Mădălina
Elena Barbu
S-a
întors iarna acasă
Ah,
ce trenă de mireasă!
Câte
geruri n-au tânjit
După
aşa mândru zenit.
S-a
întors cu haină nouă
Bine
să ne fie nouă
Zgomot
alb căzut din cer
Scaldă-n
iureş efemer.
S-a
întors iarna acasă
Doamne,
cât e de frumoasă!
Totu-n
jur e înflorit
Freamătul
s-a îmblânzit.
Este
dreptul ei să fie
Doamne,
ce minunăţie!
De-aş
şti că nu îmbătrănesc
Mi-aş
da anii să-i tocmesc.
Să
rămână albi, curaţi
Ca
şi fulgii nepătaţi
Dar
de sfânta veşnicie
M-am
legat cu cununie.
Miros
reavăn de zăpadă
Stă
din cer pe noi să cadă
Aburii
din zori tihniţi
În
steţuţe-s zugrăviţi.
Săgeţi
albe de mărgele
Se
rotesc din doruri grele
S-a
intors iarna acasă
Doamne,
cât e de frumoasă!
