Polonia alunecă spre dictatură, sau cât de eficientă este propaganda pe axa UE-Rusia

Silviu Sergiu

Polonia se distanțează, încet, dar sigur, de Uniunea Europeană și își consolidează parteneriatul de securitate cu SUA, făcând demersuri concrete pentru o creștere a efectivelor militare ale NATO pe teritoriul său.

Câștigarea alegerilor legislative de catre Partidul „Dreptate și Justiție”(PiS), conservator și eurosceptic, este dovada că majoritatea polonezilor aprobă noua orientare strategică.

Acest lucru nu este deloc surprinzător. Geografic, Polonia se află plasată între Germania și Rusia, ocupând o bucată din vasta Câmpie Nord-Europeană, care le-a permis celor două puteri să o invadeze de mai multe ori de-a lungul istoriei și să o împartă după bunul plac. Practic, Polonia a fost „mutată” când la est, când la vest de cei doi mari inamici tradiționali.

Din rațiuni istorice, așadar, polonezii nu nutresc cele mai nobile sentimente față de nemți și ruși. Evidenta apropiere dintre Berlin și Moscova, din ultima vreme, a creat multă nervozitate în rândul polonezilor. Dorința lui Jean Claude Juncker ca UE să întărească relațiile cu Rusia lui Putin le-a alimentat paranoia. Cu atât mai mult cu cât Juncker a insistat că securitatea Europei depinde de relația cu Moscova. Mai mult, apropierea Germaniei de Rusia, deci a Uniunii Europene de Rusia, are loc la scurt timp după invadarea Crimeei de către omuleții verzi ai lui Putin. Sancțiunile economice adoptate de Bruxelles împotriva Moscovei, întocmirea unei liste cu politicieni ruși inderizabili în spațiul comunitar, nu au fost pentru polonezi dovezi suficiente că cele două blocuri geopolitice se află în tabere diferite. Nu de alta, dar Germania și Rusia construiesc o conductă („Northstream”), prin care petrolul și gazele rusești vor ajunge direct la nemți, prin Marea Nordului. Nervozitatea polonezilor a crescut și pe fondul afluxului de migranți musulmani, invitați de Angela Merkel să vină în UE, fapt perceput ca o tentativă a Germaniei de a vulnerabiliza Europa de est și, implicit, Polonia. De aceea, Varșovia a contestat vehement cotele obligatorii de refugiați.

Contextul european și regional au favorizat electoral Partidul „Dreptate și Justiție”, al fraților Jaroslaw și Lech Kaczynski, cel din urmă decedat în accidentul aviatic de la Smolensk, pe când era președinte. Aceasta este cea mai proaspătă rană deschisă în relațiile dintre Polonia și Rusia, cu atât mai mult cu cât Rusia refuză sistematic să permită specialiștilor polonezi să investigheze accidentul de avion. Din acest motiv, o bună parte din electoratul PiS consideră că Rusia a contribuit la uciderea fostului președinte polonez.

Așa se face că, în 2015, Andzej Duda, candidat al PiS, a ajuns președinte al Poloniei, iar, ulterior, partidul său a câștigat alegerile legislative. Președintele Andrzej Duda a luat o serie de decizii menite a permite partidului său să preia puterea de facto, după 8 ani în care guvernarea a fost asigurată de Platforma Civică (PO). Mai ales că „civicii” nu se dau ușor duși de la putere. Duda a schimbat șefii serviciilor secrete, printre care și pe col. Janusz Nosek, șeful serviciului de informații militare (SKW). În aprilie 2010, imediat după tragedia de la Smolensk, Nosek a semnat un acord de colaborare între SKW și FSB, serviciul secret rusesc.

Noul președinte a invalidat și numirea la Tribunalul Constituțional a cinci noi judecători, pe care Platforma Civică a încercat să-i impună prin mijloace nedemocratice. Concret, în vara lui 2015, după ce au pierdut alegerile prezidențiale, „civicii” au modificat legea Tribunalului Constituțional, astfel încât să poată numi 5 judecători ale căror mandate expirau după alegerile legislative câștigate de PiS. Democratic ar fi fost să lase conservatorilor acest drept. Nu în ultimul rând, noua putere de la Varșovia a demarat procedurile de schimbare a șefilor televiziunii și radioului public din Polonia, conduse de oamenii fostului regim.

Din această cauză, conservatorii au intrat sub focul încrucișat al Bruxelles- ului și Moscovei. Deoarece PiS este un partid eurosceptic, pro-american, susținător al intereselor de securitate ale SUA, care coincid cu cele ale Poloniei, Bruxelles-ul este direct interesat în compromiterea lui, în etichetarea PiS drept „partid autoritarist”. Liderii UE sunt îngrijorați că noua putere de la Varșovia va contribui la adâncirea faliei dintre Est și Vest în interiorul Uniunii, și încearcă să-i ajute pe cei din Platforma Civică să mai păstreze o parte din pârghiile de putere. De menționat că influența celor din Platforma Civică în instituțiile comunitare, dar și în presa europeană, este foarte mare. „Civicul” Donald Tusk este președintele Consiliul European. Moscova este și ea interesată să atace PiS, pentru că nu poate asista neputincioasă la tăierea tuturor legăturilor sale cu Varșovia. În consecință, presa europeană strigă din gură de șarpe că Polonia alunecă spre dictatură.

Putem accepta că unele acțiuni ale PiS sunt brutale, la limita regulilor democratice, dar asta se întâmplă pentru că fosta putere se dă greu dusă de la butoane. Pe de altă parte, având în vedere viitorul nu foarte optimist al Europei, soluția unui partid eurosceptic, conservator, partener al SUA în chestiuni de securitate regională nu este deloc o idee proastă nici pentru România.

De ce îl va costa MTO foarte mult pe Ponta

Silviu Sergiu

Președintele Traian Băsescu va da publicității înregistrările ”consultărilor” avute, de-a lungul timpului, cu premierul Victor Ponta, dacă șeful Guvernului va continua să mintă pe această temă. Declarația șefului statului a fost cea mai importantă știre din emisiunea ”Evenimentul zilei”, difuzată marți de B1 TV, în care a fost invitat. Ipoteza publicării acestor înregistrări a stârnit un mare interes în rândul publicului.


Pe bună dreptate. Pe rețelele sociale, oamenii i-au cerut președintelui să îl demaște pe Victor Ponta. Suporterii săi fanatici au cerut- o pentru că-l vor umilit pe premier, pentru că îl disprețuiesc, pentru că sunt foarte îngrijorați că acesta va ajunge președinte al României și totul va fi pierdut. Ei speră ca aceste imagini să trezească din adormire marea masă tăcută de alegători scârbiți de politică, care nu sunt interesați să voteze la alegerile prezidențiale din noiembrie.

Au fost însă foarte mulți oameni, neinteresați de războiul politic de gherilă, care au reacționat negativ la adresa lui Victor Ponta, deoarece știu cât de important este ca politicienii de rang înalt să fie competenți. Este șocant să vezi cât de lamentabilă este prestația unui om de care depinde, în mare parte, mersul economiei și, implicit, stabilitatea financiară a fiecăruia. Traian Băsescu ar trebui să publice toate înregistrările de la consultările cu Victor Ponta nu pentru că n-a mai suportat jignirile celui din urmă, ci pentru a servi interesul public. Victor Ponta se pregătește să candideze pentru funcția de președinte al României. Are șanse mari să o și câștige. Înainte de a-l vota, românii ar trebui să știe cum s-a comportat șeful Guvernului în momentele în care s-au discutat probleme importante pentru țară. Desigur, alegătorii săi fideli nu vor fi convinși de aceste imagini să voteze candidatul Dreptei. S-ar putea însă ca o mare parte dintre indeciși să se mobilizeze la urne.

Un președinte de țară nu trebuie să fie specialist în economie. Nu poate fi însă într-atât de superficial ca Victor Ponta. La ”Evenimentul zilei”, președintele a fost foarte tranșant: ”La consultări, Victor Ponta a venit întotdeauna însoțit de un ministru, mai bine sau mai slab pregătit, dar nu a înțeles niciodată despre ce vorbim.”

Înainte de a vedea ”consultările” despre reducerea CAS aș fi zis, oricât de puțină simpatie am pentru Victor Ponta, că președintele exagerează, că este un atac politic, că este imposibil ca șeful Guvernului să fie atât de slab pregătit. După ce l-am văzut pe premier cu privirea pierdută în tavanul de la Cotroceni, exasperat că președintele repetă ”MTO, MTO”, cred că Traian Băsescu spune adevărul gol-goluț. Iar acest adevăr este de-a dreptul terifiant. Nu cred că sunt cuvinte mari. Să ne reamintim că Victor Ponta a recunoscut cu gura lui că a înțeles abia prin 2011 ce-i acela Produs Intern Brut (PIB), la mulți ani după ce ajunsese ministru. E drept, nu deținuse până atunci portofolii importante și îmi pot imagina că a petrecut multe ședințe de Guvern cu ochii-n tavan. Mai ales că tavanul de la Palatul Victoria este la fel de fascinant ca cel de la Palatul Cotroceni. Întrebarea este: dacă va ajunge președinte, ce va înțelege Victor Ponta din relații internaționale, geopolitică, sau afaceri europene? Ce va face pentru România de la înălțimea celei mai importante funcții în stat? Cu siguranță, își va face o grămadă de selfies cu marii oameni de stat ai lumii (dacă și aceștia vor fi de acord, și va invada Facebook-ul cu ele. Dar pentru România ce va face? Mi-e teamă că foarte puțin.


Cred că, în mentalul colectiv, impactul negativ al imaginilor cu ultimele consultări de la Cotroceni va fi foarte mare. Așa cum imaginile cu președintele interimar Crin Antonescu, discutând în limba engleză cu delegația FMI, în vara lui 2012, au fost cele care i-au spulberat toate șansele de a deveni președinte. Limbajul trupului lui Crin Antonescu, care trăda incompetență, a rămas întipărit în mintea multora. Cred că același lucru se va întâmpla cu Victor Ponta privind pierdut în tavan, sau foindu-se în scaun precum un școlar prins cu tema nefăcută. Efectul negativ va fi amplificat de faptul că discuția de la Palatul Cotroceni era despre bani. S-ar putea ca, după ce au văzut acele imagini, mulți români să considere că Victor Ponta este principalul vinovat pentru că nivelul lor de trai nu s-a redresat în ultimii ani. Să ajungă la concluzia că nu criza economică este responsabilă, ci incompetența premierului. În acel moment, cariera politică a lui Victor Ponta va fi realmente în pericol.