versuri
Angelina Nădejde
montaj
Sandu Alrox
muzica
Alain Morisod
În locul fără nume
Angelina Nădejde
Mă-nchid
ades în mine ca într-o închisoare,
Pun
gurii lacăt greu şi inima în lanţuri,
Fac
sufletului trist − tihnită-ascunzătoare
Şi
nu mai vreau să văd ai neputinţei valuri.
Pun
ziduri peste ziduri pe umerii îndoielii
Crezând
că-mi va fi bine strivind-o cu uitare,
Las
florile iubirii s-acopere vitralii,
Din
amintiri şi lacrimi îmi construiesc altare.
Refuz
să simt dureri ce-ar încerca să intre
Prin
petece de viaţă ce-mi înfăşoară trupul,
La
porţile trăirii pun nesfârşite filtre
Şi-mi
ninge cu durere şi infinit e timpul.
De
şi-ar dori să vină vechi cerşetori de vise,
Le
voi deschide uşa atunci când primăvara
Va
cerne cu lumina peste speranţe stinse
Şi-oi
înflori din nou ca-n vremi de-odinioară.
Nu
încercaţi să bateţi să ies cu voi în lume,
E-atât
de bine aici când viscol e afară,
Lăsaţi-mă
să dorm... în locul fără nume
Să
se topească-n mine tristeţea glaciară.
