protejate aceste investiţii, lucru pe care nu-l poate face decît un guvern care se bucură de credibilitate şi stabilitate. Odată cu aceste investiţii se va putea restructura economia, prin rentabilizarea industriei falimentare şi prin lichidarea acelor departamente din industria naţională care şi-au dovedit ineficienta. Legea fondului funciar trebuie revizuită, trebuie restaurată situaţia din 1946. Restituirea proprietăţilor confiscate de regimul comunist trebuie făcută integral şi fără nici un fel de restricţii. Trebuie să înceapă privatizarea bunurilor rurale, a fondurilor de comerţ. Trebuie încurajate meseriile şi trebuie create condiţii adevărate pentru apariţia unei concurenţe particulare în epoca de tranziţie, fără prezenţa monopolistă a statului, în toate domeniile productive. Legea cererii şi a ofertei va reglementa în scurtă vreme preţurile şi va împiedica o exagerare a devalorizării şi a creşterii preţurilor care sînt intangibile acum la nivelul actualelor salarii. Odată cu reglementarea pieţii libere, se va ajunge şi la stoparea inflaţiei şi eventual la convertibilitatea leului, o condiţie pentru integrarea noastră în economia mondială.

Vartan Arachelian: 
Guvernul Roman a anunţat că în toamnă, leul va fi convertibil. Cred că va fi din nou o lovitură foarte serioasă dată economiei româneşti.

Corneliu Coposu: 
Convertibilitatea leului este o condiţie absolut obligatorie, însă şi ea trebuie făcută în anumite condiţii. Nu poate fi făcută la nivelul actualei evoluţii economice a ţării.


Vartan Arachelian: 
Involuţie de fapt.

Corneliu Coposu: 
Da. Productivitatea în toate întreprinderile a scăzut la mai mult de jumătate. Lumea nu lucrează pentru că nu vede nici o perspectivă apropiată de ieşire din impas, în condiţiile aceste economia stă pe loc, industria se degradează şi se poate ajunge la un faliment total, faliment din care nu poate fi scoasă ţara nici măcar de investiţiile străine în momentul în care vor fi orientate spre ţara noastră.

Vartan Arachelian: 
Şi pentru că aţi vorbit de investiţiile străine aş vrea să vă spun un lucru. Puterea actuală face foarte mult caz de patriotismul ei, dar sînt cel puţin două fapte care dovedesc contrariul, în primul rînd este chestiunea Basarabiei, în care n-a făcut nimic, şi, în al doilea rînd, este vorba de cramponarea de putere, deşi puterea actuală ştie că dacă se va încăpăţîna să rămînă la conducere, investiţiile străine vor întîrzia să vină, pentru că principala piedică, principalul obstacol pentru ca ele să fie orientate spre România, este chiar ea, actuala putere.


Corneliu Coposu: 
Da. Adică lipsa ei de credibilitate.


Vartan Arachelian: 
Puterea este conştientă de lipsa ei de credibilitate şi totuşi continuă să se cramponeze, punînd interesul egoist deasupra celui naţional.

Corneliu Coposu: 
Ea caută nişte investiţii minore, care să-i prelungească agonia şi se mulţumeşte ca în mod provizoriu să încerce cu împrumuturi, cerşite în toată lumea, caută să suplinească nevoile acute ale populaţiei, fără să se gîndească la perspectivele economice viitoare.
Din păcate, noi avem obligaţia de a schimba aproape integral, nu numai tehnologia noastră dar şi zestrea noastră industrială, pentru că cele mai multe maşini şi unelte cu care se lucrează în economia românească sînt de mult depăşite. Noi trebuie să afirmăm cu hotărîre şi cu convingere, că avem muncitori buni, avem ingineri deosebit de înzestraţi, avem oameni cu iniţiativă, inventatori, oameni cu nivel superior în domeniile lor profesionale, dar care, în lipsă de aparatură, nu pot să facă faţă concurenţei unui Occident cu tehnologie modernă, care lucrează cu mijloace absolut superioare, 
electronice, în timp ce noi am rămas la nivelul ciocanului şi al nicovalei. Sînt convins că dacă tehnicienii români, începînd cu muncitorii, pînă la specialiştii de înaltă ţinută ar avea la îndemînă posibilităţile occidentale de producţie ar intra în concurenţă şi am fi competitivi în toate domeniile productive, în condiţiile actuale nu se poate pretinde de la nişte oameni pe care nu-i încurajează nici măcar perspectivele, să facă faţă unei concurenţe pe care Occidentul civilizat o face slujindu-se de tehnologie şi aparatură ultrasofisticate.


Vartan Arachelian: 
Parcă ne aflăm la un raliu automobilistic la care Occidentul pilotează maşini de formula 1 iar românii aleargă cu trotinete. Cam aceasta-i diferenţa la ora actuală. Cred că felul în care se aplică această falsă reformă economică prelungeşte foarte mult perioada de tranziţie, care, într-adevăr, o ştim cu toţii, este foarte dureroasă. Din păcate noi avem impresia că timpul nu lucrează deloc în favoarea noastră, nu ne apropie deloc de limanul spre care năzuim cu toţii şi tocmai din cauza actualei puteri care se consideră emanată de o revoluţie şi se pretinde reprezentativă pentru opţiunea politică a majorităţii.


Corneliu Coposu: 
Se vădeşte, fără nici un fel de putere de contestarea realităţii, că nu există o tendinţă obiectivă şi sinceră, de privatizare şi democratizare. Tot ceea ce se face, se face la suprafaţă, pentru a demonstra oarecum Occidentului că noi ne-am angajat pe drumul contractat prin angajamentele noastre; în realitate totul se face de circumstanţă, toate măsurile sînt de aparenţă, în fond batem pasul pe loc şi nu încercăm nici măcar tendinţele de democratizare care ar putea fi foarte uşor făcute, pentru a demonstra buna credinţă a puterii politice.


Vartan Arachelian: 
Ce are de făcut opoziţia pentru a scoate ţara din această înfundătură?

Corneliu Coposu: 
Din păcate opoziţia parlamentară s-a dovedit a fi ineficientă şi ineficace.


Vartan Arachelian: 
Ca şi opoziţia extraparlamentară, pentru că puterea este atît de arogantă, încît nu este atentă deloc la vrerea ei.


Corneliu Coposu: 
Este adevărat, dar vin anumite momente, în care totuşi voinţa străzii se poate impune. De exemplu, dacă guvernul ar fi confruntat cu o grevă generală care ar paraliza industria ţării în mod inevitabil guvernul va trebui să tragă consecinţele.


Vartan Arachelian: 
Deci acest rău ar fi spre binele ţării.


Corneliu Coposu: 
N-ar fi de dorit. Ar fi de dorit ca guvernul, care a sesizat perfect care este atmosfera în opinia publică, care este contestaţia masivă care se manifestă împotriva actualei conduceri, să tragă consecinţele înainte de a se aştepta la confruntări care la un moment dat nu mai pot fi controlate şi care ne-ar împinge într-un nou haos.

Bucureşti, 6 martie - 25 iulie 1991


FINAL

Dialoguri (28)

Corneliu Coposu cu Vartan Arachelian

Vartan Arachelian: 
Nu numai partidul dumneavoastră şi dumneavoastră personal sînteţi într-o creştere de popularitate deosebită în ultimele luni dar şi regele Mihai. Intrebarea pe care v-o pun, - nu pot să uit că ea e de fapt adresată unui om care a avut de suferit o condamnare de lesmajestate - e, ce părere aveţi despre soluţia regelui Mihai?

Corneliu Coposu: 
Am sesizat, cu prilejul ultimelor mitinguri pe care le-am organizat pe tot cuprinsul ţării - în Ardeal, în Oltenia, în Muntenia, în Moldova - că din iniţiativa participanţilor la aceste mitinguri se aud la un moment dat lozinci promonarhiste. Ele exprimă dorinţa opiniei publice pentru restaurarea monarhiei. Consider că este un fenomen firesc. Opinia publică românească, care a fost păcălită de lozincile demagogice ale actualei puteri politice, ale cărei insuccese sînt evidente, care nu mai pot fi camuflate, care sînt chiar recunoscute de oficialităţi, nu vede o altă soluţie a ieşirii din 
impas decît prin restaurarea monarhiei. Să nu uităm că de această monarhie se leagă, pe de o parte, încrederea tradiţională în naţiune, pe de altă parte, certitudinea, că odată cu instaurarea monarhiei, va dispărea definitiv pericolul resurecţiei comunismului; nu se poate concepe într-o ţară monarhică recrudescenţa partidului comunist. Nu ştiu în ce măsură afirmaţiile protagoniştilor vechiului partid comunist, reapărut pe scena politică românească, sînt reale, dar se fac afirmaţii îngrijorătoare despre numărul mare de aderenţi pe
care l-ar avea acest partid comunist, pornindu-se de la faptul că foarte multă lume recurge la constatarea că pe vremea vechiului partid comunist era mai bine decît acum.

Pe de altă parte opinia publică ajungînd să se convingă că restructurarea economiei româneşti nu poate fi făcută fără ajutorul investiţiilor străine, leagă mari nădejdi de prezenţa regelui Mihai în ţară, prezenţă care ar fi de natură să atragă, odată cu încrederea opiniei publice internaţionale, şi investiţiile străine indispensabile restructurării economiei româneşti. Cred că acestea sînt motivele determinante ale creşterii uriaşe de popularitate a regelui şi a tendinţelor exprimate de opinia publică românească de a vedea restaurată monarhia. Aceste tendinţe sînt sesizabile acum în toate 
ocaziile şi întrunirile publice care se organizează în ţară. Nu ştiu în ce măsură procentul de adeziune la teza dinastică poate fi apreciat, dar în orice caz se observă o tendinţă de sporire a prestigiului regelui şi, din ce în ce mai mult, speranţele opiniei publice sînt legate de instituţia monarhică.

Nu cred că este un efect exclusiv al crizei economice prin care trece ţara, dar este şi o inaderenţă a opiniei publice româneşti, o inaderenţă la experienţele care au făcut din poporul român un cobai pentru încercările nereuşite ale puterii politice de a instaura aici o democraţie de tip original. Este indubitabil că tendinţele guvernului s-au soldat cu un eşec. Eşec ce nu poate fi ascuns acum nici masei de oameni simpli care reacţionează după propria ei intuiţie. Sigur că această tendinţă e uşor de contracarat prin posibilităţile infinite de care dispune guvernul, care manipulează structurile administrative, care are la dispoziţie Securitatea, restructurată
- dacă nu cumva Securitatea are la dispoziţie puterea politică
- în orice caz mijloacele de propagandă şi de inducere în eroare
a opiniei publice sînt multiple. 

Faţă de acestea opoziţia, complet  lipsită  de zestrea logistică indispensabilă propagandei, de mijloace elementare de propagandă, trebuie să facă faţă monopolului hîrtiei, al imprimeriilor, al difuzării de presă, tuturor şicanelor administrative de strangulare a 
propagandei şi a presei; presă care, chiar dacă aparent este liberă, este supusă totuşi restricţiilor de ordin administrativ, cu o tendinţă evidentă de anihilare a opoziţiei. Cred că orientarea opiniei publice spre alte direcţii decît cele dorite de actuala putere politică este destul de bine consolidată şi va determina un eşec al guvernului şi al FSN la următoarele alegeri. Bineînţeles, cu condiţia ca aceste alegeri să nu fie manipulate şi violentate de asemenea manieră încît să fie imposibilă verificarea opţiunilor populare.

Vartan Arachelian: 
Intr-o discuţie pe care am avut-o cu mai mulţi fruntaşi ai Alianţei Civice am observat o anumită îngrijorare în privinţa alternativei monarhice, în general opoziţia cred că se uneşte în jurul ideii de readucere a regelui în ţară, de a reînnoda firul brutal rupt în 1947, prin dictatul sovieticilor, prin guvernul comunist român. Perspectivele aducerii regelui, care depinde de o amplă informare a opiniei publice, amînă, de fapt, mi-au spus aceşti fruntaşi ai opoziţiei, apariţia şi dezvoltarea unor lideri politici. Credeţi că este o chestiune reală sau o falsă problemă?

Corneliu Coposu: 
Nu cred că este o chestiune reală. După opinia mea noi n-avem acum nevoie de lideri politici. Şi iată de ce. Liderii politici, în epoca de confuzie, sînt selectaţi după criterii lipsite complet de obiectivitate. Liderul politic recrutat după talent retoric, după prezentare mediatică la televiziune, nu-şi are rolul în epoca de criză gravă prin care trece ţara. Noi avem acum nevoie de economişti. Una din principalele vine ale actualului guvern este că a constituit o echipă lipsită de economişti într-o epocă în care cuvîntul hotărîtor trebuie să-l aibă oamenii care sînt versaţi în probleme economice. De aceea şi programul guvernului a fost absolut dezechilibrat, 
de aceea şi punerea în aplicare a primelor măsuri, care trebuiau să determine trecerea noastră la economia de piaţă, au fost greşit concepute, fără a se respecta o protecţie minimă care să facă suportabilă dificultatea inerentă trecerii spre 
liberalizarea preţurilor.
Liberalizarea preţurilor trebuia făcută concomitent cu liberalizarea salariilor şi trebuia precedată, în mod obligatoriu, de crearea unor condiţii de funcţionare a legii cererii şi ofertei, lucru la care guvernul, preocupat exclusiv de prelungirea puterii politice, nu s-a gîndit. In orice caz, traumatismul economic de care suferă ţara putea fi foarte bine evitat. Şocul produs de trecerea de la economia cea mai colectivizată din lume, care a fost economia românească, la o economie de piaţă, care în mod obligatoriu trebuia făcută cu anumite sacrificii, cu anumite restricţii, resimţite de toată populaţia, a produs la noi o durere insuportabilă şi inacceptabilă pentru opinia publică. Salariile au rămas în urmă, preţurile s-au 
înzecit, lumea nu mai poate să-şi procure obiecte de primă 
necesitate; începînd cu proviziile alimentare, nu se mai găseşte nimic pe piaţă, şi vina principală pentru treaba aceasta o are lipsa de experienţă şi de prevedere a celor care au fost consideraţi unicate în momentul constituirii guvernului şi care s-au dovedit a fi nişte amatori, absolut lipsiţi de intuiţie şi lipsiţi de capacitatea de a pune în aplicare o măsură de liberalizare şi o încercare de trecere la economia de piaţă, printr-o privatizare raţională, care depăşea puterea lor de judecată, limitată la concepţiile marxist-leniniste.
Oameni cu asemenea concepţii puteau foarte greu să fixeze scheletul unei organizaţii economice, menite să abandoneze colectivismul sever, riguros care a oprimat ţara, iar aplicarea inabilă a măsurilor obligatorii pentru trecerea la economia de piaţă a produs nişte şocuri inadmisibile, care, bineînţeles, au revoltat opinia publică şi au determinat ostilitatea evidentă care se manifestă împotriva actualului guvern.

Vartan Arachelian: 
Dar acest guvern, pe cît de inocent în aplicarea aşa-zisei reforme economice, se dovedeşte în schimb foarte eficient în planul îmbogăţirii membrilor săi. Presa independentă aduce foarte multe dovezi în acest sens. Asupra membrilor guvernului, şi în general a celor care constituie puterea actuală, planează foarte multe suspiciuni. Pe de o parte ei sînt tributarii unei utopii economice, iar pe de altă parte sînt foarte eficienţi în îmbogăţirea personală. De aceea, mă gîndesc, că un viitor guvern şi vreau să cred, că opoziţia în foarte scurt timp va acceda la putere, va avea foarte mult de luptat împotriva unei oligarhii financiare care se naşte astăzi. Va fi extrem de greu să scoţi o economie din eşecul ei total şi, în acelaşi timp, să faci operă de igienizare socială.

Corneliu Coposu: 
Aveţi perfectă dreptate.

Vartan Arachelian: 
Lucrurile au devenit şi mai complicate.

Corneliu Coposu: 
Fără îndoială că acest guvern va lăsa o moştenire dezastruoasă. Nu ştiu ce să cred! Să fi fost singurul obiectiv al acestui guvern, crearea unei suprastructuri de oameni îmbogăţiţi în mod ilicit, sau pur şi simplu acest guvern s-a ghidat după principiul: după mine potopul? Oricum măsurile care au fost luate cu aşa-zisa privatizare, care în realitate nu este decît o scumpire inadmisibilă de preţuri şi o tendinţă de îmbogăţire a unor categorii care fac parte din lumea apropiată puterii.

Vartan Arachelian: 
Din clientele Frontului!

Corneliu Coposu: 
Fără îndoială că acest guvern va lăsa o moştenire foarte grea. A avut şansa de a începe guvernarea în nişte condiţii excepţionale, în momentul în care România se bucura de simpatia lumii întregi şi în momentul în care existau toate condiţiile, ca România, beneficiind de admiraţia lumii întregi pentru revoluţia sîngeroasă prin care a reuşit să doboare comunismul, să aibă acces la ajutorul întregului Occident şi să depăşească, venind din urmă, toate statele care şi-au 
scuturat jugul comunist înaintea noastră. Dacă momentul 
decembrie 1989 - ianuarie 1990 a fost foarte favorabil - noi fiind situaţi înaintea ţărilor, care făcuseră o revoluţie de catifea, fără victime şi care se bucurau de simpatia opiniei publice pentru trecerea de la comunism la un început de democraţie - am cedat între timp avantajul avut: la noi începutul de democraţie nu s-a făcut, începutul de privatizare nu s-a făcut, iar toată guvernarea s-a limitat la nişte aranjamente meschine, toată privatizarea este redusă la nişte afaceri murdare care au început acum să fie etalate de presa 
independentă, iar măsurile adecvate pentru trecerea la economia de piaţă nu se văd. Ţin să adaug că legea aceasta de privatizare o consider catastrofală pentru viitorul României.
Este ultima expresie a unor tendinţe evidente de îmbogăţire a clientelei politice feseniste şi de simulare a unei privatizări care în realitate nu va însemna decît îmbogăţirea celor care se bucură de favorurile puterii politice. Este foarte greu de conceput cum va ieşi din acest impas grav, un guvern viitor, care va trebui să facă eforturi pentru restaurarea instituţiilor democratice şi pentru legiferarea unor măsuri adecvate pentru deschiderea drumului spre economia de piaţă.
Va trebui să trecem şi prin acest impas şi am încredere că alternativa pe care toate partidele de opoziţie, în parte şi împreună, pot să o ofere e mult superioară guvernului actual, un guvern care, repet, s-a dovedit a fi absolut lipsit de orice fel de perspectivă şi de orice fel de tendinţe reale de privatizare.


va urma

Dialoguri (27)

Corneliu Coposu cu Vartan Arachelian

Ieşirea din haos

Vartan Arachelian: 
Iată s-a împlinit un an de cînd funcţionează guvernul Petre Roman şi după cum am aflat din  interviul pe care l-a dat Televiziunii, este un guvern cu rezultate  istorice în aplicarea reformei "excepţionale" - ca să-l citez pe  domnul Roman -. Prin actuala guvernare, ni s-a spus, s-a redus la jumătate termenul de desfiinţare a economiei etatiste. 
Consider că sînt nişte afirmaţii absolut neîntemeiate, cele făcute de domnul Roman, în interviul de la Televiziune, dar oricum realitatea este că trăim într-un haos, iar după precizările domnului Roman, într-un haos foarte bine dirijat.
Cum vedeţi ieşirea din marasmul economic şi moral în care se află România?

Corneliu Coposu: 
Cred că actualul guvern, care şi-a dovedit în mod strălucit incapacitatea totală de a scoate ţara din impas şi din eşecul absolut al tuturor tentativelor lui de a urni din loc economia noastră şi de a încerca o restructurarea ei, nu mai poate avea pretenţia de a-şi mai prelungi agonia în lipsă totală de soluţii. Acest guvern n-a avut un program economic, nu a avut nici măcar o platformă. S-a întemeiat 
pe aşa-zisa calitate de emanat al revoluţiei, o revoluţie pe care a confiscat-o de la generaţia tînără, care a realizat prăbuşirea 
comunismului; el nu mai poate să facă faţă situaţiei şi ar fi trebuit de multă vreme să se retragă, urmînd sfaturile pe care le-a primit chiar de la politologii proprii. Faptul că el se cramponează în continuare de guvernare dovedeşte că are o aviditate şi o sete de putere care nu pot fi potolite, dar care nu este justificată prin nimic, nici prin programul pe care a încercat să-l realizeze, fără rezultat şi nici prin perspectivele care i se pun în faţă. Prin urmare soluţia ieşirii din impas este plecarea guvernului şi instalarea unui guvern, după opinia noastră, un guvern neutru, de independenţi, care să gireze afacerile curente pînă la asigurarea de alegeri libere. Rezultatul acestor alegeri ar urma să determine constituirea unui 
parlament care să aibă legitimitate şi care să fie reprezentativ.

Actualul   parlament este o adunătură de oameni nereprezentativi, un mozaic al cărui singur liant este un interes material de moment, care nu justifică existenţa lui.
Incapacitatea lui totală de a răspunde chemării în momentele grele prin care trece ţara, a fost dovedită cu ocazia dezbaterii proiectelor de legi de importanţă fundamentală pentru viitorul ţării.

Vartan Arachelian: 
Aş vrea să insistăm puţin asupra soartei guvernului Roman. Dumneavoastră credeţi că acest guvern ar părăsi la ora aceasta puterea în absenţa unor garanţii de imunitate juridică?

Corneliu Coposu: 
Sînt convins că în nici un fel de împrejurări nu ar fi dispus să părăsească puterea, decît ca efect al unor presiuni morale insuportabile. Nemulţumirea opiniei publice determinată de criza acută prin care trece ţara, combinată cu protestele energice şi cu grevele sindicatelor, sigur că vor pune capăt acestei guvernări, în lipsa acestor presiuni deosebite nu văd cum acest guvern, care şi-a dovedit dorinţa de a-şi prelungi existenţa prin orice mijloace, ar părăsi puterea. Dar s-ar putea ivi ocazia ca acest guvern să nu mai poată suporta presiunile excesive, manifestaţiile de stradă şi paralizarea economiei prin grevele ameninţătoare ale sindicatelor
 nemulţumite şi în ipoteza aceasta nu ar avea altă soluţie, decît să cedeze puterea unui guvern de tranziţie, unui  guvern neutru, care ar putea asigura alegeri libere. Fără îndoială că actualul guvern nu este în măsură să garanteze alegeri libere, pentru că, aşa cum a dovedit-o în 20 mai 1990, ar fi dispus să fraudeze din nou şi să mistifice alegerile. Nu se poate avea încredere în el. Mai cu seamă dacă ministerul de interne şi ministerul de justiţie nu ar fi neutralizate. Eu cred că pentru a asigura alegeri libere, ţara ar avea nevoie de un guvern neutru, de tehnocraţi şi de reprezentanţi supraveghetori ai alegerilor care ar trebui să se răspîndească în timpul campaniei electorale în toate părţile ţării. Ceea ce a 
reprezentat pentru alegerile trecute supraveghetorii veniţi din
străinătate a fost absolut inexpresiv pentru a asigura obiectivitatea alegerilor.
Repet, alegerile au fost viciate încă din campania electorală. Se putea prevedea, din timpul campaniei electorale, tendinţa opresivă a guvernului care urmărea anihilarea opoziţiei şi obţinerea de rezultate similare cu cele din timpul dictaturii lui Ceauşescu.
Este nevoie neapărat de observatori străini, în număr mare, care să fie prezenţi în toate centrele de votare dar şi de un guvern independent, care să dea o oarecare garanţie că opţiunile opiniei publice vor fi respectate. Nu aş putea avea nici cea mai mică încredere în obiectivitatea, în seriozitatea şi în onestitatea acestui guvern de a proceda la noi alegeri.
Chiar alegerile administrative, care sînt în perspectivă, trebuie să fie precedate, în mod obligatoriu, de desfiinţarea structurilor administrative feseniste,- care au înlocuit vechile structuri provizorii, cu alte structuri tot provizorii, dar de data aceasta ca o emanaţie a partidului de guvernămînt.
Aceste alegeri administrative nu se pot desfăşura in mod logic, decît în nişte condiţii stabilite în prealabil. Iar una dintre condiţii este desfiinţarea structurilor administrative actuale, structuri provizorii, care sînt constituite tot pe schema vechilor 
administratori comunişti. Aceste structuri comuniste, împreună cu Securitatea, transformată în SRI, nu sînt o garanţie pentru alegeri libere, oneste.

Vartan Arachelian: 
Discuţia pe care o facem, care este ultima din această carte, are loc la începutul zilei de l iunie 1991. Fac această precizare pentru că poate foarte multe din prognozele pe care încercăm să le schiţăm acum, vor fi, confirmate sau infirmate de viitorul imediat.
Cum vedeţi viitorul imediat al României, domnule preşedinte?

Corneliu Coposu: 
Eu cred că dacă nu vor interveni nişte confruntări violente, violenţe care nu sînt de dorit şi care ne-ar împinge într-un nou haos, din punct de vedere politic şi social, am putea evolua spre un stat de drept, spre instituţiile democratice, dacă s-ar respecta un minimum de practici politico-sociale aşa cum sînt cunoscute în ţările occidentale democratice. Dacă acest guvern, urmînd sfaturile foarte
serioase primite de la politologii lui proprii, ar găsi de cuvînt să se retragă şi să nu-şi prelungească guvernarea contestată de majoritatea opiniei publice, aşa cum rezultă chiar din sondajele guvernului, sondaje care nu îndrăznesc să atribuie în momentul de faţă un procentaj mai mare de 30 la sută Frontului, procentaj care cred că este exagerat, în trei, patru luni, după opinia mea acest procentaj se va evapora şi alegerile viitoare administrative vor găsi partidul de guvernămînt într-o pierdere totală de popularitate. Opinia publică care, fără îndoială, este în continuare dezinformată,
 a început însă să se dezmeticească, în toate întrunirile pe care le-am avut în ultima lună, am putut verifica pe viu această pierdere de popularitate a FSN şi o adeziune masivă spre partidul nostru, în general se observă lesne o orientare spre partidele de opoziţie, fie că este vorba de partidele istorice, fie că este vorba de Alianţa Civică, în orice caz este o orientare spre opoziţia democrată şi o adversitate care nu mai este ascunsă. Nu cred că motivul acestei adversităţi este numai criza economică. Cred că unul din motivele principale este instaurarea minciunii la rang de dogmă de guvernare. Lumea românească a început să-şi dea seama că a fost minţită şi acest guvern nu se mai bucură de nici un pic de credibilitate. La aceasta se mai adaugă şi incapacitatea totală pe care o manifestă în administrarea treburilor publice şi la falimentul
 pe care l-a demonstrat în încercarea de aplicare a propriului lui program, lucru ce a determinat nu numai o îndepărtare a opiniei publice de puterea politică actuală, dar chiar şi o ostilitate, care nu se mai ascunde, antipatie manifestata în toate ocaziile, în faimoasele fiefuri electorale ale FSN, unde înainte eram întîmpinţi cu pietre şi cu manifestaţii de ostilitate am fost primit cu flori şi cu urale. Această pierdere totală de credit a guvernului este justificată de împrejurarea că opinia publică indusă în eroare de acţiunile de dezinformare şi de calomnii, organizate în mod dirijat de puterea politică, FSN, guvernul şi bineînţeles Securitatea, această dezinformare s-a spulberat pentru că lumea s-a dezmeticit, a sesizat toate metodele demagogice practicate de guvern, a sesizat 
incapacitatea guvernului de a traversa o perioadă de criză gravă. Opinia publică îşi caută orientarea în altă parte. Această orientare nu este încă stabilită, nu este închegată; opinia publică ştie că nu mai vrea actualul FSN, nu se ştie încă în ce direcţie îşi va îndrepta însă opţiunile.

Vartan Arachelian: 
E foarte important ce spuneţi. Acest lucru mă face să vă pun o altă întrebare. Se vorbeşte foarte insistent că partidul pe care l-a emanat Vatra Românească şi Partidul România Mare sînt invenţii ale FSN încă din anul trecut. Puterea actuală ştia că va pierde foarte mult din popularitate prin reforma aceasta haotică aplicată în economia 
românească şi că oamenii care părăsesc baza electorală a FSN, se vor îndrepta, dacă nu în totalitate spre aceste două formaţiuni extremiste, oricum în bună măsură. De altfel nu întîmplător a apărut acest curent naţionalist, care este o diversiune clară pentru a abate atenţia de la mizeria materială şi morală în care se află poporul român. Ce părere aveţi?

Corneliu Coposu: 
Diversiunea la care se pretează actuala putere politică nu este o inovaţie. Totdeauna regimurile totalitariste recurg la diversiuni pentru a îndrepta în altă direcţie atenţia opiniei publice, obsedată de crizele politice, economice, sociale, morale, deşi, aceste diversiuni, dacă sînt bine dirijate, sînt în măsură să inducă în eroare opinia publică.
De data aceasta, marele detaşament de securitate, care se ocupă în mod special de lansarea de calomnii şi de întreţinere a campaniei de dezinformare a opiniei publice, a lansat, exacerbînd ideea, artificială, existenţa unor primejdii acute care pasc Ţara Românească şi integritatea ei teritorială.
Fără îndoială că românul, în special din Transilvania, care a trecut prin experienţa tragică a arbitrajului de la Viena, nu poate fi convins că pericolul dezintegrării frontierelor româneşti nu ar fi de actualitate, în special lumea mai puţin informată şi foarte sensibilă la ideea integrităţii teritoriale a României, a independenţei şi suveranităţii ei poate fi uşor cucerită cu o acţiune de dezinformare care vizează tocmai aceste puncte sensibile ale patriotismului existent în fiecare cetăţean, dar cu cît cetăţenii sînt mai desprinşi de realităţi şi mai puţin cunoscători ai istoriei, mai puţin informaţi asupra perspectivelor cu care poate fi confruntată ţara într-un viitor 
apropiat cu atît sînt mai dispuşi spre a recepţiona aceste false
argumentări care propagă calomnii privind existenţa unui pericol real pentru frontierele ţării. De aceea, nu în mod întîmplător, diversiunea a luat în atenţie tocmai aceste puncte sensibile pentru opinia publică. Din nefericire diversiunea prinde teren.
Cu acţiunile de fals patriotism pe care chiar guvernul le 
alimentează, fără îndoială că toate mijloacele acestea ultra naţionaliste, dăunătoare şi prestigiului ţării în străinătate şi
echilibrului şi armoniei în interior, sînt de natură de a cîştiga adepţi în special din rîndul opiniei publice mai puţin informate.


va urma

Dialoguri (26)

Corneliu Coposu cu Vartan Arachelian

Vartan Arachelian: 
Cred că nu v-ar fi stricat "Ştefan Gheorghiu" pentru că aţi fi ştiut să acţionaţi mai exact în faţa comuniştilor. Un curs de "construcţie de partid" v-ar fi prins bine.

Corneliu Coposu: 
N-am făcut decît să zîmbesc la toate aberaţiile acestea, trebuie să recunosc că au prins în opinia publică.
 Foarte multă lume, fără să facă efortul de a verifica toate aceste 
minciuni, lansate de la centru către toate colţurile ţării,  printr-o aparatură complexă care era bună executantă de dezinformare a rămas cu impresia că "oamenii" aceştia au avut dreptate, cu atît mai mult cu cît afirmaţiile lor erau susţinute şi de o presă care era creditată că nu poate să ospitalizeze minciuni chiar aşa de sfruntate. Lumea a început acum să se dezmeticească. Realitatea este că în timpul campaniei electorale era foarte greu de dezminţit aceste 
zvonuri, care erau lansate de un aparat întreg, compus din mii de oameni, salariaţi de regim, care nu aveau altă ocupaţie decît să dezinformeze şi să calomnieze.
Minciuna a fost una din armele de căpetenie, care a precedat campania electorală. La aceasta s-au adăugat violenţele, ameninţarea, starea de groază în care trăia opinia publică, care, odată cu recrudescenţa violenţei, se vedea întoarsă în atmosfera de pe vremea dictaturii comuniste.
 Această stare a determinat, de exemplu, intrarea în panică, în special, a populaţiei rurale care se ferea să-şi manifeste opţiunile politice, fiind sub permanenta ameninţare a unor elemente marginale. Ele au reuşit să împiedice complet contactul opoziţiei cu opinia publică de la sate. Datorită acestui fapt, în timpul alegerilor, foarte numeroase birouri electorale au organizat votarea fără prezenţa reprezentanţilor opoziţiei, a delegaţilor acestora,- ei au fost pur şi simplu scoşi cu forţa din centrele de vot. Votarea s-a făcut, exclusiv, în prezenţa preşedintelui şi a biroului, numit cu grijă din cadrul aderenţilor FSN. Bineînţeles că rezultatele au fost comunicate telefonic, fără respectarea unui minim de formalităţi impuse de decretul Legii electorale, în multe localităţi rurale voturile nici n-au fost numărate.

Vartan Arachelian: 
Partidul dumneavoastră, prin tradiţie, a fost un partid de masă şi în acelaşi timp şi un partid de stînga în perioada interbelică.

Corneliu Coposu: 
Centru - stînga.

Vartan Arachelian: 
Acuma, probabil, pe eşichierul politic sînteţi de centru-dreapta.

Corneliu Coposu: 
Da, că avem în stînga noastră o serie de formaţii, în orice caz, prin programul partidului nostru, faţă de situaţia politică interbelică, cînd eram la stînga centrului, acum în stînga noastră se înşiră o serie întreagă de partide cu o ideologie mai radicală, unele mergînd chiar spre anarhie.

Vartan Arachelian: 
Şi tot prin tradiţie, partidul dumneavoastră avea electoratul în Transilvania şi în mediul rural.

Corneliu Coposu: 
Rural, da.

Vartan Arachelian: 
Ce s-a schimbat în perioada post-revoluţionară, post-ceauşistă?

Corneliu Coposu: 
Mai întîi s-a diminuat foarte mult numărul populaţiei de la sate, mai apoi populaţia rurală a fost izolată complet de tentativa noastră de a lua contact cu ea. Personal, în 30 de zile de campanie electorală, n-am putut pătrunde decît în 3 comune. Deci, în timp de 30 de zile mi-a fost barată intrarea în comunele pe care vroiam să le vizitez.

Vartan Arachelian: 
Puteţi să-mi daţi un exemplu?

Corneliu Coposu: 
Pot să vă dau cîte vreţi. Pentru că am fost rugat să colaborez cu poliţia ca să-mi fie asigurată securitatea, anunţam din timp itinerariul, dar itinerariul acesta comunicat poliţiei ajungea imediat la conducerea Frontului care trimitea în întîmpinare echipele de şoc cu tractoare şi cu camioane, exact cu o jumătate de oră înainte de sosirea mea în localitatea anunţată. Ele îmi barau accesul în comună, cu ameninţări grave. Desigur că nu era să înfrunt cincizeci de ciomăgaşi care ne aşteptau gata să distrugă maşina şi eventual
 să mă linşeze. Renunţam, mergeam mai departe şi din nou 
întîlneam echipele de şoc. V-am spus că am reuşit în trei comune să fac întruniri electorale deoarece erau programate seara tîrziu, cînd componenţii echipelor feseniste erau într-o stare de ebrietate care le făcea imposibilă orice intervenţie; nu mai puteau să se mişte sau să vorbească. Pentru încurajarea eroismului lor civic derbedeii erau aprovizionaţi din belşug cu băuturi alcoolice, pe lîngă salariul pe care îl primeau.
Menţionez că ei au fost angajaţi special şi proveneau dintre elementele marginale ale societăţii: ţigani fără ocupaţie, deţinuţi de drept comun, care, la ieşirea lor din puşcărie, prin amnistia dată în preajma alegerilor, au fost angajaţi de manieră permanentă ca să constituie aceste echipe de intimidare şi de şoc, care aveau drept obiectiv să împiedice accesul opoziţiei, în special al partidului nostru, la ţară.
Prin programul din anul 1936 noi am anunţat că nu sîntem un partid de clasă, ci un partid de masă care urmăreşte armonia socială, care susţine şi respectă proprietatea particulară şi care are, prin programul lui, reformele indicate pentru prosperitatea ţării şi pentru protejarea tuturor categoriilor sociale cu un sprijin special dat acelor categorii care fuseseră lipsite de posibilitatea afirmării în regimurile trecute. Programul nostru, care a fost adus la zi după revoluţia din 22 decembrie 1989, cred că este cel mai indicat pentru a asigura o evoluţie corespunzătoare a societăţii româneşti în cadrul
armoniei sociale, eliminarea tuturor confruntărilor de natură etnică, religioasă a divergenţelor artificiale între categoriile sociale. Programul nostru nu a putut fi afirmat, deoarece alegerile din 20 mai nu au avut un caracter de dispută programatică. Posibilităţile de afirmare ale programului au fost nule.

Vartan Arachelian: 
Dacă e să ne referim la programul partidului dumneavoastră, ar trebui să vă întreb care a fost motivul pentru care afirmarea naţională nu figurează în platforma unui partid, cum e al dumneavoastră, care a fost artizanul principal al Unirii Transilvaniei cu ţara.

Corneliu Coposu: 
Să ştiţi că noi niciodată n-am fost excesivi în demonstrarea patriotismului nostru. Noi am păstrat în inimile noastre devotamentul patriotic şi nu l-am afişat la colţurile de stradă cum fac patriotarzii de circumstanţă din zilele noastre. N-am supralicitat niciodată în patriotism, pentru că am considerat că este indecent să-l afirmi, să afirmi că eşti bun român. Dar aceasta nu ne obligă să nu refuzăm lecţiile de patriotism date de anumiţi români, în special de fostele slugi ale dictaturii comuniste, care, bineînţeles, nu au 
autoritatea morală să fluture drapelul patriotismului românesc, în orice caz, în anumite regiuni ale ţării, unde există şi populaţii minoritare, afirmarea acestui patriotism poate degenera într-o diversiune.
De altfel o asemenea diversiune se operează prin agitarea
 naţionalismului românesc şi prin dezinformarea organizată care pretinde că ar exista un pericol pentru integritatea teritoriilor româneşti. Acest soi de patriotism e demagogic şi extrem de dăunător pentru că deturnează atenţia de la pericolele reale ale mersului României spre democraţie.

Vartan Arachelian: 
Sînteţi singurul şef de partid, dintre partidele mari, evident, care n-a fost ales în Parlament A fost de fapt nota de plată pentru combativitatea şi comportamentul dumneavoastră?

Corneliu Coposu: 
In judeţul în care am candidat erau stabilite, prin Legea electorală, 5 locuri, în mod cu totul surprinzător, la repartizarea mandatelor s-a tăiat un mandat de la judeţul Sălaj şi s-a atribuit judeţului Prahova. De fapt s-a procedat de o manieră care a fost foarte greu de demonstrat în faţa observatorilor străini, care nu puteau concepe asemenea manopere.
Exista o lege, mai bine zis un decret, care stabilea pentru
 fiecare judeţ un număr de candidaţi. Fără nici un fel de dispoziţie legală, nici măcar un ordin sau un jurnal al Consiliului de miniştri, s-a procedat cu totul abuziv, împărţindu-se mandatele după bunul plac al celor de la Comisia electorală şi astfel judeţul Sălaj, care avea repartizate 5 mandate, s-a pomenit lipsit de unul din mandate. Astfel se face că în prezent are numai 4 reprezentanţi în Parlament, deşi legea prevedea 5. A fost un abuz, evident. N-am regretat deloc
 nealegerea mea fiindcă nu aveam nici un fel de dorinţă de a popula acest parlament ridicol, nereprezentativ, care nu face cinste României.

Vartan Arachelian: 
Acum două zile, pe 17 mai, partidul dumneavoastră a marcat anul care a trecut de la alegeri printr-un marş urmat de un miting, întîmplarea a făcut să nu fiu în Bucureşti, să nu pot vedea nici la televizor măcar reportajul de la acest eveniment. Aş vrea să-mi spuneţi, amintindu-ne de valul acela de noroi, de denigrări, cu care a fost partidul şi dumneavoastră, ca lider al acestui partid, asaltaţi în perioada preelectorală, cum aţi fost primiţi de populaţia Bucureştiului?

Corneliu Coposu: 
Spre satisfacţia noastră, de data aceasta am observat o afluenţă considerabilă venită din sînul opiniei publice spre partidul nostru. Nu a fost o surpriză pentru că în ultimele întîlniri pe care le-am avut la Bădăcin, la Cluj şi la Piteşti, am observat o schimbare radicală de atitudine a populaţiei faţă de noi.
La Piteşti, de exemplu, ca să mă rezum numai la întîlnirea 
aceasta, sala mare a fost suprapopulată şi atunci a trebuit să ieşim în stradă. Ceea ce mi s-a părut inedit, faţă de campania electorală şi de lunile care au precedat-o, a fost faptul că populaţia Piteştiului care, profitînd de prima zi frumoasă de primăvară, era ieşită pe străzi, a întîmpinat pe fruntaşii partidului nostru cu aclamaţii.
Datorită măsurilor luate de poliţie, pentru a asigura ordinea, maşinile noastre au fost precedate de o maşină cu girofar a poliţiei, care a atras asupra noastră atenţia mulţimii uriaşe de pe străzi, prin mijlocul căreia am trecut. Am fost ovaţionaţi, am fost opriţi de grupuri de fete şi de doamne care ne-au oferit flori.

Vartan Arachelian: 
Cum v-aţi simţit?

Corneliu Coposu: 
Am marcat o schimbare de atitudine. De data aceasta n-am fost întîmpinaţi cu fluierături, cu huiduieli, aşa cum eram obişnuiţi din campania electorală.

Vartan Arachelian: 
Eu ştiu care este explicaţia, dar vreau să mi-o confirmaţi şi dumneavoastră.

Corneliu Coposu: 
Eu cred că lumea simplă a început să se dezmeticească, pentru că, fără îndoială, ea a înregistrat toate promisiunile demagogice care au fost făcute de exponenţii puterii politice în perioada preelectorală, în timpul alegerilor şi ulterior prin interviuri şi declaraţii, prin apariţiile la Televiziune ale factorilor de decizie. Oamenii şi-au dat seama că toate promisiunile nu sînt decît păcăleli, că situaţia este gravă, că oamenii sînt în pragul lichidării poziţiei lor profesionale, foarte mulţi sînt daţi afară din serviciu, 
magazinele sînt goale, că toate promisiunile feseniste sînt minciuni, iar realitatea post-electorală e teribil de vitregă mai ales pentru păturile cele mai sărace - care sînt şi cele mai numeroase - ale ţării.


va urma

Dialoguri (25)

Corneliu Coposu cu Vartan Arachelian

Vartan Arachelian: 
Din acest moment s-a intrat pe o linie de  confruntare între Putere, între cei care s-au autointitulat  emanaţia revoluţiei, şi partidul dumneavoastră. Mai mult,  cotidianul dumneavoastră "Dreptatea", poartă pe fronton  însemnul "tribună de luptă împotriva comunismului", fapt  care a accentuat această atitudine foarte combativă a partidului dumneavoastră într-o ţară în care erau aproape patru milioane de membri de partid.

Corneliu Coposu: 
Aicea vreau să fac o precizare. Una dintre acuzaţiile  politice pe care ni le-au adus guvernanţii de atunci a fost că am incitat populaţia, prin presa noastră la rebeliune şi la luarea cu asalt a puterii. Bineînţeles că în graba mare şi în precipitarea de care au dat dovadă exponenţii puterii politice şi de data aceasta au călcat în străchini, pentru că au uitat că  prima apariţie a gazetei noastre a fost în prima decadă a lunii februarie. Deci la 28 ianuarie nu aveam cum să incităm populaţia prin presă, cînd accesul nostru la imprimeriile de stat era complet blocat. Această interdicţie s-a menţinut şi mai tîrziu, încît noi nu am reuşit să tipărim în ţară nici măcar manifestele electorale din luna aprilie, şi mai şi, a trebuit să
facem apel la prietenii noştri din Franţa şi Grecia pentru asta. In tot acest timp s-a minţit în mod absolut revoltător, dar neexistînd posibilitatea de a contracara aceste minciuni, ele au devenit credibile pentru o parte a opiniei publice româneşti.

A urmat perioada CPUN-ului, în care din nou s-a trişat, mai întîi cu proporţionalitatea dintre reprezentanţii partidelor politice şi jumătatea rezervată vechiului consiliu al FSN, s-a trişat cu schimbarea luării hotărîrilor prin vot majoritar, prin scoaterea din vigoare a clauzei care pretindea unor decrete 2/3 din voturi, inclusiv decretul Legii electorale. Nu s-a ţinut seama de angajamentul solemn al puterii politice, ca Legea electorală, înainte de a fi pusă în vigoare, va trebui să aibă în mod obligatoriu acceptul partidelor politice istorice. Această clauză nu a fost respectată.

O caracteristică a atitudinii guvernamentale a fost obsesia permanentă că-şi va pierde puterea. La fiecare manifestaţie benignă, care nu avea nici un accent de violenţă, aceşti exponenţi ai guvernului s-au temut că îşi vor pierde puterea şi au acţionat într-un mod brutal, chiar, aş putea spune, lipsit complet de înţelepciune şi de logică. Probabil că anturajul fruntaşilor FSN, care era compus
din nişte oameni total lipsiţi de experienţă politică şi de echilibru moral, a fost cel care a determinat această reacţie violentă împotriva opoziţiei.

De-a lungul tuturor evenimentelor care s-au perindat de la 23 decembrie '89 încoace, se observă, ca notă caracteristică, această panică în care au intrat factorii de decizie, cu ocazia unor evenimente care nu aveau caracter de primejdie sau un caracter de ameninţare, dar, în panica în care au intrat, au recurs întotdeauna la măsuri absurde.

Una din măsurile absurde, poate cea mai gravă, a fost şi chemarea minerilor în Capitală. Ca şi celelalte măsuri anterioare, ca şi celelalte înscenări, cu care acum puterea politică ne-a obişnuit, ea a aplicat catehismul stalinist cu foarte mare loialitate. Noua putere a repetat fidelitatea faţă de mijloacele de reprimare, cu care se făcuseră vestite guvernările staliniste, dovedind şi lipsă de seriozitate, deînţelepciune politică şi de evoluare a consecinţelor 
dezastruoase pe care recursul la violenţă le are asupra ţării.

Ca să revin, de măsurile care s-au luat se fac răspunzători,
 bineînţeles, cîţiva oameni. Ţin să fac observaţia că oamenii aceştia nu erau dintre cei mai echilibraţi şi aşa se explică abuzul pe care-l fac cu măsuri drastice inutile şi care au repercusiuni grave asupra ţării.

Repet, doar cîţiva factori de decizie au fost cei care au imprimat conduita guvernului provizoriu în cursul evenimentelor pe care le-am înregistrat. Sigur că au fost şi reacţii contrare, nu toată lumea a fost de acord cu măsurile preconizate. Printre altele, Dumitru Mazilu s-a opus categoric contrademonstraţiei condusă de Dan losif, din "Banu Manta" la 28 ianuarie. Au fost şi alte persoane care şi-au manifestat dezaprobarea şi unele dintre ele au tras chiar consecinţe.

După decretarea, de către Consiliul FSN, a transformării Frontului în partid sau formaţie politică, o seamă de personalităţi care făceau parte din conducerea Frontului au demisionat din acest organism, protestînd astfel împotriva schimbării fundamentale a principiilor enunţate de Front şi a atitudinii pe care el o adoptase iniţial.

Vartan Arachelian: 
Probabil că vă gîndiţi la Ana Blandiana, la Doina Cornea,

Corneliu Coposu: 
La figurile reprezentative...

Vartan Arachelian:  
Mihai Sora, da?

Corneliu Coposu: 
Da, ...figurile reprezentative, de bună credinţă, care au fost însumate în Front, fără o consultare prealabilă, dar care au dat gir moral unui grup de veleitari, în care cei mai mulţi erau complet necunoscuţi.

Vartan Arachelian: 
Şi tot atunci a început o campanie uriaşă de defăimare a adevăraţilor adversari ai comunismului din România, oameni care, realmente, au suferit în perioada comunistă, pentru atitudinea lor tranşantă.

Corneliu Coposu: 
A urmat o redresare a Frontului care, ca o primă măsură, a rechemat în activitate pe acei ofiţeri de securitate ce fuseseră îndepărtaţi în primele zile post-revoluţionare. Aceştia au primit sarcina de a constitui servicii speciale. Primul, pentru organizarea violenţei, al doilea, pentru lansarea de calomnii împotriva opoziţiei sau al reprezentanţilor ei şi pentru dezinformarea şi intimidarea populaţiei.

Aceste servicii au acţionat cu un succes deosebit şi în perioada alegerilor şi mai continuă să funcţioneze şi astăzi. Sînt compuse din
 oameni de meserie, care, primind o directivă, ştiu cum s-o ducă la îndeplinire. Sigur că opinia publică românească, ruptă complet de realităţi, care nu cunoaşte istoria naţională, care era absolut străină de evoluţia politică din România şi de contactul cu lumea civilizată a fost o pradă uşoară pentru campania de calomnii. S-au inventat cele mai aberante minciuni, unele de-a dreptul ridicole, absolut toate defăimătoare, al căror obiectiv era să compromită
personalităţile din rîndurile opoziţiei care ieşiseră în relief.

Toată campania a fost bine susţinută, avînd şi o bază materială importantă, de propagandă; toate resursele financiare ale ţării ca şi averea uriaşă a PCR, au slujit feseneului să-şi organizeze, în perfecte condiţii, campania de dezinformare şi de derutare a opiniei publice din România.

Vartan Arachelian:  
Cum vă explicaţi faptul de psihologie colectivă prin care majoritatea populaţiei acceptă că domnul Iliescu a fost marginalizat de Ceauşescu, deşi toată lumea românească ştie că domnul Iliescu a deţinut, după această dată, diverse funcţii, ca prim-secretar la Iaşi, ca secretar cu propaganda la Timişoara, ca ministru, după ce mai fusese în guvern ca ministru al tineretului? E evident că nu a fost, aşa cum afirmă el, un marginalizat şi un adversar al regimului Ceauşescu şi, totuşi, repet, majoritatea populaţiei admite că Domnul Iliescu a fost persecutat de Ceauşescu şi, în acelaşi tirnp, o acuză pe Doina Cornea, bunăoară, care a fost un adversar temerar al regimului.

Corneliu Coposu: 
S-a ridicat chiar la rangul de simbol al rezistenţei anticomuniste din România!

Vartan Arachelian: 
... şi acceptă tot felul de minciuni puse pe seama ei. De unde vine acest tratament cel puţin straniu? Nu cumva există o explicaţie mult mai gravă, care atinge o tară morală cum ar fi aceea că dintr-o anumită laşitate, se acceptă nişte minciuni convenabile.

Corneliu Coposu: 
Să ştiţi că s-a lucrat cu o aparatură complexă, cu tot felul de mijloace, care frizează vicleşugul asiatic. Au fost trimise persoane cu legitimaţia Doinei Cornea, falsificată, pentru a crea diversiuni. Ele s-au dus prin comune, făcînd propagandă împotriva României afirmînd că Doina Cornea ar vrea să-şi recapete industriile sau latifundiile pierdute. Au fost sesizate persoane care s-au identificat în numele ei.

Sigur că această campanie a fost complet lipsită de loialitate, complet lipsită de fair-play şi s-a abuzat de stadiul de opacitate, de necunoaştere al opiniei noastre publice, dar şi de capacitatea extraordinară de recepţionare a calomniilor pe care o are lumea neinformată, după 43 de ani de dictatură.

Au avut de-a face cu un teren, ca să zic aşa, secătuit, care cerea 
să fie îmbibat cu apă. Acest teren secătuit, a recepţionat, aş putea zice, chiar cu pasiune, toate calomniile care s-au inventat. Am auzit, despre mine, informaţia lansată din toate punctele îndepărtate ale ţării că încercînd să ţin o cuvîntare la o întrunire oarecare am fost în aceeaşi zi linşat la Sighetul Maramureşului, şi la Suceava, şi la Constanţa şi la Craiova, şi că sînt internat în spitalele respective, exact în aceeaşi zi şi în aceleaşi condiţii. Aceasta avea drept scop, bineînţeles, intimidarea opiniei publice.

După aceea s-au lansat ştiri alarmante, că am fost sesizat în judeţul Teleorman cu intenţia de a-mi recăpăta latifundiile, în acelaşi timp am încercat să recuperez suprafeţele întinse, pe care le-am posedat în judeţele din Ardeal, şi în judeţe din Moldova, întîmplarea a făcut că nu am avut niciodată şi nu am nici acum măcar un mp de suprafaţă, ceea ce nu însemnează că nu onorez cu admiraţia mea pe toţi proprietarii de pămînt şi pe toţi iubitorii de pămînt. Dar, ce vreţi, întîmplarea a făcut să nu am nici o proprietate, nici urbană, nici rurală.

Aceasta nu i-a împiedicat însă pe calomniatori să lanseze ştirea că am avut moşii în aproape toate judeţe ţării, că am avut sute de imobile, că am fost proprietarul unor industrii pe care vreau să le smulg din mîna clasei muncitoare şi multe alte prăpăstii de soiul acesta. N-au lipsit nici denigrările de alt gen, asupra vieţii mele intime, că am fost iubitul sau soţul Doinei Cornea, că am fost colaborator şi informator al Securităţii lui Ceauşescu, Ba, unii iresponsabili, care aveau şi situaţii în guvern, au lansat, spre justificarea acestor calomnii, minciuna că mi-a mers foarte bine pe timpul lui Ceauşescu, că am deţinut chiar roluri importante, ba unul
 dintre ei a avut năstruşnica idee să afirme că aş fi fost absolvent al Academiei "Ştefan Gheorghiu".


va urma