PELERINAJ ÎN TARA SFÂNTÃ IZRAEL (7)

ROMAN SFERA

(Note de drum)


În plinã amiazã urmãm cãlãtoria și trecem pe lângã Biserica Primatului Apostol Petru, ziditã pe o stâncã de bazalt și ajungem la Biserica ruseascã Doisprezece Apostoli cu o curte de o frumusețe naturalã și cu pomi umbroși lângã țãrmul Lacului Tiberiadei.


De aici am plecat la Yardenit, locul unde s-a botezat Domnul Iisus Hristos în râul Iordan, botezat fiind de Sfântul Ioan Botezãtorul.

Yardenit

Multe s-au întâmplat în acest loc; trecerea lui Iosua prin apele Iordanului (Iosua 3,13), despãrțirea apelor Iordanului de Prorocul Ilie cu mantia Lui, ridicarea Lui la cer într-un car de foc, trecerea lui Elisei prin Iordan, despãrțindu-i apa cu mantia Sfântului Ilie care cãzuse de pe El când Sfântul fusese ridicat la cer (2Regi 2-8). Apoi tãmãduirea de leprã de Namman conducãtorul armatei Siriene (2 Regi 5,10).


Acest loc Yardenit de la râul Iordan acum este amenajat cu cabine ca sã poți îmbrãca cãmãși albe și sã poți așa curat intra în râul Iordanului spre aducerea aminte a Botezului Domnului.


La 30 septembrie 1995 plecãm spre Cana Galileii, ajungem la locul unde s-a fãcut minunea prefacerii apei în vin de cãtre Iisus Hristos, rugat fiind de Mama Lui. Pe acest loc unde a fost și nunta Sfântului Apostol Simeon din Cana, este ziditã o Bisericã ortodoxã lângã altarul cãreia se mai pãstreazã douã vase de piatrã care serveau în acel timp de butoaie. Aici suntem bineveniți, primiți, serviți cu vin de Galileea, cu bomboane și cafea. Din aceastã Bisericã preotul ne vinde vin îmbuteliat în sticle cu eticheta Cana Galileii și cu o cruce frumoasã. Vinul este de culoare roșu aprins, tãrișor de parcã ar fi coniac. Cumpãr și eu trei sticle dintre care una la întoarcerea mea o fac cadou Sfintei Biserici din Alibunar.


De aici plecãm spre Nazaret. În drum trecem pe lângã Muntele Karm El, despre care eu credeam cã este Muntele Karmel, unde Sfântul Ilie provocase pe zeii lui Baal, spunându-le sã aprindã focul respectiv lemnele fãcute grãmadã mare, cu rugãciunea cãtre zeii Astarteelor, iar El, Ilie rugându-L pe Dumnezeu cel viu, udã lemnele cu apã multã și lemnele ude se aprind și ard, înãlțând un foc cãtre cer, pe când lemnele uscate ale prorocilor lui Baal nu se aprind astfel cã rãmân rușinați, arãtând cã zeii lor sunt din piatrã și lemn. Sfântul Ilie nimicește pe toți zeii lui Baal și de atunci regina Izabela a regelui Ahab îl urmãrește sã-L omoarã iar El rãtãcește prin peșteri și deșerturi apãrat de Duhul Sfânt.


Apropiindu-ne de orasul Nazaret ghidul ne atrage atenția asupra douã dealuri despãrțite între ele numite Dealurile Oftatului, fiindcã de pe un deal pânã pe celãlalt a sãrit Domnul Iisus în timp ce Mama Lui îl urmãrea cu fricã și oftat.


Pe un deal la nord de orasul Nazaret ghidul ne aratã o Bisericã în care se considerã cã Domnul a mers la școalã.


E o greșealã, pentru cã Domnul nu a fost niciodatã elev tatãl Lui fiind Tatãl ceresc.


În mijlocul orașului vedem un turn cu o cupolã nu prea mare dar caracteristicã prin faptul cã nu este una obișnuitã ca toate cupolele bisericilor ortodoxe și ne spune cã este casa Sfintei Nãscãtoare de Dumnezeu și cã este recent ridicatã de catolici.


Nazaretul este astãzi un oraș mare ridicat pe douã coline cu unele strãzi înguste cu multe prãvãlii aglomerate, cu diferite popoare. Noi suntem nevoiți sã mergem pe jos pentru cã nu se poate trece cu autobusul pâna la casa Fecioarei Maria. Ajunși intrãm într-o Bissericã enorm de mare și ghidul ne spune la poarta Bisericii ce avem de vãzut pentru ca atunci când suntem înlãuntru sã nu întrebãm nimic. Intrãm și pe pereții laterali ai acestei moderne Biserici e pictatã Sfânta Fecioarã așa cum e vãzutã de diferite popoare: japonezi, chinezi, coreeni, ruși și nu pot sã vãd pe români cã înaintãm prea repede spre mijlocul Bisericii de unde la subsol se vede casa Sfântei Nãscãtoare de Dumnezeu din care se pãstreazã douã încãperi și peste care este ziditã aceastã cetate modernã. În Bisericã deasupra Altarului este o frescã mare care reprezintã Biserica Triumfãtoare, prin Dumnezeu Tatã, Fiul și Duhul Sfânt, la dreapta cei doisprezece Aposoli, iar la stânga Împãrãteasa împãrãteselor cea mai Presus de Heruvimi.


Mergem dupã ghid în atelierul de tâmplãrie al lui Iosif, pe lângã care lucra tânãrul Iisus învãțat de tatãl sãu adoptiv sã practice aceastã meserie. Se mai pãstreazã în acest atelier cãrãrile pe care mergea Iisus și la o micã depãrtare, ca la o aruncãturã de piatrã, se gãsește casa lui Iosif, logodnicul Preacuratei Fecioare. Doream sã mã reîntorc în Bisericã dar era o îmbulzealã mare și ca sã nu mã pierd de grupul meu m-am îndreptat spre autobus ca sã vizitãm Izvorul (Fântâna) Sfintei Maria. Intrãm mai întâi într-o Bisericã recent ridicatã de Patriarhul României cu un Iconostas din lemn de abanos lucrat foarte frumos și coborând în jos ajungem la Izvorul Nazaretului din care s-a aprovizionat cu apã fecioara Maria Iisus și Iosif, tatãl adoptiv, îngrãdit cu un grilaj de fier, iar în stânga lui putul zidit din pietre pentru a putea sã se scoatã apa cu gãleata. Facem toți o rugãciune împreunã cu pãrintele protopop Liubodrag și ni se atrage atenția spre niște trepte din dreapta izvorului cu o fereastrã micã cu gratii prin care se crede cã s-a arãtat Sfântul Arhanghel Gavril și a Binevestit Fecioarei Maria cã va naște un fiu. O grupã mare de ruși nãvãlesc spre Izvor și de abia reușim sã scoatem apã.

Casa Nãscãtoarei de D-zeu din Nazaret

Din acest loc plecãm spre Cezareea de lângã Marea Mediteranã și în drum ne oprim la Aca (Acre, Akko) vizitãm cetatea și ni se dã rãgaz, o pauzã pentru masã. Eu plec cu colegul meu de camerã Radovan sã mâncãm ceva pentru cã urma, ca a doua zi în același timp, sã ajungem acasã. Întârziem un pic la masã dar nu ne facem griji, cãci la masa noastrã s-au așezat pãrintele Liuba și ambii ghizi din Izrael și din Belgrad. Plãtim cam scump o hranã nu prea calitativã.


Plecãm mai departe cu autobusul spre Haifa. Întreb pe ghid de muntele din stânga noastrã și-mi spune cã este Karmelul, despre care am vorbit mai sus.


Ajunși în Cezareea ne oprim la un amfiteatru roman și un apeduct de lângã Marea Mediteranã, însã bate un vânt, ne umple de nisip și ne silește sã urcãm în autobus. Plecãm și ajungem la Tel Aviv, trecem prin el, la periferia orașului în Bat Yam. Mergem la hotel și apoi împreunã cu colegul Radovan facem o baie în Marea Mediteranã. Deși sufla vântul și era searã, apa era destul de caldã și atingea mai mult de 30 de grade Celzius. A doua zi era duminica facem o plimbare cu autobusul prin Tel Aviv dar eu sunt foarte obosit și adorm din când în când fiindcã nu mã mai preocupa cu nimic special Tel Avivul fiind un oraș nou și nefiind cu nimic legat de istoria Bisericii ortodoxe.


Se face o coletã pentru șofer, pentru ghid și în sfârșit ajungem la aeroport.


Trecem foarte încet vama pentru, cã mai întâi am trecut la poliția izraelianã, care ne pune foarte multe întrebãri, astfel cã ne reține destul de mult. Eu însã trec foarte repede, urc în avion și fiindu-mi locul ocupat de o femeie din Macedonia o las în pace și mã asez lângã fereastrã, ceea ce mi-a și convenit.


Ajunși în Cipru întârziem vreo douã ore fiindcã se urcau mulți iugoslavi, probabil muncitori la muncã provizorie pe aceastã insulã. Trecem Marea Mediteranã, Insula Rodos, Grecia, Macedonia și sub noi se vede o luminã strãlucitoare care strãpungea întunericul. Jos probabil era o furtunã mare. Ajuns la Belgrad eram îngrijorat cã n-o sã prind autobusul spre Alibunar, însã rog pe soția consulului rus dacã poate soțtul d-ei sã ma ducã cu mașina pânã la stația de autobus. Prind autobusul de la ora 20, ajung fericit acasã și mulțumesc lui Dumnezeu pentru cele ce mi-a îngãduit sã le vãd.


Aș mai menționa cã Dumnezeu a ales pãmântul Izraelului, din cauza contrastelor, pustiuri, deșerturi, vãi sub nivelul mãrii 250 m, râul Iordan care trece prin douã lacuri și se varsã în Marea Moartã cu multã sare încât nu trãiește nici o vietate în ea și din cauza salinitãții plutești pe suprafața ei. În aceastã Țarã în care trãiau urmașii uriași ai lui Azazel și care n-au fost în stare sã-l ispiteascã pe Domnul nostru Iisus Hristos, așa cum a reușit șarpele-Diavolul cu Adam, primul Om.


Acest pelerinaj s-a incadrat în Sãrbãtoarea Înãlțãrii Sfintei Cruci pe ziua de 27 septembrie a vechiului calendar. Tuturor care au vizitat locurile sfinte li s-a dat dreptul de Hagi din partea Patriarhului Ierusalimului, numitã Gramata. La acest titlul de Hagi au drept și toții membri familiei, copiii și nepoții.


Cãlãtoria fãcutã în Țara Sfântã s-a încheiat pe data de 1 octombrie 1995.


Închei acest pelerinaj la Locurile Sfinte din Izrael, eu pãcãtosul și nevrednicul, robul lui Dumnezeu, Roman.


final

PELERINAJ ÎN TARA SFÂNTÃ IZRAEL (6)

ROMAN SFERA

(Note de drum)

În ultimul Altar puțin cam întunecos observ tricolorul României și un sicriu de sticlã pe care scria: „Ioan Iacob din familia Dumitru nãscut la 1913, rãposat la 5 august 1960 la vârsta de 47 de ani”. Dânsul rãmãsese orfan de pãrinți la trei ani și era crescut de bunica sa. La vârsta de 20 de ani a plecat la Mãnãstirea Neamț.

Ioan Iacob Hozevitul

Împreunã cu frații monahi de la aceastã Mãnãstire a plecat mai târziu la locurile sfinte în Izrael și a rãmas acolo pânã la moarte. Dupã o lege localã a Mãnãstirii Gheorghe Hozevitul a fost dezgropat în anul 1980, la 8 august și trupul lui cu haine și pantofi era neputrezit și rãspândea un miros de mir, minune dumnezeiascã unii spun cã a venit în vizitã la mãnãstire un prieten al lui Ioan din America și a cerut sã-l deshumeze. Este unicul Sfânt al veacului al XX-lea al Bisericii ortodoxe. Bunica lui fusese o femeie evlavioasã și a dorit sã se cãlugãreascã, dar trebuia sã-l creascã pe micutul nepot, rãmas orfan cu numele de botez Ilie, fiind nãscut la 23 iulie dupã Sãrbãtoarea Sfântului Ilie.


În interiorul sarcofagului am observat o pânzã albã pe care era scris cu litere roșii adicã brodate urmãtoarele cuvinte: „Donat în numele Domnului pentru Iisus Hristos de familia Dumitru, Maria Erina și sufletul lui Mircea Dan. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, miluiește-mã pe mine pãcãtosul”, însã ultimul cuvânt nu se poate vedea-citi.


La mijlocul Mãnãstirii se gãsește o peșterã unde s-a ascuns Sfântul Ilie și care prin harul lui Dumnezeu a fost hrãnit de un corb. Sfântul Ilie fugise aici de Isabela, soția regelui Ahab. În aceastã peșterã este o frescã mare cu pârâul Kerit care se varsã în Iordan (III regi 17,6). Tot în aceastã peșterã s-a rugat Sfântul Ioachim, tatãl Preacuratei și Îngerul îi vestește cã va avea o fatã, iar Sfânta Ana soția lui Ioachim într-o chilie mai jos de pârâul Kerit.

Biserica Cana Galileii

Coborând spre Ierihon care acum a primit autonomie palestineanã, vizitãm sãpãturile arheologice fãcute de o americancã pentru a gãsi zidurile Ierihonului, care au fost dãrâmate de Iosua. Zidurile celui mai vechi oraș din lume au cãzut fiind ocolite de șapte ori de preoții evrei și puse sub blestemul lui Iosua (Iosua 6,26). În fața Ierihonului se gãsește dudul lui Zacheu. Trecem însã repede pe lângã el și eu vreau sã mã reîntorc cu un taxiu însã ghidul și cei din grupul meu mã opresc, zicându-mi cã este periculos sã merg cu oameni necunoscuți și atunci am renunțat sã mã mai duc. Aș fi dorit ca în acest oraș atât de vechi sã mai vizitãm câte ceva mai ales casa desfrânatei Rahab, pe care Iosua o lãsase în viațã pe ea și pe toți ai casei ei fiindcã i-a ascuns pe evreii trimiși de el ca iscoade în ținutul Ierihonului. Tot aici se spune cã a murit și Irod mâncat de viermi.


Mântuitorul a fost de trei ori în Ierihon. Odatã a vindecat un orb care striga: "Iisuse fiul lui Dumnezeu miluiește-mã". Mântuiorul l-a întrebat: "Ce vrei sã-ți fac", iar acesta îi rãspunde: "Sã mã faci sã vãd".(Luca 18,41, Mc. 10,51).


Tot aici s-a întâmplat minunata pildã a Samariteanului (Luca 10,25). Multe s-au întâmplat în acest vechi oraș ascuns în fundul pãmântului într-o depresiune de 240 metri sub nivelul mãrii.


Plecãm din Ierihon și ne oprim la poalele Muntelui Carantania (Karantal) în pustia în care Domnul postise 40 de zile și 40 de nopți. Urcãm Muntele și vizitãm o Bisericã ziditã pe locul care Domnul nostru Iisus Hristos a fost ispitit de Diavol.

Muntele Tavor

Ghidul avertizeazã pe cei care au ceva la inimã sã nu urce fiind panta abruptã, muntele înalt și o cãldurã extraordinarã. Eu am rãmas în urmã fiindcã dupã cum am amintit mai sus mi s-a vãrsat apa luatã din Marea Moartã în pungã astfel cã a trebuit sã-mi aranjez lucrurile și sã storc apa din ele. Ajung totuși printre primii la Biserica care este sãpatã în munte, dealtfel foarte mare și frumoasã.


Ca de obicei la toate mãnãstirile se servește apã rece și suc, acestea fiind foarte cãutate aici, adicã apa fiind o adevãratã comoarã. Eu însã cobor în jos ca sã iau nisip de pe acest Sfânt Loc și cum din grabã nu luasem o sticlã goalã trebuia sã vãrs apa pe care am cumpãrat-o.


Urcãm în autobus și plecãm pe valea Iordanului spre Galileea. Pânã aproape de marea Galileii am cãlãtorit tot prin depresiunea de 240 de metri sub nivelul mãrii. Ajungem seara în orașul împãratului roman Tiberiu-Tiberiada.


A doua zi la 29 setptembrie 1995 de dimineațã plecãm spre Muntele Tavor. Mergem pânã la poalele Muntelui și fiindcã este greu de urcat cu autobusul, mergem cu niște mașini care se gãseau la fața locului și în care încãpem câte 6-7 persoane. În vârful muntelui este o Bisericã catolicã chiar pe locul unde Domnul s-a întâlnit cu Sfântul Ilie și prorocul Moise ca reprezentant al Vechiului Testament și Domnul urmat de Petru, Iacob și Ioan, ca reprezentanți ai Noului Testament. Aici se întâmplase dumnezeiasca Schimbare la fațã. Acest Munte se gãsește la hotarul triburilor evreiești, Neftali, Zabulon și Isahar. Tot aici Debora îndeamnã pe Barac sã lupte cu Cananienii (Jud. 4,6).


Ne coborâm și ne îndreptãm spre Capernaum, vizitãm Sinagoga în care s-a întâmplat minunea vindecãrii unui demonizat (Luca 4,31-33), vindecarea slugii Sutașului roman (Luca 7,1), precum și a învierii fetei lui Iair, Tabita (Marcu 5,41).

Sinagoga Capernaum

În fața Sinagogii la câțiva metri se gãsește casa Apostolului Petru. Eu susțineam cã Mântuitorul avuse locuințã în Capernaum (MT.4,13; 9,1), pe când alții susțineau cã locuise tot timpul la Sfântul Apostol Petru. În jurul casei Sfânului Apostol Petru, Sfânta Elena zidise o Bisericã bizantinã din care se mai pãstreazã un mozaic din podea. Peste casa lui Petru acum câțiva ani s-a ridicat o Bisericã catolicã ultramodernã sprijinitã pe 8 stâlpi de beton armat.


Ne oprim pentru masã la un restaurant din apropiere care era improvizat sub un cort. Se servește foarte calitativ. În ce mã privește am bãut un vin excelent.


Plecãm spre Muntele Fericirilor (Luca 6,20; MT.5,3-11), unde se gãsește ziditã o Bisericã frumoasã cu coloane multe și 8 ferestre, adicã nouã iar pe fiecare fereastrã este scris începutul textului celor 9 fericiri. Eu am numãrat 8, poate sã fiu greșit.


Muntele Fericirilor în realitate este un deal cu o vale înconjuratã de o parte și de alta de coasta dealului Fericirilor.


La micã depãrtate de aici s-a fãcut înmulțirea pâinilor pe Muntele Tabghe (Tabhe) ceea ce înseamnã 7 fântâni, care conțin apã sulfuroasã și în care s-ar fi vindecat de rãni, dreptul Iov.

Biserica Înmulțirea pâinilor

Tot în acest loc s-a arãtat Domnul dupã Înviere, Apostolilor sãi (Ioan 21,1). Pe acest munte este ridicatã o Bisericã, peste locul în care a stat Iisus Hristos frângând pâinea și binecuvântând-o, le-a dat din ea, precum și doi pești Apostolilor pentru ca aceștia sã împartã mulțimilor. Locul acesta, în Biserica sus amintitã, este însemanat printr-un mozaic în dreptul Altarului, printr-un coș cu cinci pâini și pe marginea coșului cu doi pești. Stânca pe care a așezat Mântuitorul pâinile și peștii se gãsește sub Altarul bisericii.


Stãteam pe malul Lacului Galileii și mã gândeam cã probabil din acest loc plecau Apostolii la pescuit.


Acest Lac este viața oamenilor, a vitelor și a plantelor ale Izraelului, datoritã faptului cã din acest lac se aprovizioneazã tot Izraelul cu apã prin irigații moderne (picãturã cu picãturã) se udã iarba, toatã fauna, holdele de bumbac, datoritã cãreia s-a fãcut din pustie o oazã plinã de viațã care odihnește ochii cãlãtorului.


va urma

PELERINAJ ÎN TARA SFÂNTÃ IZRAEL (5)

ROMAN SFERA

(Note de drum)


Sfinții monahi din toatã sãrãcia lor ne-au servit cu cafea și masticã. În aceastã mãnãstire au trãit mai mulți Sfinți printre care Sfântul Ioan Damaschinul, Eutemie, Teodosie și în veacul nostru (al XX-lea) Sfântul Ioan Iacob Hozevitul.

Muntele Ispitelor

Din holul Bisericii am intrat într-o peșterã sãpatã în stâncã în care prin anul 650 dupã Hristos a trãit Sfântul Ioan Damaschinul. Acest Sfânt fiind învinuit pe nedrept de un mohamedan cã-l trãdase i se taie mâna dreaptã (Mohamedanul Valid 705-715) la care Ioan Damaschinul fiind în slujbã pentru problemele subjugaților creștini din Siria, Leon al III-lea Isaurul, imitã manuscrisul lui Ioan și trimite falsa epistolã califului Valid, precum cã Ioan îl îndeamnã sã vinã sã ocupe, fãrã luptã capitala Siriei în absența lui Valid, califul Damascului.

Betleem

Califul ordonã fãrã prea multã cercetare sã-i taie mâna dreaptã lui Ioan și o spânzurã în mijlocul pieții Damascului. Sfântul se roagã la icoana Preacuratei Fecioare și mâna i se vindecã complet ținând mâna tãiatã la ranã. Ioan îi face Sfintei Maria o mânã din argint. Icoana aceasta fãcãtoare de minuni numitã ,,Trei mâini” care se gãsește în Mãnãstirea Hilandar pe Sfântul Munte Athos din Grecia, este adusã aici de Sfântul Sava Nemanici cu ocazia vizitei Lui la Mãnãstirea Sfântul Sava din Izrael. Preotul protopop Liubodrag Petrovici din Belgrad care a aparținut grupului nostru a întrebat pe cãlugãrii mãnãstirii Sfântul Sava Sfințitul, dupã care Tipic trãiesc și ei au rãspuns cã dupã Tipicul Sfântului Mormânt de la Ierusalim și cã mãnâncã odatã pe sãptãmânã numai duminica, un ou, puținã brânzã, șase smochine, șase mãsline, jumãtate de portocalã, un sfert de lãmâie și puțin lapte.


În apropierea Mãnãstirii se gãsește un turn al Sfântului Simeon Stâlpnicul, pe care-L sãrbãtorim la întâi septembrie când se sãrbãtoreste anul solar bisericesc. Dupã ce am pãrãsit Mãnãstirea la ieșirea din curte ne-au înconjurat copii și unii bãtrâni ai beduinilor cerându-ne sã le dãm de mâncare. Mi s-a fãcut milã de o fetițã de patru sau cinci ani și i-am dat douã pâini. Ghidul m-a avertizat zicând: „Acum ne vor ataca și se vor urca pe autobusul nostru cerând de mâncare”, ceea ce s-a și întâmplat. La intrarea mea în autobus le-am dat toatã pâinea mea și mâncarea din pungã și am plâns gândindu-mã: „Doamne, câtã pâine și apã avem noi din belșug și nu ne aducem aminte sã-i mulțumim lui Dumnezeu pentru bogãțiile pe care ni le-a dat din plin”.


Ne întoarcem la Ierusalim și pe marginea drumului, de fapt am vãzut Mormântul Rahelei, soția lui Iacob, în formã de cupolã și mi s-a pãrut puțin cam pãrãsit ceea ce este și normal fiind mai vechi de 3000 de ani.


Ne grãbim sã vizitãm Mãnãstirea Sfintei Cruci, ziditã de Sfânta Elena, aflatã la 2 kilometri de Ierusalim. Este o Bisericã foarte mare, spațioasã dar care în prezent se renoveazã fiindcã atât pe dinafãrã cât și înlãuntru tencuiala este curãțitã, coborâtã, de zidari meșteri.

Vasul de vin Cana Galileii

A doua zi, mai precis la 27 septembrie 1995, era Ziua Înãlțãrii Sfintei Cruci si cei care au postit s-au împãrtãșit în Catedrala greacã Katholicon din Sfântul Mormânt. Eu deși am postit nu m-am împãrtãșit fiindcã era unica ocazie sã pot vizita Moscheea Omar, care se gãsește pe locul Templului lui Solomon pe stânca Moria.
Aceastã stâncã este importantã prin faptul ca aici Patriarhul Avram îl aduce pe unicul sãu fiu Isac sã-l jertfeascã. Tot pe aceastã Stâncã a fost pus și Chivotul Legii și pe aceastã Stâncã va fi pus scaunul de Judecatã al lui Hristos iar noi popoarele din Valea lui Iozafat (Kedronului) vom intra pe ușa de aur. Aceastã ușã astãzi este închisã dar se va deschide la Dreapta Judecatã. O rugãciune fãcutã pe aceastã Stâncã face cât o mie de rugãciuni fãcute în altã parte. Stâncã dupã cum am amintit mai sus fusese în Templul lui Solomon, așa cum spune Psalmul 131,13-14. Dumnezeu și-a ales acest loc de odihnã, însã când Iisus Hristos a fost rãstâgnit, în Templu se auzeau voci de Îngeri zicând: „Veniți sã pãrãsim locul acesta” și Sionul a rãmas sub blestemul Mântuitorului din Marțea cea Mare, așa cum sub blestem a rãmas Ierihonul de Josua, Babilonul de Ieremia și Tirul de Ezechil (Cap.26). Dumnezeu cu Sfinții Lui s-au mutat din Templul pe Golgota.


Mã întorc la Sfântul Mormânt, urc din nou pe Golgota, intru din nou în Sfântul Mormânt în capela mortuarã al lui Iisus și nefiind aglomerație mã pot reține și ruga în liniște mult mai mult. Ieșind din Capela Sfântului Mormânt intru în Catedrala greacã și chiar în momentul acela se fãcea serviciul religios de cãtre doi preoți români în limba românã, pe lângã alți preoți. Erau îmbrãcați ca și toti ceilalți 40-50 de preoți în Sfintele odejdii de culoare verde cu flori albe. Fiind mare aglomerație în Catedralã, am ieșit și m-am întâlnit cu douã mãicuțe din România.


În aceastã zi de 27 septembrie s-a sãrbãtorit Înãlțarea Sfintei Cruci dupã vechiul calendar, oficiatã de locțiitorul Patriarhului Ierusalimului și care a înconjurat de trei ori Catedrala ținând Crucea pe cap și coborând cu toatã suita de preoți și credincioși la locul unde Sfânta Elena a gãsit Crucea pe care a fost rãstâgnit Domnul nostru, Iisus Hristos.


Țin sã menționez cã se spunea cã pe Golgotã crește busuioc pe care romanii doreau sã-l nimiceascã însã n-au reușit și de aceea se folosește la sfințirea apei simbolizând trãinicia, rezistența nenimicirea. 


Dupã masã în aceeași zi am vizitat Ein Karem (Fântâna din vii) unde s-a nãscut Ioan Botezãtorul și unde a trãit împreunã cu pãrinții Lui, Zaharia și Elisabeta. Am urcat pe un munte înalt unde am vizitat o Bisericã ruseascã și o cãlugãrițã din aceastã Bisericã ne-a dus în apropierea acestui lãcas sfânt, mai precis într-o grotã destul de mare.
Dupã ce am coborât mai multe trepte am dat de locul în care s-a întâlnit Fecioara Maria cu Elisabeta, ruda Ei, și unde a stat trei luni dupã Bunavestire. Salutând-O Fecioara Maria, Pruncul în pântecele Elisabetei a sãltat, cãci Elisabeta era deja în luna a șasea a nașterii.


Se zice cã într-o noapte paznicul Mãnãstirii a întâlnit un om foarte înalt, uscãtiv, care l-a întrebat: „ Ce faci tu aici?” Paznicul a rãspuns: „Eu pãzesc Mãnãstirea”, iar vedenia i-a zis: „Nu pãzești tu Mãnãstirea ci eu, cã eu sunt Ioan Botezãtorul”.


Coborând de pe munte la jumãtatea drumului este o fântânã cu trei țevi prin care curge apã probabil captatã de pe munte. De aici au bãut pãrinții lui Ioan Botezãtorul și Preacuratã Maria în tot timpul cât a stat la rudele Ei.


La 28 septembrie 1995, plecãm spre Wadi Qumran, unde în primãvara lui 1947 Mohamed Dib, pãstor beduin din tribul Ta Amireh, pierzându-și un miel îl cautã prin grotele din dealul Qumranului și gãseste niște vase de lut, le sparge împreunã cu prietenii lui pe care-i chemase între timp și gãsește niște suluri de piele învelite în pânzã de in. 


Pe unele le distrug iar pe unele le vând în Betleem negustorilor de antichitãți. Patru suluri ajung în mâna Arhiepiscopului ortodox din Ierusalim și de la el la niște experți la școala Americanã de cercetãri orientale. Acestea s-a constatat cã sunt documente biblice foarte vechi și cã un sul de 7 metri este cartea Prorocului Isaia, completã, adicã cu cele 66 de capitole ale sale în limba ebraicã așa cum este și în Sfânta Biblie de astãzi, care de altfel au fost copiate în anul 100 înainte de Hristos.


În apropierea Wadi Qumranului am vizitat ruinele Kirbetul Qumranului, o așezare a unei secte evreiești, a Esenienilor, un ordin de ascheți, de pe la anul 160-143 înainte de Hristos. Printre ruine se gãsește și fosta încãpere Scriptorum, în care se fãceau scrierile cãrților din Vechiul Testament. Fiindcã în apropiere era un restaurant am fãcut dejunul și ne-am oprit la Marea Moartã. Am luat apã într-o sticlã, dar nefiind bun dopul mi s-a vãrsat în punga în care aveam pâinea, o carte și niște medicamente.


Pe un soare dogorâtor, într-un ținut arid și coline urmate de depresiuni adânci, continuãm drumul spre Wadi Kel la Mãnãstirea Gheorghe Hozevitul, care a fost martirizat în anul 820 dupã Hristos împreunã cu Emilian Mãrturisitorul, pe timpul domniei lui Nicefor Genuinul.
Sfinții sunt trecuți în calendarul ortodox la 8 ianuarie. Mãnãstirea este destul de mare cu multe altare și foișoare, cu un hol mare în mijloc, unde ne-am odihnit și am fost serviți cu suc și apã rece.


va urma

PELERINAJ ÎN TARA SFÂNTÃ IZRAEL (4)

ROMAN SFERA

(Note de drum)

Apostolilor, Domnul le spunea la înãltare: "Nu vã temeți iatã Eu sunt cu voi...".

Muntele Mãslinilor are douã vârfuri: Vârful Eleonului pe care l-am amintit mai sus și Vârful Galileii. Domnul a zis femeilor și Apostolilor dupã Înviere sã aștepte în Galileea însã nu în Galileea popoarelor ci pe acest Vârf al Muntelui Mãslinilor, (MT.28,16; Marcu 16,7). De aici coborâm în jos și ajungem la Biserica Tatãl Nostru, în curtea cãreia pe table de marmurã este scrisã rugãciunea Domneascã în toate limbile.

Coborâm și mai jos pe un drum cu o pantã foarte abruptã și ajungem în grãdina Ghetimani (Teascul Mãslinilor). În aceastã grãdinã mai viețuiesc încã trei sau patru mãslini groși, martori din timpul lui Hristos, înconjurați cu un gard de fier. În mijlocul lor au adormit Apostolii în timp ce Domnul la o depãrtare de vreo 7-8 metri s-a rugat pe stânca Agoniei, stâncã care acum se gãsește în fața Altarului înconjuratã cu un grilaj de spini de fier forjat în formã de cununã.

Cina cea de tainã

Pe acest loc este ziditã astãzi o Bisericã a tuturor națiunilor unde se gãsește și locul în care s-a arãtat Îngerul Domnului întãrindu-L si consolându-L pe El. În apropierea acestei Biserici se gãsește o grotã, locul unde se adunau adesea Apostolii și tot în acest loc Iuda aduce pe Iudei și soldații romani pentru a-L prinde pe Hristos, a-L lega și a-L duce la judecatã.(MT.26,48). Toate aceste lucruri se întâmplã în Joia Mare. E dus la Ana si la Caiafa, e judecat, dar fiindcã era noapte și dupã legile evreilor era opritã judecata noaptea, dis-de-dimineațã îl judecã din nou și fiindcã evreii nu aveau drepul sã-L trimitã la moarte îl duc la Pilat din Pont, guvernatorul roman.

Vizitãm încã douã biserici rusești de pe Muntele Mãslinilor, una cu un turn foarte înalt care de parcã strãjuieste muntele, iar cealaltã Biserica Sfintei Maria Magdalena, cu o frescã deasupra Iconostasului în mãrime naturalã a Mariei Magdalena și a împãratului roman Tiberiu cãruia Maria Magdalena i-a adus un ou roșu. De aici i-a nastere obiceiul de a se vopsi ouã roșii de Paști. De pe coasta curții Bisericii amintite se vede mormântul lui Absalom, fiul împãratului David, care s-a revoltat împotriva tatãlui sãu și este prins de marele conducãtor Ioab al armatei lui David.
Deși împãratul David a dat ordin sã nu fie omorât totuși Ioab îl ucide și este îngropat în Valea Kedronului.

Coborând mai în jos ajungem la mormântul Preacuratei Fecioare Maria. Mormântul este închis și îl vizitãm a doua zi de dimineațã. Intrãm în Mormânt coborând 20-30 de trepte, însã nu putem intra în cavoul Nãscãtoarei de Dumnezeu fiindcã se fãcea slujba Utreniei, de monahii greci. Aprindem lumãnãri, îngenunchiem cu toții și ne rugãm.

Mormântul Maicii Domnului

Dupã ce preoții terminã Sfânta slujbã noi am putut intra în peștera Stâncei-Cripta, în care se gãsește Mormântul Sfintei Maria. Mormântul este împodobit cu icoane și candele prețioase. La intrarea în Sf. Mormântul în partea dreaptã, cam la mijlocul grotei se gãsește o nișã, Altarul unde se considerã cã ar fi înmormântați Ioachim și Ana, pãrinții Fecioarei Maria.

Urcãm în autobus și plecãm în Betania. Trecem pe lângã Betfage și ne oprim la mormântul lui Lazãr. Coborâm pe niște trepte înguste, vreo 18-20, cu lumãnari aprinse în mâna fiind înãuntru întuneric și dãm de o încãpere pe pereții cãreia se cunoaște încã tencuiala. În stânga noastrã se prezintã o deschizãturã, o nișã prin care intrãm în Mormântul lui Lazãr. Mã gândeam în sinea mea: "Doamne cât de puternic este Cuvântul Tãu încât la chemarea Ta, Lazãr mort de patru zile, începând sã se descompunã, legat de picioare și de mâini, fiind strigat <<Lazãre vino afarã>>, urcã aceste trepte și vine în fața Domnului." (Ioan 11,32).

Mormântul lui Lazar

În apropierea Mormântului se gãsește o bisericã catolicã ziditã pe locul în care Marta, sora lui Lazãr Îl așteaptã, Îl întâmpinã pe Iisus și-i zice: "Doamne dacã erai aici nu murea fratele meu".

De aici plecãm la Betleem (Țara pâinii) pe holdele dintre Ierusalim și Betleem, Rut moabita, din Vechiul Testament, aduna spice pe holdele lui Boaz, fiul lui Salmon cu Rahab și din care se va naste Obed, apoi Iesei, David și Domnul nostru Iisus Hristos din Maria ruda lui David.

Ajungem în fața unei Biserici care are înfãțișarea unei cetãți și în care se nãscuse Domnul nostru Iisus Mesia. Intrãm printr-o Ușã, Ușa Umilinței, scundã pentru ca sã te închini, umilești Mesiei, cãci altãdatã mohamedanii au intrat cu caii în aceastã Sfântã Bisericã.
Biserica este veche și pãstratã în original din timpurile strãvechi ale împãratului Adrian de la anul 135, dupã Hristos, dedicatã zeului pãgânilor Adonis. Biserica seamãnã cu Biserica Sfântul Dumitru din Tesalonic, deși aceasta e ziditã mai târziu, seamãnã prin faptul cã nu are tavan și se vãd cornii acoperișului. În dreapta și în stânga a celor cinci Naosuri se gãsesc patru șiruri de coloane corintene iar pe podea din loc în loc se mai vede mozaicul pãstrat din timpul bizantin fãcut de Sfânta Elena. În stânga coborâm niște trepte și ajungem la Altarul Magilor, care au venit sã se închine lui Hristos, aducându-I daruri: aur, smirnã și tãmâie; tot aici se gãsește și Altarul-locul pe care s-a arãtat îngerul Domnului lui Iosif sfãtuindu-L sã ia Pruncul și pe Mama Lui și sã fugã în Egipt.

Coborând mai adânc tot pe niște trepte la subsol ajungem într-o încãpere destul de mare 6x3m cu o grotã sãpatã în stâncã și însemnatã cu o stea de argint. Acesta este Locul pe care s-a nãscut Domnul nostru Iisus Hristos. Vis-a-vis se pãstreazã Sfânta Iesle apãratã de un grilaj de sârmã. În aceastã Bisericã se spune cã este îngropatã strãbuna tuturor popoarelor, Eva.

Din partea ghidului este propusã o pauzã de 40 de minute pentru masã. Eu nu merg la masã ci caut Capela Laptelui, despre care se spune cã douã picãturi de lapte curgându-I Sfintei Maria din sân, încãpere a primit o culoarea albã, strãlucitoare. Nu gãsesc ceea ce caut dar coborând într-o pivnițã mare cu trei încãperi spațioase dau de craniile și oasele celor 14000 de Prunci omorâți de Irod pentru ca prin ei sã-L omoarã și pe Hristos. Îngenunchez și mã gândesc în sinea mea: "Doamne câte vaiete ale mamelor acestor copii au fost aici de se spune cã se auzeau pânã în Rama". Alerg și le spun la cei pe care îi gãsesc din grupul meu, îi conduc jos în pivnițã sã vadã și ei ce vãzusem eu, fiindu-mi foarte recunoscãtoare soția consulului rus din Belgrad, o femeie foarte evlavioasã.

De aici cu toti ne îndreptãm spre autobus și plecãm în pustiul Iudeii la Mãnãstirea Sfântul Sava Sfințitul. În drum ne oprim pentru a ne aprovizioana cu pâine, fructe și apã. Folosesc momentul pentru a-i spune ghidului nemulțumirea mea, datoritã faptului cã în drum spre Ierusalim și Betleem nu ne-am oprit la Mormântul Rahelei, soției lui Iacob și la Mânãstirea Sfintei Cruci, adicã la locul din care s-a tãiat arborele pentru Crucea lui Hristos. Mi-a promis cã la întoarcere vom vizita și aceste locuri, deși nu era în planul prevãzut al pelerinajului.

Drumul spre Mãnãstirea Sfântul Sava Sfințitul era foarte anevoios printr-un pustiu arid în care trãiesc beduinii în corturi improvizate, rupte, cârpite și toatã viața lor trãind-o aci. Ghidul ne spune cã dacã faci o vizitã unui beduin nu trebuie sã-i vorbești nimic ci sã taci iar el abia a treia zi te întreabã pentru ce ai venit și dupã aceea e absolut nevoie sã pãrãsești cortul. Ajunși la Mãnãstirea Sfântul Sava, care în anul 614 a fost distrusã de persieni cu care prilej au fost uciși mulți monahi. La subsol am vãzut craniile acestora. Ni s-a atras atenția de cãtre un cãlugãr din Macedonia venit aici în urmã cu patru ani, cã unele cranii aveau pe creștet cruce neagrã, ceea ce înseamnã cã Dumnezeu îi alese pe Sfinții Lui. Mãnãstirea Sfântul Sava are o vechime de 1400 de ani și se zice cã într-o searã venind un lup setos începu sã urle iar Sfântul Sava coborându-se jos într-o prãpastie de lângã mãnãstire s-a rugat fierbinte de Dumnezeu și Dumnezeu a fãcut de a țâsnit apã tãmãduitoare care izvorãste și azi. Din apa aceasta am bãut și noi, dar numai bãrbații, fiindcã femeilor nu le este permis sã intre în Mãnãstire. Totuși le-am adus apã la ușa Mãnãstirii. Am luat apã și pentru acasã și din ea am dãruit Sfintei Biserici din  Alibunar, precum și altor credincioși.

Stânca Moriea

va urma

PELERINAJ ÎN TARA SFÂNTÃ IZRAEL (3)

ROMAN SFERA

(Note de drum)

Înainte de acest al unsprezecelea popas, în cel de al zecelea popas, Iisus Hristos a fost închis într-o încãpere a Sfântului Mormânt, dezbrãcat, bãtut și i-a fost dat sã bea vin, smirnã cu tãmâie și fiere pentru a-I amorți durerea. Iisus refuzã aceastã bãuturã.

Biserica Sfântului Mormânt Ierusalim

Din Capela în care a fost pironit se intrã în Capela din stânca, pe Golgota unde se gãsește un Altar de marmurã-Prestol și pentru a simți locul în care a fost înfiptã Crucea Domnului în stânga Golgotei trebuie sã n-genunchezi sã pui mâna într-un inel de argint de sub acest Altar.

Capela Pironirii

În fața acestui Altar e o Cruce pe care e rãstâgnit Hristos îmbrãcat în aur și argint iar la dreapta Lui în mãrime naturalã îmbrãcatã în aur și argint e Mama Domnului, iar la stânga Apostolul Ioan. Lângâ Cruce se vede Stânca care s-a crãpat când Domnul a murit.


Acesta fiind al doisprezecelea popas. Între Golgota și Altarul pironirii lui Hristos se gãsește Icoana Sfintei Fecioare Maria, simbolic înfipt un cuțit în piept și dacã privesti bine îți pare cã Sfânta Fecioarã plânge. (Lc.2,35).

Golgota

Când am ajuns și eu sã îngenunchiez cu cei câțiva rãmasi din grupul meu și sã ne închinãm la Golgota și Crucea Domnului, au nãvãlit râuri, de negri din Zambia. M-am gândit în sinea mea: "„Doamne sã nu mã osândești ca pe Maria Egiteanca, sã ajung așa de aproape de Tine și sã nu pot și eu pãcãtosul sã îmbrãțișez Crucea Ta”. Intervine ghidul împreunã cu un cãlugãr și o maicã care supravegheau Mormântul Sfânt, fac ordine îi opresc pe zambieni și îngenunchiem și noi sub Altarul Golgotei. N-am fost mulțumit cãci eu mã gândeam de mult sã ajung la acest loc și sã mã rog mai mult și de aceea am venit seara din nou și încã odatã în ziua de miercuri, 27 septembrie 1995, când eram aproape singur. Se presupune cã sub Crucea lui Hristos e mormântul lui Adam, primul om.


În clipa în care Mântuitorul și-a dat Sufletul în mâinele lui Dumnezeu, s-a fãcut întuneric, cutremur și din nou Luminã; Iisus a despãrțit din nou întunericul de Luminã și a fãcut o Lume Nouã și un Om Nou.


Cercetez singur Biserica și gãsesc închisoarea lui Hristos, Capela Sulițasului Loghin care i-a împuns coasta Domnului și care botezându-se a devenit creștin.


Coborând de pe Golgota m-am gãsit în fața Pietrii Ungerii, adicã lespedea pe care a fost pus Domnul nostru Iisus, coborânu-L de pe Cruce, Iosif de Aritmateea și Sfântul Nicodim care l-au uns cu smirnã și aloie. Acesta fiind al treisprezecelea popas. Pe aceastã Piatrã de culoare roz se pun lucrurile care dorești sã fie sfințite. Piatra e veșnic umedã, izvorâtoare de mir fiindcã sute de oameni care au trecut și-au șters cu cãmãsi și diferite lucruri de ea și n-a rãmas uscatã, fãrã mir. De la Piatra Ungerii la numai câțiva metri se gãsește Altarul Sfintei Fecioare Maria care în acest loc a cãzut în nesimțire. La câțiva metri de aici se gãsește Capela în care e înmormântat adicã era înmormântat Mântuitorul. Capela adicã Sfântul Mormânt al Domnului este compusã din douã încãperi. În prima încãpere (Capela Îngerului) se gãsește o bucatã din Piatra care a fost la ușa Mormântului și care a fost rostogolitã de Îngeri, - pusã pe un Altar mic. Din aceastã încãpere printr-o nișã cu arcade se intrã în a doua încãpere în Camera mortuarã. Încãperea aceasta e foarte micã și pot intra doar trei persoane. Piatra de pe Mormânt are culoarea roz.

piatra ungerii

Învierea lui Hristos înseamnã biruința asupra morții și a diavolului.


La Înviere adicã la Paști se sting toate luminile din Sfântul mormânt, se închide ușa și dimineața Patriarhul Ierusalimului intrând fãrã nici un fel de luminã la el are doar o vatã pe care o freacã de lespedea Mormântului. Vata se aprinde și printre deschizãturile zidului Mormântului o întinde afarã în holul Bisericii apinzând douã fãclii și zicând "Veniți de luați Luminã".

 Fecioara simbolic patrunsa de sabie

Vizitând în continuare Sfântul Mormânt vizitãm și Mormântul lui Iosif de Aritmateea și a Sfântului Nicodin, mai întâi intrând printr-o bisericã egipteanã și din ea în cripta mormintelor acestor doi Sfinți.


În partea opusã a Sfântului Mormânt, coborâm adânc de tot, dãm de locul unde s-a gãsit Crucea lui Hristos, gãsitã de Sfânta Elena, mama lui Constantin cel Mare.


Toate acestea pe care le-am enumerat pânã acum, adicã cele cinci popasuri se gãsesc sub cupola Sfântului Mormânt.


În mijlocul Bisericii Sfântului Mormânt la câțiva metri se gãsește Catedrala ortodoxã greceascã (Katholikon), deasupra iconostasului e o cupolã Omphalos-ombilic (buricul pãmântului).


Dupã ce am intrat și m-am închinat la Sfântul Mormânt, l-am rugat pe preotul care veghea la intrarea Mormântului sã-mi vândã un kilogram de tãmâie si un mãnunchi de 33 de lumãnãri, adicã treizeci si trei de ani ai Domnului. Le aprind pe Altarul Stâncii și le sting din nou. Le-am dãruit la întoarcerea mea Sfintei Bisericii din Alibunar.

Capela Îngerului

De aici plecãm în sud-estul Ierusalimului ieșind dintre zidurile Ierusalimului pe poarta Sionului, ajungem la locul unde s-a ținut Cina cea de Tainã. Tot în acest loc a fost și pogorârea Duhului Sfânt și Sf. Evanghelia din Duminica Tomei și dupã câte am citit, în aceastã casã s-au adunat Sfinții Apostoli, în casa Mariei, adicã Mama Evanghelistului Ioan Marcu.


Conduși prin niște coridoare lungi ajungem la o casã mare.


Intrãm într-o încãpere frumoasã cu bolți și arcade în formã de cruce și cu nervuri foarte fine.


În încãperea aceasta se rugau felurite popoare, care au venit în pelerinaj și toți cântau în limbile lor. Casa a fost ținutã de musulmani și nu e transformatã în bisericã, nici catolicã nici ortodoxã.


Tot aici coborâm la subsol unde e mormântul împãratului David. Ni se spune din partea ghidului la intrare sã nu vorbim nimic și sã ne acoperim capul. Sarcofagul lui David era acoperit cu o mãtase verde, lung de vreo trei metri. Toate acestea le vedem printre niște ferestruici mici din zidul care ne desparte pe noi de mormântul lui David.

sarcofagul Împãratului David

Pãrãsim acest loc care se aflã în afara zidurilor Ierusalimului, pierdem mai mult timp la un restaurant din apropiere, cãci unii doreau sã ia masã. Cei care am postit am rãmas afarã și am mâncat pâine cu apã. De aici plecãm cu autobuzul pe Muntele Mãslinilor, trecem prin Valea Kedronului (Iozafat) plinã de morminte musulmane și evreiesti. Un loc pentru mormânt în Valea aceasta costã un milion de dolari, având în vedere cã aici se vor aduna toate popoarele pãmântului la Judecata cea Dreaptã. Ajungem în vârful Muntelui Mãslinilor-Eleonului. De pe acest vârf s-a fãcut Înãlțarea Domnului la cer și aici se gãsește o cupolã împejmuitã de un zid.
Sub aceastã cupolã octogonalã este Stânca dreptunghiularã având dimensiunile 0,65m x 0,75m, pe care se vãd și acum urmele picioarelor Mântuitorului (Luca 24,51). M-am închinat și am sãrutat și eu urmele picioarelor Domnului. Este ceva care te înfioarã și rugându-mã am zis: "Doamne îți mulțumesc cã m-ai învrednicit ca eu pãcãtosul cu buzele mele spurcate de pãcate, sã sãrut urma picioarelor Tale". 


va urma

PELERINAJ ÎN TARA SFÂNTÃ IZRAEL (2)

ROMAN SFERA

(Note de drum)


Împãratul David învinge pe Iebusiți și ocupã Sionul, Ierusalimul (Orașul Pãcii). Vârful muntelui Sion se numește Moria, unde Avram trebuia sã-l jertfeascã pe Isac și pe el împãratul Solomon clãdește mãrețul Templu. Din acest Templu azi a rãmas un singur zid, Zidul Plângerii, la care Evreii vin, se roagã și citesc din ,,Plângerile lui Ieremia" și pun niște hârtii în crãpãturile zidului.

Zidul Plângerii 

Evreii plâng trecutul lor mãreț și nu blestemul și osânda pe care și-au luat-o singuri, rãstignindu-L pe Hristos și cerând ,,sângele lui asupra noastrã și asupra copiilor noștri".

În Marțea cea Mare, Mântuitorul a profețit ,,vedeți voi aceste ziduri mari, nu va rãmâne piatrã pe piatrã care nu se va dãrâma” (Mc. 13,1-4). În acest timp Mântuitorul era pe muntele Mãslinilor împreunã cu Apostolii Petru, Andrei, Ioan și Iacob.

Un împãrat Iulian pentru ca sã dovedeascã contrariu a început sã zideascã Templul din nou și din temelia lui a ieșit foc și a ucis pe toți lucrãtorii.

Ajunși în Ierusalim, trecem pe lângã poarta Iaffa, apoi poarta Damascului, pe care Saul a ieșit sã prigoneascã creștinii din Damasc și s-a întors tot pe ea ca Apostol al Domnului.

poarta Iaffa

Trecem pe lângã poarta lui Irod; iar a doua zi dupã o noapte aproape nedormitã, am mers pe jos și-am intrat pe poarta Sfântului Ștefan lângã care a fost omorât Sfântul cu pietre. Din cele șapte porți au mai rãmas neamintite poarta de Aur, pe care a intrat Domnul la Florii, poarta Dublã și poarta Sionului (Siloamului). Poarta de Aur (Auritã) este închisã azi și se va deschide la Judecata de apoi. Pe ea va intra Domnul și noi vom veni la Scaunul de Judecatã care va fi pe Stânca Moria, iar popoarele toate strânse în Valea Kedronului, sau Valea lui Iozafat (Plângerii). (Ioel 3,12): Aceastã Vale se gãsește între Ierusalim și Muntele Mãslinilor.

Intrând pe poarta Sfântului Ștefan cotim la dreapta la o depãrtare de circa 20-30 m unde se gãsește Lacul Vitezda. În acest Lac coborându-se Îngerul Domnului tulbura apa și cine intra primul în Lac se vindeca de orice boalã. Domnul nostru Iisus Cristos vizitând acest Lac îl vindecã pe un Slãbãnog care aștepta 38 de ani ca sã se vindece.

Lacul Vitezda

Sfânta Elena mama împãratului Constantin cel Mare zidește o bisericã deasupra acestui Lac. Azi se gãsesc pe acest loc doar niște ruine. În apropierea Lacului Vitezda, la câțiva metri este casa Sfântului Ioachim și Ana, pãrinții nãscãtoarei de Dumnezeu Maria. În aceastã casã s-a nãscut fecioara Maria. Pe acest loc este ridicatã o bisericã franciscanã.

De aici înaintãm spre vest, urcãm spre Pretorium-Antonia în locul în care Ponțiu Pilat l-a judecat pe Domnul nostru, Iisus Hristos. Pe acest loc azi se gãsește o scoalã palestinianã, nu ni se dã voie sã intrãm, doar primim explicații cã pe acoperișul școlii respectiv temelia școlii era Pretoriul pe care stãtea, Pilat și întreba pe Evrei ce sã facã cu Iisus pe care el nu-l gãsește vinovat.

Piața Gabata azi nu mai existã. În afara curții Pretoriului (Fortãreței Antonia) îl aștepta Crucea pe Hristos, acesta fiind al doilea popas. Pe acest loc se gãsește o placã în limba latinã pe care scrie cã a fost flagelat, bãtut. Azi din Pretoriu a rãmas numai un arc ECCE HOMO – Iatã Omul.

 II-lea Popas (Arcul Ecce-Homo)

Dupã câțiva pași la al treilea popas, Iisus cade sub greutatea crucii și aici e ridicatã o capelã armeanã. Mergem drept și dupã un oarecare timp cotim la stânga la al patrulea popas, însemnat, printr-o marmurã albã cu un bazorelief, întâlnirea Domnului cu Mama Lui. Dacã am merge drept la vreo 30 de m. e casa bogatului nemilostiv, din piatrã cu douã etaje, iar pe sub o bolta casei trecând ajungi la Templul lui Solomon (Luca16,19). Însã noi cotim la dreapta și la al cincilea popas ostașii romani pun pe Simeon Cireanul sã-i ajute lui Hristos la ducerea Crucii. Simeon era Libian și se întorcea de la holdã. El nu era creștin însã fii lui, Ruf și Alecsandru erau buni creștini (Marcu 15,21).

Evreii nu puneau mâna pe Cruce considerând-o blestematã.

Al șaselea popas o femeie cu numele Veronica șezând în foișorul ei broda o hainã, vede cum îl bat pe Hristos și cum îi curge sudoare cu sânge pe fațã, ia un prosop de mãtase, cobooarã jos și-I șterge fața. Pe prosop rãmâne imprimat chipul lui Hristos. Urcând în casã îi aratã tatãlui ei, iar acesta fiind un iudeu plin de urã o aruncã în foc însã nu a ars. Și azi se considerã cã acest prosop este în Biserica Sfântul Petru din Roma. Tot la Roma se gãsesc și piroaiele din Crucea Domnului, Sfântul Giulgiu la Torino pe care este imprimatã figura întreagã al lui Iisus, tabla de lemn scrisã în trei limbi care a fost pusã deasupra Crucii lui Hristos și pe care era scris ,,Isus Nazarineanul, regele Iudeilor”. Cununa de spini se gãsește la Paris. Din lemnul Sfintei Cruci se gãsesc bucãți în Ierusalim, Grecia, Franța și Italia.

 V-lea Popas (Simeon Cireanul)

Pe Iconostasul de la diferite biserici îl au zugrãvit deasupra Ușilor Împãrãtești Sf. Prosop cu fața Domnului pe el.

Popasul șapte, (Poarta judecãții), pe timpul lui Iisus acest loc era în afara cetãții. De aici începe o aglomerație mare cu strãzi strâmte cu prãvãlii, unii trag cãrucioare dupã ei, alți din locuitori vin cu trãsuri trase de mãgari strigând "loc, loc" apoi înaintãm foarte greu, ne pierdem de grup și ajungând la niște trepte și neștiind unde sã mergem așteptãm grupul sã ne ajungã.

Popasul opt însemnat cu o cruce neagrã pe zid cu inscripția "Is. Hs. Ni. Ka.", (Iisus Hristos va învinge). Dupã Domnul mergeau fiicele Ierusalimului și plângeau. Domnul le spune „Fiice ale Ierusalimului nu Mã plângeți pe Mine, ci pe voi și pe fiii vostri, cã dacã se face aceasta copacului verde, ce va fi cu cel uscat, adicã care și-a pierdut sufletul”(Luca 23,27-30).

Al noulea popas. Domnul fiind obosit, cade a treia oarã și aici se gãsește un stâlp de care a fost legat, la intrarea în curtea unei biserici copte. Cotind la stânga intrãm în aceastã bisericã nu prea mare și un preot uscãțiv, în haine vechi, mic de staturã. Ne citește în limba lui dintr-o carte groasã în formã de cruce. Dãm ajutoare și ieșim aproape, în fața Bisericii Sfântului Mormânt. Înainte de a intra pe ușa Sfântului Mormânt pe stâlpul din stânga ușii se observã o crãpãturã de lungimea unui metru. Aici pe la anul 1600 armenii închiserã ușa Sfântului Mormânt și n-au dat voie Patriarhului Ierusalimului sã intre. Acesta face o rugãciune împreunã cu suita lui și credincioșii care erau în urma lui, iar Dumnezeu fulgerã stâlpul și ușa se deschide. M-am închinat și eu și-am simțit cã în crãpãtura stâlpului de la ușã se simte miros de bunã mireasmã - mir.

 Popasul VIII-lea

Intrând în Sfânta Bisericã urcãm la dreapta vreo 18 pânã la 20 de trepte și ajungem într-o încãpere (Capelã), locul unde Domnul Iisus Hristos a fost pironit pe Cruce. Aici amintesc pentru noi ortodocșii cã picioarele Domnului au fost pironite pe Cruce paralel, nu încrucișate cum afirmã catolicii.

Capela mortuarã

va urma

Pelerinaj în Țara Sfântă (1)

Roman Sfera

(Note de drum)

CINE A FOST ÎNAINTEA CELUI FÃRÃ ÎNCEPUT

În simbolul Credinței se spune ...și într-unul Domn Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu... carele din Tatãl s-a nãscut mai înainte de toți vecii...

Deci citind despre unele religii, precum și despre unele cercetãri științifice, fãcute fiind de mari oameni ai secolului nostru, noi spunem, vezi acestea erau înaintea Bibliei sau cã din aceste religii s-a inspirat Biblia.

Un lucru e cert cã Hristos s-a nãscut înaintea tuturor fãpturilor atât în cer cât și pe pãmânt și cã Tatãl n-a fost niciodatã fãrã Fiul, așadar acești creatori ai religiilor și ai științei au uitat și s-au depãrtat de Dumnezeu și rãmânându-le numai în amintire ca reminescențã ai adevãratului Dumnezeu, cãci izvorul științei lor este Dumnezeu.

Cortez când a întrebat pe Azteci de unde și-au fãcut rost de cuțite, aceștia i-au arãtat Cerul (meteoriții cãzuți din cer).

La început oamenii, fãpturile lui Dumnezeu erau un fel de îngeri, fãrã pãcat, fãrã dureri, fãrã imagini, fãrã moarte, nemuritori. Pãcãtuind l-au uitat pe Creatorul și-și fac zei din piatrã, lemn și se închinã lor. Ei își amintesc câte ceva din cele ale Edenului și-și dau numiri dupã voia lor ca de exemplu: Ghilgames, creația religiei Akkadiene, în locul lui Noe zidit de Sfânta Treime.

Pentru ce ne mirãm pentru Megalitii din Europa occidentalã. Blocuri de 30 de mii de kilograme. Oare nu se puneau și însemnau unele evenimente în Genezã, spre aducerea aminte a altarelor pentru jertfe. (Gen. 28,18.,2 Împ. 18,18) Complexul megalitic cuprinde o construcție Crom-lehur = Leh cea ce însemnã loc. Lespedea, blocul de granit, stânca, relevã în infinitul, veșnicia. Acești Megaliți n-au fost construiți deodatã ci sufereau diferite adãugiri. La început deci erau un semn un stâlp, reminescențã, arhietip, inspiratã din Sfânta Biblie.

Eileithyei zeița pre-elenicã a nașterilor care ocrotise pe Zeus copil dar care devine stãpânul Olimpului inspiratã, din Vechiul Testament fiica faraonului care gãsește pe râul Nil pe Moise.

Numãrul șapte (7) îl gãsim în legendelele tovarãșilor Zeului lui Teseu, șapte tineri și șapte fete, oferite Minotaurului.

Iatã o altã inspirație luatã tot din Vechiul Testament, lupta zeului Furtunii cu Dragonul. Zeița Inara face un banchet la care zeul Dragon beau încât nu se mai poate mișca și zeul Furtunii îl ucide fãrã luptã. Iudita în Vechiul Testament ospãteazã pe Olofern regele asirian îl îmbatã și-i taie capul pentru cã dorea sã ocupe Izraelul.

Reforma lui Akhenaton (1375-1350) a monoteismului solar a lui Athon, proclamat singurul zeu ca Iahve și-aș pune întrebarea cine este cel fãrã de început și cine este Akhenaton.

În Gosen, unde mai târziu se refugiazã evrei cu Iacob era un altar al lui Iahve în mijlocul Egiptului, atunci când Atlantida s-a scufundat supraviețuitorii ei vin în țara faraonului și construiesc piramida Kheops ridicatã fiind pe ,,anomalii magnetice", cu o energie cosmicã, focusul lentilei care era în vârful piramidei. Scoicile de la baza piramidei vorbesc de ridicarea ei înaintea potopului, scufundãrii Atlantidei, proiectatã de Fii Luminii iar Tot Atlantul o terminã ascunzând în camerele ei manuscrise secrete despre Fii Luminii. Navele spațiale cu care s-au coborât pe Terra le-a îngropat, ascuns în spațiile ei.

Multe religii ale diferitelor popoare copiazã pe Iahva, El fiind fãrã început și neîncãput.

Pe Hermes unii oameni ai științei, care se cred cã știu totul, îl vãd pe Hristos. Hermes zeul nu poate fi identificat cu Hristos fiindcã Iisus a existat ca Dumnezeu adevãrat și om adevãrat iar zeul Hermes este inventat de om și nu a existat decât în închipuirea omului, așa se deosebesc și sfintele icoane, care reprezintã pe Sfinții lui Dumnezeu care au existat, au trãit cu noi pe pãmânt, iar chipurile cioplite reprezintã pe zeii inexistenți.
Roman Sfera

PELERINAJ ÎN ȚARA SFÂNTÃ IZRAEL

La 24 septembrie 1995 mã pregãtesc cu post și rugãciune pentru vizita în Țara Sfântã - Israel.

Sâmbãtã, la 23 septembrie 1995 sunt chemat la Belgrad pentru o slujbã de binecuvântare înainte de a pleca spre Locurile Sfinte.

Din cauza unor momente de naturã materialã și financiarã nu pot merge la Belgrad și rog pe pãrintele Ionel Mãlaimare sã facã o slujbã pentru plecarea mea. Aceasta se oficiazã în Sfânta Bisericã din Alibunar în prezența mea și a domnului preot sus amintit.

Duminicã dimineața plecãm de la aeroportul Surcin spre Pãmântul Sfânt. Trecem peste Macedonia, Grecia, Insula Rodos, Marea Egee și aterizãm pe insula Cipru în orașul Larnaca. Aici ne reținem circa o orã și jumãtate și apoi plecãm spre Tel Aviv (Dealul primãverii), trecem vama și o femeie de la aeroport ne spune cã azi e Anul Nou la Evrei. Mã așteptam cã n-or sã lucreze, cã vor fi de la așteptarea Anului Nou nedormiți și veseli de vin. M-am înșelat. Pe strãzile Ierusalimului în seara aceea era puținã lume. Evreii erau în casele lor, cu familia lor la cinã în sânul familiei, cãci ei zic cã dacã celula familiei se destramã atunci totul merge rãu. 

În restaurante nu era lume. N-am vãzut pe stradã oameni amețiți de bãuturã, focuri de artificii; o liniște în cuget și în suflet. De la aeroport plecãm cu autobuzul spre Iope. Ajunși la Iope ne îndreptãm spre casa lui Simeon Tãbãcaru, care este situatã la un cot de stradã. Sunãm și abia dupã câteva minute vine proprietarul, un armean. Converseazã cu ghidul și precizeazã cã dacã plãtim trei dolari de persoanã putem intra în casa amintitã. Facem plata și ușile ne sunt deschise. Intrãm într-o încãpere cu bolte, arcade în formã de cruce. Pe ușa din fațã ieșim în curte unde se gãsește o fântãnã veche din timpul când trãia aici Simeon Tãbãcaru. Urcãm pe treptele care duc spre acoperișul casei, pe care se ruga Sfântul Apostol Petru și unde avusese o vedere-rãpire (FT.AP. 10-1,32).

casa lui Simeon Tãbãcaru - Iope

În apropierea casei lui Simeon Tãbãcaru c-am la o sutã de metri se gãsește casa Tabiței (Dorca, Cãprioara)

Iope este situat aproape de Tel Aviv, un oraș nou al afaceriștilor.

De aici plecãm spre Lida (Lod), oraș palestinian murdar, plin de gunoaie cu case mici.

Suntem în cãutarea Bisericii Sfântul Gheorghe. Rãtãcim pe niste strãzi și în fine ne gãsim pe o stradã îngustã în fața unei pieți. Intrãm într-o bisericã frumoasã, încãpãtoare, coborâm la subsol unde se gãsește chivotul de marmurã albã al Sfântului Gheorghe. Aprindem lumãnãri și ne rugãm pentru toți ai noștri, pentru bisericile și preoții precum și pentru credincioșii din comuna noastrã.

Biserica Sf. Gheorghe

Vizavi de orașul Lida, în imediata apropiere se gãsește orasul Ramla, despãrțite doar de drumul asfaltat.

Timpul trece, amurgul se lasã și noi urcãm spre Ierusalim care se gãsește la o altitudine de 820 m. Oraș vechi și nou înconjurat de Muntele Mãslinului la rãsãrit, de Muntele Betleemului la vest, la nord de Muntele Scopus, iar la sud-vest de Valea Hinom. Îmi amintesc din cele citite în Sfânta Biblie ,,Sculați-vã sã ne suim în Sion, Muntele cel Sfânt al Domnului... (Ier. 31.6). Ierusalimul orașul lui Beniamin (Fiul durerii) care s-a nãscut între Ierusalim și Betleem, unde e înmormântatã mama sa, Rahela, soția lui Iacob.

va urma