în lacrima asta

Rodica Buzdugan

sunt

toate femeile

îndrăgostite

până la uitarea de sine,

prăpastia tăcerilor lungi

peste care s-a instalat,

comod, singurătatea în doi.

în lacrima asta

e strigătul copiilor crescuți

fără tată,

ea,

citind ultimul mesaj

în care el

anunță despărțirea,

sunt nopțile singure

mâncâd ciocolată

deși știi că te vei

îngrășa,

e dimineața trezirii

la această realitate

scârboasă,

pentru ca alte femei

să guste

bucuria iubirii...

Să mă prefac ?

Jurca Marinela Florina

Aud atâtea voci, ce mă tot ceartă-n noapte

Sufletul vrea să-mi iasă, să-mi plece aşa departe.

Şi cu ultima forţă, încerc să mă adun

Dar mi-e cu mult prea greu ! şi cu-i pot eu să spun ?

Mă simt precum un val, ce-n diguri se izbeşte

Amarnic mă mai doare, prăpastia ce tot creşte.

În faţa mea un hău, zâmbeşte şi mă-ndeamnă ...

Şi fericirea toată, aud cum mi-o blesteamă.

Şi ce-aş putea eu oare, să schimb într-un destin ?

Când simt cum mă îneacă, valuri de venin ?

Să mă prefac că viaţa e toată în culori ?

Tu ai putea visa, când simţi că-n suflet dori ?