Victor Ponta şi Daciana Sârbu au comis falsuri prin omisiune în declaraţiile de avere

LUCIAN GHEORGHIU

Declaraţiile de avere ale soţilor Victor Ponta şi Daciana Sârbu sunt pline de omisiuni. Cel puţin din 2012, ANI a închis ochii la gravele probleme ale declaraţiei de avere a lui Victor Ponta. Ce riscă premierul şi soţia sa. I-a fost frică premierului să nu fie apelat, „Ponta 7 case”?

Victor Ponta nu a ţinut cont de lege

Declaraţia de avere depusă deVictor Ponta, în calitate de candidat la Preşedinţie la Biroul Electoral Central, dar şi ultima declaraţie de avere depusă la secretariatul general al Guvernului în calitate de prim-ministru, precum şi cele de pe site-ul Camerei Deputaţilor, nu respectă legislaţia României în domeniu. Concret, declaraţiile de avere ale lui Victor Ponta NU CONŢIN şi drepturile/pasivele soţiei sale, Daciana Sârbu.


Orice declaraţie de avere are următorul preambul: „cunoscând prevederile art.326 din Legea nr.286/2009 privind Codul Penal, cu modificările şi completările ulterioare, privind falsul în declaraţii, declar pe proprie răspundere că împreună cu familia deţin următoarele. (Prin familie, în sensul stabilit de legislaţia în domeniu, se înţelege soţul/soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora – n.a.). Concret, o persoană care datorită funcţiei este obligată să depună o declaraţie de avere, TREBUIE să treacă în document atât bunurile mobile/imobile, activele/pasivele etc sale cât şi bunurile mobile/imobile, activele/pasivele etc ale soţului sau soţiei şi ale copilului. Se trec în declaraţia de avere bunurile mobile/imobile, activele/pasivele etc deţinute de fiecare dintre soţi atât înainte de căsătorie, cât şi cele obţinute în timpul căsătoriei.

Declaraţii de avere total diferite

De „sus până jos”, declaraţiile de avere ale lui Victor Ponta şi ale Dacianei Sârbu (depusă la BEC în calitate de candidată la europarlamentare) nu au NIMIC în comun. Câteva exemple:

Victor Ponta – 1 teren intravilan Gorj (dobândit în 2006)

Daciana Sârbu – 1 teren intravilan Prahova, 1 teren forestier Dâmboviţa (dobândite în 2001 şi 2002)

Victor Ponta – 3 apartamente în Bucureşti (1 în coproprietate cu Daciana Sârbu) – (dobândite în 2012, respectiv, 2013) + 1 casă de locuit în Gorj (2008)

Daciana Sârbu – 1 apartament în Bucureşti (2007) + 2 case de vacanţă în Prahova (2001 şi 2010)

Victor Ponta – 2 autoturisme (an fabricaţie 2010 şi 2012)

Daciana Sârbu – 1 autoturism (an fabricaţie 2011)

Legal, declaraţiile de avere ale lui Victor Ponta ar fi trebuit să conţină TOT ce conţinea declaraţia de avere a Dacianei Sârbu, şi invers. Ambele declaraţii sunt, din punctul de vedere al legii false. Este imposibil să credem că un prim-ministru (şi jurist de profesie, aflat de 14 ani în prim-planul politicii) şi un europarlamentar aflat la al treilea mandat nu cunosc prevederi elementare legate de declaraţiile de avere. Nici Victor Ponta şi nici Daciana Sârbu nu pot invoca faptul că unele (puţine însă) bunuri, active finaciare etc sunt anterioare căsătoriei dintre ei. Legea este clară: tot ce are unul, indiferent de perioada dobândirii, trebuie să apară şi la celălalt, dacă amândoi fac parte din categoria celor care sunt obligaţi să depună declaraţii de avere. Dar, atenţie, Victor Ponta şi Daciana Sârbu s-au căsătorit civil în vara anului 2007. Nici măcar lucrurile din perioada mariajului nu apar în ambele declaraţii de avere. Şi în situaţia în care Daciana Sârbu nu ar fi fost europarlamentară şi să presupunem că ar fi fost casnică, ea nu ar fi trebuit să depună declaraţie de avere, dar Victor Ponta era obligat să treacă în declaraţia sa de avere tot ce avea şi Daciana Sârbu.

De ce amândoi au eludat legea? Să-i fi fost teamă lui Victor Ponta că ar fi putut fi încondeiat ca adversarii lui, cu apelativul „Ponta 7 case”?

Ce riscă Victor Ponta şi Daciana Sârbu

Art. 326: Falsul în declaraţii
Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.



Dar ca să se ajungă aici trebuie întâi ca ANI să întocmească un raport de evaluare, după care să sesizeze Parchetul privind infracţiunea de fals în declaraţii. Dar până atunci, şeful ANI, Horia Georgescu trebuie să răspundă public pentru faptul că a închis ochii în ceea ce priveşte declaraţiile de avere ale soţilor Victor Ponta şi Daciana Sârbu. Şi ANI a avut suficient timp să facă verificările de rigoare, pentru că declaraţiile lui Victor Ponta sunt false încă din 2012.

In fine! Demisia caloriferologului Marga

Vladimir Tismaneanu


Motto:
“Este, daca vreti, un prototip: licheaua politica cu morga, caricatura cu blazon, avida dupa sinecura si putere, cam lacoma si fara prea multe scrupule in viata.” – Dan Tapalaga

Am scris acum cateva zile ca demiterea caloriferologului este iminenta. Nu era o profetie, ci o judecata de bun simt. Iata ca, in fine, se mai petrec si lucruri normale intr-o Romanie ce parea, in vara anului trecut, ca aluneca ireversibil pe panta neo-autoritarismului. Nu stim exact ce l-a facut pe Victor Ponta sa actioneze transant. Poate ca s-a saturat si el de gafele monumentale ale lui Marga. Poate ca a auzit, prin ministrul de externe, de jocurile suspecte facute de Marga in Germania (infiintarea unui ICR la Nurnberg si riscul unui posibil scandal de coruptie). Un lucru este cert: nu s-a pomenit in istoria post-decembrista a Romaniei un caz mai flagrant de incompetenta paroxistica. Este ceea ce-am numit sindromul prematurei senilitati maligne (PSM). Una din caracteristicile acestui sindrom este pompierismul patriotard.

Andrei Marga s-a dovedit nu doar incapabil sa conduca ICR. El s-a identificat, de o maniera ce frizeaza iresponsabilitatea, cu tot ce este mai reactionar si mai obscurantist in spatiul cultural romanesc. Fost (sic) informator el insusi, a promovat personaje dubioase, inclusiv fosti ofiteri ai Securitatii. Au roit in jurul sau diletantii cu tupeu, jurnalistii de gang si afaceristii fara scrupule.

S-a crezut infailibil. S-a inselat. Declaratiile vindicative ale lui Marga si ale camarilei sale impotriva conducerii anterioare a ICR, calomniile debitate in serie, au infestat spatiul public de o maniera scandaloasa. Echipa protocronistului putinofil Andrei Marga, sustinuta de Crin Antonescu, s-a crezut deasupra legii. Era din plin timpul sa plateasca pentru aceasta aroganta fara margini. Un tupeu care explodeaza in aceste cuvinte din textul auto-glorificator produs de Marga la capatul rusinoasei sale experiente intru distrugerea ICR:

“Nu am raspuns decat sporadic denigrarilor, nici chiar atunci cand acestea semanau cu ceea ce un filosof spunea: “eu le vorbeam de infinit, iar ei aminteau de lungimea pantalonilor”. Argumentum ad hominem sau straw man fallacy sunt sofismele pe care s-au bazat detractorii. A trebuit sa le arat unor insi cu pretentii culturale ca nu au proprietatea cuvintelor. De asemenea, cateva lucruri ce tin de cultura au putut fi observate in legatura cu ICR-ul pe format vechi: cum s-a fraudat, cat de multe au fost ‘pilele’ in reprezentarea externa, cum s-a incercat monopolizarea culturii, cum s-au etalat unii mituind in exterior, cat de profunda este degradarea unor pretinsi directori de constiinta. Asemenea situatii nu se pot generaliza, oamenii fiind diferiti, dar nu vor putea fi ocolite cand se va discuta lucid si serios realitatea anilor recenti.”

Intr-adevar, inrobit de un hybris nepereche, Andrei Marga este epitomul perfect, simbolul nepieritor a ceea ce el insusi numeste “degradarea unor pretinsi directori de constiinta”. Nu trebuie insa sa uitam ca Marga a desfigurat si a adus pe pragul nimicirii o institutie. Problema este cum sa fie refacuta. Este o nevoie urgenta de a regandi legea de functionare a ICR si trebuie depolitizat modul de numire a presedintelui si a vicepresedintilor.