Morţii prieteni

Umberto Saba

 

 

Morţii prieteni retrăiesc în tine,

şi moartele anotimpuri. Că tu exişti

e o minune; dar alta o depăşeşte:

în tine regăseşti un timp al meu pierdut.

 



Mă învârtesc într-o ţară care mai mult nu era,

una îndepărtată foarte, îngropată

de voinţa-mi de-a trăi. Acesta este, încă nu ştiu,

binele sau răul căşunat de tine.

Dimensiuni !

Fritz Constantin

Există oare unitate de măsură,

Să poată spune cât și cum iubim.

Avem vre-un barometru pentru ură ,

Sau cântărim și singuri ne mințim ?

Există oare bariere într-o iubire,

Putem aproxima vre-un sentiment.

Pot limite să îngrădescă -o fericire,

Sau ce iubești ți-e unic stimulent ?

Dimensiuni, există în științele exacte,

În dragoste n-ai limite, ca și-n război.

Și nu cred că ne-nvață în vre-o carte,

Cum să iubești, tu unul, pentru doi.

Simplificând cuvântul, te doresc,

Am înțeles că nu există comparație.

Și nici dimensiuni în ceea ce simțesc,

Căci la iubire nu poți face nici o rație.

Dimensionând ce ești tu pentru mine,

Ar deveni atât de simplu, ne-însemnat.

Și cred că nici o teoremă sau minune,

N-ar demonstra că e ceva adevărat.

Îţi mulţumesc !

Aura Popa

Mi-ai dat, măicuţa mea, o-ntreagă lume.

Trudite braţe m-au mai legănat!

Azi multor bucurii le spun pe nume

Pentru că tu aşa m-ai învăţat:

Să nu mă-mpiedic în necunoscute,

Să spun frumos şi blând orice cuvânt,

Să dau bineţe pietrelor ştiute

Sau neştiute. Să m-aşez în vânt

Şi să iau drumul sării în picioare

Dacă alt drum nu este. Să îndur

Zăpezi de teamă, ploi de încercare

Dar totdeauna cerul să-l conjur

Şi pasu-mi să-l opresc în rugăciune,

Să nu privesc cu ură înapoi,

Nici înainte, să cred în minune

Şi să n-arunc în nimeni cu noroi…

Întreaga lume ce-o laşi moştenire

Promit s-o dau la rândul meu şi eu

Fiilor mei şi-o hartă-nspre iubire,

Spre bunătate şi-nspre Dumnezeu.