Africa de sub frunte

Geo Dumitrescu


Numai vesti rele mai astept.
Numai vesti proaste mai pot aduce :
a mai murit un copac,
a mai plecat o pasare,
cineva si-a taiat sufletul intr-un
ciob de oglinda,
undeva, in continentul iubirii
au navalit oamenii-cangur …

Toate vanturile bat de-a-ndaratelea,
zicand ca trebuie indreptati arborii
pe care tot ele i-au strambat. Si astfel
mortalitatea arborilor
a crescut inspaimantator -
caci nimic, o, nimic nu se poate indrepta
fara incuviintarea sevelor,
si tot ce se-ndreapta cu de-a sila
se frange …

De aceea, nu mai astept decat vesti rele -
se vor distinge probabil si focurile ramase,
va creste par aspru de cal
pe ultimele frunti albe, stralucitoare,
nesfaramate inca de ciomege,
si ultimele cantece in paduri
vor fi ale gorilelor-lupi …

Pana atunci, toata lumea trebuie
sa se scarpine individual -
asa e legea, asa e obiceiul
inainte de moarte. Nu staruiti,
nu se acorda nici o dispensa -
doar ciungii au nevoie sa se scarpine
reciproc, cu botul sau cu picioarele …

Si intre timp a mai murit un copac,
a mai plecat o pasare,
cineva si-a taiat oglinda
intr-un ciob de suflet,
si oamenii-cangur se inmultesc
in buzunarul de la spate al lumii …

Numai vesti rele mai astept.