Ciobotariu
Maria
Dansăm amândoi
prin foşnetul de frunze
în
toamna aurie
a
sufletului meu
ecouri se reflectă
la
porţile iubirii
simt răsuflarea
caldă a dorului tău
cuvintele s-au oprit,
într-un oftat...
cerul plânge
la
margine de nori
te
simt în fiecare
strop de ploaie
căzut în ceasul etern
ce
bate-n zori
cu
paşii uzi plutim
pe
aripi de vânt
cu
miros de crizanteme
din freamătul anilor
trecuţi
privirile se încrucişează
sub legământul stelar
în
refrenul timpului.
