Ondine Ghergut
Vechea Românie. Până în 2004, în Parlamentul dominat de PDSR (vechea denumire a PSD), nu exista conceptul de ridicare a imunității parlamentare pentru ca un ales al poporului din forul legislativ sau un ministru suspectat că a încălcat legea să poată fi deferit justiției. Nici magistrați, decât la comandă politică.
Traian BĂSESCU a câștigat alegerile prezidențiale în noiembrie 2004, cu un program de reformare a statului, în care pe primul loc era lupta anticorupție. A rămas celebru sloganul de atunci „La țepe, băieți, în Piața Victoriei, după 28 noiembrie“. După 10 ani avem zeci de parlamentari, miniștri si un fost premier condamnați; zeci de procurori, judecători- condamnați; sute de polițiști, vameși, primari, președinți de consilii județene, funcționari publici condamnați. Nu mai avem o Românie coruptă, dar fără corupți.
Suntem capabili să apărăm această moștenire?
Pentru a face o radiografie a reușitelor și eșecurilor lui Traian Băsescu în cele două mandate de președinte de câte cinci ani, trebuie să amintim ce a moștenit Traian Băsescu, ce fel de Românie am avut între 2001-2004, în mandatul Ion Iliescu – președinte, Adrian Năstase – premier. Întrebarea de la care pornim: era România un stat de drept în momentul în care Traian Băsescu a preluat mandatul de președinte:? Era respectat principiul de bază al funcționării unui stat de drept, și anume separația puterilor statului? Aveam o Justiție independentă?
Ce Parlament aveam până în 2004
Până în 2004, în Parlamentul dominat de PDSR, transformat în PSD, nu exista conceptul de ridicare a imunității parlamentare pentru ca un ales al poporului din forul legislativ, suspectat că a încălcat legea, să poată fi deferit justiției. Nici ridicarea imunității pentru foștii miniștri nu funcționa, decât în cazul unor anumiți foști miniștri țărăniști din perioada 1997-2000.
Ce putere executivă aveam până în 2004
Președinția, ocupată de Ion Iliescu, era un fel de Mecca unde mergeau toți oamenii de afaceri controversați și suspecți de fapte penale pentru a obține protecție. Pelerinajul se făcea, după cum a reieșit din dosare penale ulterioare, la cabinetele lui Ioan Talpeș, fost șef al administrației prezidențiale, la cel al lui Emil Cico Dumitrescu, al lui Dan Iosif, al lui Șerban Nicolae, al lui Cătălin Voicu, ale altor consilieri. Un vizitator frecvent al Cotrocenilor a fost, spre exemplu, româno-sirianul Omar Hayssam, condamnat ulterior pentru răpirea jurnaliștilor.
Politica externă, deși se clama că e orientată spre Vest, in realitate era preferată orientarea Rusia. O demonstrează un eveniment major de atunci: președintele Ion Iliescu, în pline eforturi de aderare la NATO, a tăiat panglica Centrului de Afaceri Româno-Rus la Moscova, alături de Putin. Obligația părții române era, printre altele, să furnizeze informații pentru crearea unei puternice baze de date la Moscova, după cum ne-a declarat într-un interviu președintele centrului, Constantin Samson. Centrul era populat de foști ofițeri KGB și de foști ofițeri de Securitate, între care și Corneliu Păltânea, directorul executiv al centrului, fost șef SRI la Prahova, condamnat ulterior pentru mai multe fapte de corupție.
Executivul era condus cu mână de fier de Adrian Năstase
Încă de la debutul mandatului său de premier, Adrian Năstase și-a arătat intențiile de a subordona justiția: imediat după instalare s-a dus la Parchetul General, unde a dat ordine clare să fie trași la răspundere procurorii care i-au anchetat pe autorii devalizării fostei bănci a Securității, Bancorex.
Gestul lui Năstase a avut menirea să-i intimideze pe procurori, să le arate că sunt subordonați politicului. Năstase dădea dispoziții în direct, la televiziune, cine să fie anchetat sau care om de afaceri sau politician trebuia apărat de brațul legii. I-a ținut isonul ministrul Justiției de atunci, Rodica Stănoiu, ajutată de serviciul secret al Justiției, SIPA, condus de celebrul ofițer de Securitate Marian Ureche. Rolul serviciului era să-i urmărească pe magistrați, să-i intimideze pentru a se obține soluțiile dorite în dosare.
Din ciclul "pedepsirea procurorilor din perioada CDR", de notorietate au fost amenințările publice adresate fostului procuror-șef al Biroului Anchete Speciale, Ovidiu Budușan. Procurori care au lucrat la dosare grele de contrabandă în perioada CDR au fost terorizați de inspectorii regimului Iliescu-Năstase, care le cereau note explicative pentru dosarele pe care le-au instrumentat înpotriva unor lideri PSD (celebrele dosare: Afișe pentru Iliescu, Agroholding-Bancorex, Conturi PDSR la Paris, Porțelanul, Contrabanda Jimbolia către fosta Iugoslavie etc.) Ordinele, cum am spus, se dădeau și în direct la TV, cum a fost ordinul lui Năstase de pedepsire a procurorului Alexandru Lele pentru că a îndrăznit să ancheteze pentru contrabandă o odraslă a unui important sponsor și baron PSD.
Pentru arestarea lui Lele a fost trimis procurorul Cristian Panait, care, după ce a constatat că nu sunt probe, a refuzat să execute ordinul de a-l aresta pe procurorul cinstit și a sfârșit aruncându-se la de la etajul patru al imobilului în care locuia. Varianta oficială de atunci era o boală psihică, după o expertizare post-mortem (un alt abuz grotesc!). Panait nu a rezistat presiunilor, șantajelor aparatului judiciar condus de foști ofițeri de Securitate, de către ministrul Rodica Stănoiu (dovedită turnătoare la Securitate), de Adrian Năstase. a fost vehiculată și ipoteza uciderii lui Panait.În acea perioadă, spre sfârșitul anului 2004 s-a îmbolnăvit de o boală ciudată și procurorul Luminița Șega. A murit de intoxicație cu metale grele. Lucra la dosarele lui Sorin Ovidiu Vîntu. Tot în perioada guvernării Năstase a murit și procurorul Nicu Păcuraru, tracasat de inspectorii de la Parchetul General pedeserizat, trimiși să-l întrebe de ce i-a anchetat pe pesediștii implicați în infracțiuni de contrabandă.
Justiția se făcea la comanda PSD. Potrivit unor stenograme făcute publice în 2004, în ședințele de Guvern se hotăra pentru cine se fac dosare penale, cine trebuie arestat.
La ministere, ca și în administrația locală, se conducea tot discreționar, în funcție de ordinul dat de partid. Contractele erau atribuite clientelar, fără nici o transparență. Angajările se făceau după criterii similare.
Serviciile secrete, o altă componentă a executivului, erau în slujba partidului și a clientelei politice. Contrabanda era protejată. Până și Armata cumpăra combustibili de la contrabandiști, după cum a rezultat ulterior dintr-un dosar penal.
Autoritatea judecătorească, a treia putere în stat, era subordonată politicului, Executivului, după cum deja am arătat. Consiliul Superior al Magistraturii, condus la sfârșitul mandatului lui Năstase de judecătorii Dan Lupașcu și Lidia Bărbulescu, era o anexă a politicului. Promovările la instanțele superioare se făceau pe criterii clientelare, după cum a rezultat ulterior din multe dosare penale. CSM nu dădea avize pentru urmărirea penală a magistraților, decât pentru cei indezirabili pentru puterea politică. Un exemplu a fost președinta Tribunalului Mureș, Andreea Ciucă, arestată abuziv, care, până la urmă, și-a demonstrat nevinovăția. Ca și procurorul Alexandru Lele - două cazuri celebre de prigonire a magistraților corecți.
Jaful nu era pedepsit. În justiție se creaseră adevărate rețele de protejare a infracțiunilor economice și de corupție. Pe scurt, asta era România preluată în 2004 de Traian Băsescu: o țară profund coruptă, dar fără corupți.
Reformarea statului şi compromisurile
Rezultatele alegerilor din 2004, în urma cărora Alianța D.A., formată din PD și PNL, l-a adus la Președinție pe Traian Băsescu, nu a obținut suficiente mandate în Parlament pentru a impune un guvern stabil. Această situație l-a obligat pe președintele țării să accepte primul mare compromis: admiterea PUR (acum PC, condus de Dan Voiculescu), alături de UDMR și alte minorități, la guvernare. Ca premier a fost desemnat Călin Popescu Tăriceanu, președintele liberalilor.
După câteva zile, PUR (PC) a trădat: s-a aliat cu PSD în Parlament pentru ca Nicolae Văcăroiu (PSD) să fie numit președintele Senatului, iar Adrian Năstase (PSD) – președintele Camerei Deputaților.
Cu această conducere a Parlamentului era evident că nu puteau fi promovate legile necesare reformării statului, în special a legile reformării Justiției.
În ianuarie 2005, Traian Băsescu a ieșit cu o declarație dură, acuzând de trădare PUR(PC), pe care l-a numit “soluția imorală” adusă la guvernare pentru a se face majoritatea parlamentară necesară votării Guvernului și a legilor reformei. Pentru a scăpa de soluția imorală și a evita eventuale crize parlamentare majore, Băsescu a cerut alegeri anticipate, prin demisia premierului, propunerea altor doi premieri care să cadă, ceea ce ar fi dus la dizolvarea Parlamentului.
Inițial, premierul Tăriceanu a acceptat. Apoi, a refuzat să-și dea demisia, tensionând relația cu Traian Băsescu.
Cu toată relația tensionată, s-a continuat reformarea statului, în special prin reformarea Justiției, proces la vedere, și a serviciilor secrete, mai puțin vizibil. La Justiție, ministrul Monica Macovei a început în forță reformele.
Modul de acţiune şi piedicile
Campania lui Traian Băsescu pentru alegerea ca președinte a fost axată pe lupta anticorupție, pe transparentizarea actelor de guvernare, pe curățarea justiției de corupție și pe transparentizarea actului de Justiție, pe promovarea magistraților, a tuturor funcționarilor publici pe criterii de competență. Portdrapelul său a fost “ardeiul iute” (mesajul "Să-i ardem pe corupți") și “La țepe, băieți, în Piața Victoriei” (pedepsirea corupților prin justiție). Sintetizând, Băsescu a vrut modernizarea statului roman.
In plus, a anunțat că în politica externă, alianțele se fac pe axa București - Londra - Washington. Băsescu a încheiat un parteneriat strategic cu SUA, stârnind subteranele kaghebiste ale politicii românești, cele care se pregăteau să predea rușilor baze de date pentru a fi stocate la centrul de afaceri româno-rus de la Moscova...
Primele piedici după ce Tăriceanu a refuzat să-și dea demisia ca să se organizeze alegeri anticipate și „Asasinarea lui Băsescu“
Primele semne că sistemul corupt nu avea de gând să cedeze ușor au apărut chiar din ianuarie 2005, când șeful SRI, Radu Timofte (numit în 2000 de tandemul Iliescu-Năstase), a anunțat că există informații potrivit cărora se pregătea asasinarea lui Traian Băsescu de către organizații de corupți.
Traian Băsescu nu s-a lăsat intimidat. Prin Monica Macovei, ministru al Justiției, începuse deja reformarea sistemului judiciar. Prima țintă a reformei era desființarea serviciului secret al Justiției SIPA, prin care PSD i-a controlat pe magistrați. Apoi, desființarea imunităților parlamentare și ministeriale; eliminarea suspendării judecării dosarelor dacă se înaintau la Curtea Constituțională cereri de neconstituționalitate (procedură prin care judecarea dosarelor se bloca până la prescrierea faptelor), promovarea pe criterii de profesionalism la conducerea parchetelor și a instanțelor, alte asemenea reforme.
A doua tentativă de a se opri elanul anticorupție: „răpirea jurnaliștilor“, organizată de membrul PSD Omar Hayssam
Cum părea că Băsescu se ține de cuvânt și chiar o susține pe Macovei pentru reformarea Justiției, a apărut prima mare problemă care să-l țină ocupat pe președinte în altă zonă decât lupta anticorupție: răpirea a trei jurnaliști români la Bagdad, exact în ziua în care președintele se afla în Irak, în vizită la trupele române aflate acolo.
Așa că, o bună perioadă, forțele din subteranele politicii românești i-au ocupat timpul președintelui cu salvarea jurnaliștilor ( și în această criză a realizat ce a spus și anume că îi va aduce acasă pe jurnaliști și, ulterior, că îl va aduce în România pe Omar Hayssam să-și execute pedepasa).
În timp ce președintele se ocupa de celula de criză pentru salvarea jurnaliștilor, ministrul Justiției Macovei și-a văzut de program. Așa că apăreau și primele rezultate: chiar înainte de înlocuirea conducătorilor parchetelor au fost reținuți Corneliu Iacobov și Ovidiu Tender pentru jaful de la Rafo Carom și a fost reținut pentru o noapte omul de afaceri Dinu Patriciu. SISTEMUL a intrat în panică. Au început campanii împotriva ministrului Macovei, împotriva lui Traian Băsescu și a familiei sale.
DNA, prima instituție reformată
Anticorupția a mers mai departe. Macovei chiar a reușit desființarea SIPA, a reușit să impună transparența în Justiție, însă CSM, condus tot de Lupașcu și Bărbulescu, era la fel de închistat, își apăra corupții nedând avize de perchezițiiși de arestare pentru magistrații corupți. De asemenea, Macovei a reușit să impună schimbări legislative, printre care accelerarea judecării dosarelor, stabilitatea procurorului pe dosar pentru a se împiedica imixtiunea șefului în ancheta propriu-zisă. L-a propulsat ca șef la DNA pe Daniel Morar, în urma unui concurs organizat transparent. La fel au fost numiți și șefii de secții de la DNA. Cei care au protejat corupția au plecat din proprie inițiativă din structura anticorupție.
CSM s-a reformat cel mai târziu, abia după epuizarea mandatelor celor aleși pe vremea guvernării PSD și alegerea altor membri în CSM. De asemenea, arestarea unor magistrați a dus la îndepărtarea magistraților corupți atât din sistemul judiciar de la cel mai înalta nivel ( de la Înalta Curte de Casație și Justiție), cât și din CSM. Reformarea CSM a început cu obligația magistraților aleși de a fi doar membri CSM, nu și magistrați la parchete sau instanțe, unde puteau aranja dosare cu autoritatea funcției de la CSM.
Reformarea serviciilor secrete, greoaie, discretă, dar eficientă
La serviciile secrete și Armată, Traian Băsescu a fost abil: pe cei care ar fi putut pune piedici în reformarea statului, i-a trecut în rezervă după ce le-a mai atârnat o stea pe umăr. Ulterior, mulți dintre ei au devenit “clienții” DNA. Șefii serviciilor secrete au plecat abia în 2006, după ce Omar Hayssam, acuzat de răpirea jurnaliștilor și de multe infracțiuni economice, a fugit din țară fără ca ofițerii de informații să-și facă treaba. Băsescu le-a cerut demisiile, ei s-au conformat. Tot atunci și-a dat demisia și procurorul general Ilie Botoș. În locul lui Botoș a fost numită procuror general Laura Codruța Kovesi.
Băsescu a făcut primul gest de mare om politic când a numit la conducerea SRI un membru al opoziției, și anume pe George Cristian Maior de la PSD. Gestul a fost șocant. Băsescu a încercat să impună obiceiul ca serviciul secret important al țării să fie condus de un reprezentant al opoziției tocmai pentru a limita abuzurile.
La SIE l-a numit pe Claudiu Săftoiu, fostul său consilier, înlocuit, după o gafă de proporții a acestuia, cu Mihai Răzvan Ungureanu. Restul serviciilor, respectiv STS, SPP și DGIPI (de la Interne), au fost simple formalități.
Metoda de reformare a serviciilor secrete prin treceri în rezervă cu o stea în plus a fost aplicată și la Armată, pentru ca toată lumea să fie mulțumită, eliminând astfel implicarea ofițerilor în diverse conspirații, cum s-a întâmplat în mandatul președintelui Emil Constantinescu.
În politica externă, Băsescu a continuat distanțarea de Rusia, colaborarea cu UE, cu SUA (prin parteneratul strategic cu americanii), cu NATO și cu ONU, prin participarea noastră în teatrele de război pentru combaterea terorismului, a genocidului.
Primele supărări ale puterii
Cum parchetele reformate au început să-i ancheteze și pe cei de la putere, au apărut nemulțumirile, la început la PNL (reținerea lui Patriciu și bilețelul roz al lui Tăriceanu prin care i se cerea ministrului Monica Macovei și președintelui Băsescu să intervină în favoarea omului de afaceri). Apoi, au apărut și nemulțumiri în PDL, tot din cauza dosarelor instrumentate pe numele baronilor noii puteri.
În primele dosare mari au apărut numele miniștrilor guvernării Tăriceanu (exemple: dosarele lui George Copos-vicepremier, Zsolt Nagy- ministrul Comunicațiilor, Codruț Șereș- ministrul Economiei etc).
Pentru a se opri avântul anticorupție, în 2007 a fost votată si o moțiune simplă împotriva Monicăi Macovei. Atunci, Macovei a refuzat să demisioneze. Ea a plecat în 2007, când PD a ieșit de la guvernare.
Legile importante ale reformării Justiției, promovate de Macovei, au fost: Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii, Legea privind organizarea judecătorească și Legea privind statutul magistraților, care au fost adoptate în urma procedurii de asumare a răspunderii guvernamentale. A mai promovat Legea nr. 90 din 2005, în virtutea căreia orice fost ministru poate fi anchetat pe baza dreptului comun, fără avizul Parlamentului, lege eliminată ulterior, precum și proiectul de lege privind înființarea Agenției Naționale de Integritate, al cărei scop este controlarea averilor demnitarilor, funcționarilor publici. Toate aceste legi au fost susținute puternic de Traian Băsescu, fără de care nu ar fi fost promovate.
Băsescu a condamnat comunismul, a integrat România în UE și în același an a fost suspendat
Traian Băsescu a avut curajul să condamne comunismul într-un discurs ținut în Parlamentul României în 2006. Grație reformelor în justiție și transparentizarea (parțială) a achizițiilor publice, ca și datorită inițiativei de înființare a ANI, multe dintre stegulețele roșii puse de Comisia Europeană pe România din cauza corupției și lipsei de transparență au fost ridicate, iar la data de 1 ianuarie 2007 România a devenit membru al Uniunii Europene.
Nici nu a apucat să se bucure bine de aderarea României la UE, că pe data de 18 ianuarie 2007 Băsescu s-a trezit că opoziția a declanșat procedura pentru demiterea sa. Operațiunea a fost orchestrată din subterane de marii corupți, care aveau pe rol dosare penale. La campania de demitere au participat pe față Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vîntu și Dan Voiculescu, cu propangandă masivă prin trusturile media si televiziunile pe care le controlau. S-au folosit chiar și imagini trucate ( Băsescu lovind un copil cu pumnul).
În aprilie 2007, Băsescu a fost suspendat de 322 de parlamentari, însă poporul, la referendum, i-a redat mandatul de președinte cu peste 74% din voturi .
Al doilea mare compromis al lui Traian Băsescu: acceptarea PSD la guvernare, după rezultatele alegerilor din 2008
Rezultatele alegerilor parlamentare din 2008, în care PDL nu a obținut majoritatea, l-a obligat pe Traian Băsescu să accepte un alt compromis: asocierea cu PSD pentru a avea un guvern stabil.
Acesta a fost al doilea mare compromis. Așa a fost instalat primul guvern Boc.
La Ministerul de Interne, zguduit de scandaluri de corupție, inclusiv la vârful conducerii serviciului secret, a fost instalat, după Gabriel Oprea și Liviu Dragnea, controversatul Dan Nica (unul dintre artizanii contractului Microsoft în perioada 2001-2004, când a fost ministru al Comunicațiilor).
Anul 2009, vedem acum, a fost anul unui album al corupției: de la retrocedări, despăgubiri pentru foste proprietăți, la șpăgi pentru prelungirea contractelor de informatizare în România.
Coabitarea cu PSD a durat până la sfârșitul lui septembrie, când Traian Băsescu a cerut demiterea lui Nica de la Interne. Odată cu Nica a plecat tot PSD-ul, moment în care liderul PSD Marian Vanghelie a anunțat că partidul deține arhiva DGIPI ( serviciul secret al Internelor , unde a fost ministru Nica), pe care o vor folosi împotriva lui Băsescu la alegerile prezidențiale din același an.
Cu tot aparatul de propaganda, Traian Băsescu a câștigat alegerile prezidențiale în fața lui Mircea Geoană, începându-si al doilea mandat, mult mai greu decât primul.
În concluzie, anul 2009 a fost un an nociv pentru eliminarea corupției din actul de guvernare deoarece, spun specialiștii, a fost anul în care PSD, partener la guvernare, a virusat mulți membrii PDL, pe care i-a atras în afaceri necurate prin rețele subterane transpartinice, care acum s-au concretizat în dosare precum “Microsoft – Cocoș și foști miniștri PSD și PDL”, “Bica-despăgunirile de la ANRP”, dosarele “Udrea” etc.
Anii crizei
Dezmățul făcut de Guvernul Tăriceanu, cum ar fi pomenile electorale, dublarea salariilor unor categorii de bugetari fără a avea asigurate fonduri, mărirea pensiilor au dezechilibrat bugetul public. Dezmățul a fost făcut pe fondul crizei economice mondiale care urma să afecteze grav și România.
Traian Băsescu a avut curajul, în iunie 2010, să-și asume tăierea salariilor begetarilor cu 25% și impozitarea pensiilor mai mari de un anumit barem. A luat asupra sa răspunderea Guvernului Boc.
Din acel moment a început să scadă popularitatea președintelui. Au fost mitinguri de protest. Scânteia s-a produs în ianuarie 2012, când Traian Băsescu a intervenit telefonic într-o emisiune televizată pentru a-l critica pe doctoral Raed Arafat, creatorul SMURD, deoarece acesta s-a declarat împotriva reformelor în Sănătate, promovate de Guvernul Boc.
Au reînceput mitingurile, pe ger. Guvernul Boc a plecat. S-a instalat Guvernul Ungureanu, care a fost demis printr-o moțiune de cenzură cu concursul multor membri PDL, care aveau dosare penale la DNA sau DIICOT.
Ulterior, niște stenograme în care Viorel Hrebenciuc era actor principal, s-a aflat că aceste mitinguri au fost finanțate, organizate în subteranele PSD și ale aliaților săi.
Anul 2012, ţara fără-de-lege în care, la final, a învins legea
După căderea Guvernului Ungureanu și instalarea Guvernului Ponta, pentru Traian Băsescu și statul de drept din România au început adevăratele probleme.
Premierul Ponta nu a ținut cont de reguli ale democrației, de legi și a început ceea ce a fost denumit ulterior “puci”, “lovitură de stat”. Motorul care a declanșat nebunia: încarcerarea fostului premier PSD Adrian Năstase, condamnat cu executare în dosarul “Trofeul Calității” .
Prin ordonanțe de urgență, Ponta a schimbat abuziv legi organice, destituindu-l pe Avocatul Poporului și înlocuindu-l cu omul său, Valer Dorneanu, numit la CCR, după ce și-a făcut "datoria". I-a luat locul un alt obedient: Victor Ciorbea.
Ponta a schimbat conducerea și componența ICR, a preluat Monitorul Oficial de la Parlament pentru a avea controlul promulgării legilor etc.
A vrut să restrângă atribuții ale CCR, a atacat Justiția, Înalta Curte. Totul, după ce Dan Voiculescu a susținut că, fiind la guvernare, Ponta trebuie să preia controlul Justiției.
De asemenea, Ponta a forțat nota și s-a dus în locul lui Băsescu la un summit al Consiliului European. Atunci, Băsescu a cedat pentru a nu face de râs România. De altfel, în acea perioadă singura opoziție era reprezentată de președintele țării.
În 2012, Traian Băsescu a fost, din nou suspendat, dar repus în funcție din cauză că votul a fost boicotat, nefiind împlinită condiția constituțională de participare la referendum a jumătate plus unu dintre alegătorii înscriși pe listele electorale.
Alegerile parlamentare din 2012 au adus la conducerea țării alianța USL (PSD, PNL, PC, la care s-a alăturat și UNPR), Parlamentul fiind dominat de către aceștia ( circa 70%).
Al treilea compromis major: înțelegerea cu Ponta
După aceste alegeri, Traian Băsescu a fost obligat la un alt compromis major: acordul de colaborare inter-instituțională cu premierul Ponta. Scopul acestui compromis: salvarea reformelor din Justiție, instituție fără de care nu există stat de drept; menținerea direcției politicii externe.
În cadrul acestor înțelegeri, Laura Codruța Koveși, fostă șefă a Parchetului General, lăudată pentru rezultate în toate rapoartele de țară, a fost numită șefă DNA, iar la Parchetul General a ajuns controversatul Tiberiu Nițu. Cu tot acordul de colaborare, asalturile PSD și ale partenerilor acestuia asupra Justiției au continuat.
Însă, datorită acestui “armistițiu” cu Ponta, dublată de presiunile SUA, ale unor state UE cum ar fi Marea Britanie, Germania, Olanda, Franța, Justiția s-a întărit în 2013 și 2014. Important de amintit că acțiunile abuzive ale lui Ponta din 2012 au fost criticate inclusiv de socialiștii europeni. Pe lângă criticile Comisiei Europene, un rol important l-a avut și Comisia de la Veneția, care a cerut respectarea deciziilor CCR ( care a invalidat referendumul de demitere a președintelui, dar Ponta refuza să recunoască decizia).
Tot în anii 2013-2014, după condamnări răsunătoare ( exemple: fostul premier Adrian Năstase, foști miniștri, parlamentari, baroni locali, judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție) DNA, ajutată de SRI, la comanda căruia era tot fostul lider PSD George Maior, a devenit spaima corupților. Promovarea pe criterii profesionale a magistraților, legile reformării Justiției ( la care apoi s-a adăugat și legea confiscării extinse, promovată tot de Macovei în Parlamentul European), ca și introducerea noilor coduri au dus la judecarea mai rapidă a dosarelor și la pronunțarea de condamnări mari, între care și condamnarea lui Dan Voiculescu ( la 10 ani închisoatre).
La rândul ei, ANI a scos din Parlament si din multe structuri ale administrației mulți parlmentari, funcționari, primari, președinți și vicepreședinți de consilii județene, consilieri locali fie din motive de incompatibilitate, fie din cauza conflictelor de interese. România chiar a devenit model de combatere a incompatibilităților și conflictelor de interese pentru alte țări din UE.
Aceste legi ale reformelor l-au atins chiar pe Traian Băsescu: fratele său a fost arestat pentru corupție; ulterior, și apropiata sa, Elena Udrea.
Asaltul asupra DNA, ANI și SRI după instalarea președintelui Klaus Iohannis
După instalarea președintelui Klaus Iohannis a început asaltul pe față împotriva DNA și SRI și, ceva mai discret, împotriva ANI.
Recent, s-a lansat sintagma “republica procurorilor” pentru a-i anatemiza, intimida. Atacurile au devenit vehemente după ce George Maior si-a dat demisia de la conducerea SRI și după ce Elena Udrea a fost arestată. S-a făcut și comisie de control al activității SRI, unde Coldea a fost obligat să-și asume răspunderea ( în "lipsa" directorului MAIOR, care și-a dat demisia chiar înainte de declanșarea scandalului, scăpând, astfel, de oprobiul public, bine orchestrat de subteranele politicii dâmbovițene).
S-ar fi făcut și o comisie de control a DNA , dar s-a mai încercat și atunci CCR a stabilit clar că un procuror ( judecător) nu poate fi interogat de puterea legislativă, pentru că nu s-ar respecta separația puterilor în stat.
Președintele țării, Klaus Iohannis, ca arbitru între instituții, nu a reacționat. A făcut o declarație abia după ce Senatul a apărat imunitatea liberalului Varujan Vosganian, pe care l-a salvat a doua oară de dosar penal. Atât. Presa, în majoritate, atacă, în continuare, vehement “republica procurorilor” și a “SRI” ( motivul: promovarea unui proiect legislative care să impună vânzarea cartelelor pre-pay cu buletinul și conservarea comunicațiilor pentru a contracara atacuri teroriste, legi aplicate deja în spațiul european și SUA).
Înalta Curte, DNA , SRI și ANI sunt în pericol
O simplă lege prin care li se schimbă denumirile instituțiilor care luptă împotriva corupției pot determina eliminarea celor care au dat randament, care au făcut dosare mari de corupție sau au pronunțat condamnări. În locul lor, "noile" instituții vor fi populate cu obedienți. Această strategie a fost aplicată cu succes de Adrian Năstase , Ion Iliescu și PSD la sfârșitul anului 2000 și începutul anului 2001, după cum a dezvăluit Viorel Hrebenciuc în niște interceptări dintr-un dosar penal.
Va lăsa președintele Iohannis să se distrugă reformele făcute cu greu în mandatele lui Traian Băsescu sau va păstra MOȘTENIREA? Vom ajunge din nou la o Românie profund coruptă, dar fără corupți sau se va continua lupta anticorupție (fără a se ține cont de culoarea politică)?
Unul dintre examenele noului președinte va fi promovarea sau nu a Legii amnistiei și grațierii, proiect de lege aflat încă pe agendele unor politicieni, lege care, dacă va fi promulgată, va anula toată activitatea anticorupție din ultimii 10 ani.
Un alt examen pe care îl va da președintele Iohannis ar fi păstrarea pe funcțiile de conducere a profesioniștilor care chiar au contribuit la coordonarea luptei anticorupție, profesioniști lăudați în rapoartele Comisiei Europene.
Un alt examen va fi păstrarea politicii externe a României pe axa București- Londra- Washington- UE. Va reuși președintele Iohannis să țină sub control, pentru a nu lua amploare, propanganda de genul "Putin e cool!"?
