Spargatorul de gheata (1)

Victor Suvorov

La 23 august 1939, după semnarea pactului Molotov-Ribbentrop, Stalin striga fericit: L-am înşelat pe Hitler ! Într-adevar, Stalin l-a înşelat pe Hitler aşa cum nimeni n-a mai fost înşelat în întreg secolul XX: peste doar o săptămînă şi jumătate, Hitler lupta pe două fronturi, altfel spus, chiar de la începutul războiului, Germania era in situaţia de ţară învinsă. (Victor Suvorov).


Cum Stalin nu-şi prezenta planurile, mulţi credeau că nu le avea: greşeală tipică de intelectuali flecari
Robert Conquest


Nenumăratele documente la care unul dintre agenţii de frunte ai GRU (spionajul militar sovietic) a avut acces, mărturiile combatanţilor, analiza minuţioasă a desfăşurării de luptă, a tehnicii militare utilizate şi a pregătirilor din spatele frontului, totul vine să confirme presupunerea lui Victor Suvorov privind adevăratul instigator al celui de al doilea război mondial...


„Nu sunt de acord nici cu un singur cuvânt din  ceea  ce spuneţi, dar sunt gata  să mor pentru dreptul  Dumneavoastră  de a  vorbi”
Voltaire

Prefaţă către cititorul rus

Iertaţi-mă!

Dacă nu sunteţi gata să iertaţi, nu mai citiţi aceste rînduri, blestemaţi-mă, blestemaţi cartea fără s-o citiţi. Aşa fac mulţi. Am întinat ceea ce are mai sfînt poporul nostru, am întinat singurul lucru sfînt care i-a mai rămas: memoria Războiului, a aşa-zisului „mare război pentru apărarea patriei". Iau această sintagmă în ghilimele şi scriu cu litere mici. Iertaţi-mă!

Eu demonstrez că Uniunea Sovietică este principalul vinovat şi principalul instigator al celui de-al doilea răz­boi mondial. Uniunea Sovietică este participantă la cel de-al doilea război mondial din 1939, din prima zi. Comuniştii au ticluit legenda că am fost atacaţi şi, din acel moment, a început „marele război".

Eu trag această legendă de sub picioare, la fel cum călăul trage scăunelul condamnatului la spînzurătoare. Trebuie să ai o inimă de cîine sau să nu o ai deloc ca să fii călăul care ucide moaştele sacre ale unui popor. Ale propriului popor. Nu e nimic mai înfricoşător decît să faci muncă de călău. Am luat prin propria-mi voinţă această povară. Şi am ajuns aproape de sinucidere.

Ştiu că în milioane de case se află fotografiile celor care nu s-au mai întors din război. Astfel de fotografii sunt şi în casa mea.  Nu vreau să întinez memoria a milioane de morţi, însă aruncînd în praf aureola sacră a războiului, pe care au născocit-o comuniştii, am întinat fără să vreau  memoria celor care nu s-au întors din război.

Iertaţi-mă!

Acum Rusia renunţă la ideologia inoculată cu chin, de aceea memoria războiului „drept" a rămas singurul reazem al societăţii. Iar eu îl calc în picioare. Iertaţi-mă şi haideţi să căutăm alt reazem.

Dar să nu credeţi că, încâlcind şi întinînd cele sfinte, găsesc în aceasta o satisfacţie. „Spărgătorul de gheaţă" nu mi-a adus bucurie. Dimpotrivă. Munca la carte m-a de­vastat cu totul. Am sufletul gol, iar mintea mi-e plină pînă la refuz de numărul diviziilor. Nu puteam să ţin prea mult în minte o asemenea carte. TREBUIA s-o scriu. Însă pentru aceasta trebuia să fug din ţară. Să devin trădător. 
Am devenit.

Această carte a adus numai amar în casa mea! Tatăl meu- Bogdan Vasilievici Rezun- a făcut războiul din prima pînă în ultima zi, a fost rănit de cîteva ori, rănit greu, aproape mortal. Eu am făcut din el un tată de trădător. Cum suportă el acest lucru? Nu ştiu, n-am destul curaj să-mi imaginez... Mai înainte de orice, am distrus imaginea lui despre război ca un mare război de elibe­rare. Tatăl meu a fost prima mea victimă. Mi-am cerut iertare de la el. Nu m-a iertat.

Cer din nou iertare tatălui meu. În faţa întregii Rusii, în genunchi.

Această carte a adus numai amar tuturor celor din preajma mea. Ca să scriu „Spărgătorul de gheaţă" am jertfit ce-am avut. Mi-am dat viaţa pentru această carte, care nu mi-a adus nimic în afară de nopţi nedormite şi de atacurile furibunde ale criticilor. Acum „Spărgătorul..." este recunoscut în multe ţări. Însă nu totdeauna s-a întîmplat aşa...

Condamnările le merit în totalitate. Nu îmi cer iertare pentru trădarea mea şi nu vreau să fiu iertat pentru aceasta. lertaţi-mă pentru carte. Condamnarea mea la moarte este dreaptă. Nu interveniţi la cei care trebuie s-o ducă la îndeplinire: eu însumi mă condamn! Nu mă tem de moarte. Ar fi fost îngrozitor să mor fără să scriu această carte, fără să dezvălui ceea ce mi s-a revelat. A fost îngrozitor cînd toţi editorii de cărţi ruseşti din Occident mă refuzau cu grosolănie sau cu politeţe.

Acum nu mă mai tem de nimic. Batjocoriţi-mă, batjocoriţi cartea. Blestemaţi-mă.
Însă, blestemînd, încercaţi să înţelegeţi şi să iertaţi.

În anii grei ai vieţii mele m-au susţinut mulţi oameni, fiecăruia îi rămîn recunoscător. A fost nevoie să impun „Spărgătorul...", să demonstrez, să insist, a trebuit să agresez timpul şi nervii multora. Apărîndu-mi ideea, am fost silit să întinez, să jignesc, să-mi bat joc de adversari, iar uneori să înghit în sec şi să-mi muşc buzele. Pe toţi cei pe care v-am jignit vă rog: Iertaţi-mă!

Sunt un trădător, un vînzător... Cei ca mine nu sunt de iertat, însă eu vă rog: IERTAŢI-MĂ!

Victor Suvorov
21  oct. 1992,Bristol



"Occidentul, cu ai săi canibali imperialişti, s-a transformat într-un focar de robie şi întuneric. Sarcina noastră constă în a distruge acest focar spre bucuria şi alinarea proletarilor din toate ţările."

I.V. Stalin, 1918

CINE A DECLANŞAT AL DOILEA  RĂZBOI  MONDIAL?

La această întrebare se răspunde în fel şi chip. Nu există o părere unică. Conducerea sovietică, de pildă, şi-a schimbat părerea în această problemă de mai multe ori. La 18 septembrie 1939, guvernul sovietic comunica într-o notă oficială că vinovată de izbucnirea războiului este Polonia.

La 30 noiembrie 1939, în ziarul Pravda, Stalin mai numea nişte „vinovaţi": „Anglia şi Franţa au năvălit asu­pra Germaniei, luînd asupra lor răspunderea pentru actu­alul război".

La 5 mai 1941, într-o cuvîntare secretă, ţinută în faţa absolvenţilor Academiei militare, Stalin numea încă un vinovat: Germania.

După terminarea războiului, cercul „vinovaţilor" se lărgeşte. Stalin declară că al doilea război mondial a fost început de toate ţările capitaliste. Conform împărţirii lui Stalin, înainte de cel de-al doilea război mondial toate statele lumii în afară de URSS, erau socotite capitaliste. Dacă e să-i dăm crezare lui Stalin, războiul cel mai sîngeros din istoria omenirii a fost început de guvernele tuturor statelor, inclusiv Suedia şi Elveţia, dar excluzînd Uniunea Sovietică.

Punctul de vedere a lui Stalin, conform căruia vino­vaţi sunt toţi, cu excepţia URSS, a prins rădăcini pentru mult timp în mitologia comunistă. În timpurile lui Hruşciov şi Brejnev, ale lui Andropov şi Cernenko învinuirile adresate întregii lumi s-au repetat nu o dată. In timpul lui Gorbaciov, în Uniunea Sovietică s-au schimbat multe, însă nu s-a modificat opinia stalinistă privind vinovaţii de izbucnirea războiului. Astfel, în timpul lui Gorbaciov, principalul istoric al Armatei Sovietice, generalul-locotenent P.A.Jilin, repeta: „Vinovaţii războiului n-au fost nu­mai imperialiştii Germaniei, ci ai întregii lumi" (Krasnaia zvezda, 24 sept. 1985).

Îndrăznesc să afirm că, învinuind toate ţările lumii de dezlănţuirea celui de-al doilea război mondial, comuniştii sovietici au ascuns cu bună ştiinţă ruşinosul lor rol de instigatori ai războiului.

Să ne amintim că după primul război mondial Germa­nia a pierdut dreptul de a mai avea o armată puternică şi armament ofensiv, inclusiv tancuri, artilerie grea şi avioa­ne de luptă. Pe propriul lor teritoriu comandanţii ger­mani au fost lipsiţi de posibilitatea de a se mai pregăti în vederea unor războaie agresive. Comandanţii germani nu au încălcat interdicţiile şi nu s-au pregătit de război agre­siv în poligoanele lor, au făcut aceste lucruri... pe terito­riul Uniunii Sovietice. Stalin a pus la dispoziţia comandanţilor germani tot ceea ce ei nu aveau dreptul să mai deţină: tancuri, artilerie grea, avioane de luptă. Le-a pus la dispoziţie instituţii de învăţămînt, poligoane, cîmpuri de tragere. Stalin a dat comandanţilor germani accesul liber în uzinele sovietice de tancuri, cele mai puternice din lume: uitaţi-vă, ţineţi minte, însuşiţi-vă!
Dacă Stalin ar fi voit pacea ar fi trebuit să împiedice cu orice preţ renaşterea puterii de şoc a militarismului german: căci atunci Germania ar fi rămas o ţară slăbită din punct de vedere militar, în afară de Germania, ar fi fost slăbită Marea Britanic, care nu avea trupe terestre corespunzătoare, şi Franţa, care îşi pierduse aproape în­treg bugetul militar pe un păgubos program de apărare, ridicînd un fel de Mare Zid Chinezesc de-a lungul grani­ţelor sale; dar şi alte ţări mult mai slabe din punct de vedere economic şi militar, în această situaţie, Europa n-ar mai fi fost deloc în pragul conflagraţiei... Însă Stalin, cu un scop anume, nu precupeţeşte mijloace, forţe şi timp pentru renaşterea puterii militare germane. De ce? împotriva cui? Desigur, nu împotriva lui însuşi! Atunci împotriva cui? Răspunsul este unul singur: împotriva restului Europei.

Renaşterea puterii armate a Germaniei este însă doar o jumătate din chestiune. Chiar şi cea mai puternică armată nu începe războiul de la sine. Trebuie, mai îna­inte de orice, un lider fanatic şi nebun, gata să înceapă războiul. Iar Stalin a făcut foarte multe pentru ca în fruntea Germaniei să vină un asemenea lider. Cum l-a creat Stalin pe Hitler, cum l-a ajutat să pună mîna pe putere şi să-şi consolideze puterea, este o temă vastă. Pregătesc o carte despre acest lucru. Vom mai vorbi pe această temă, acum să amintim doar că Stalin a îndemnat la război cu perseverenţă şi dîrzenie pe naziştii abia veniţi la putere, încununarea acestor eforturi este pactul Molotov-Ribbentrop. Prin acest pact Stalin a garantat lui Hitler libertatea de acţiune în Europa şi a deschis ecluza principală a celui de-al doilea război mondial. Cînd pome­nim cu vorbe rele pe dulăul care a hăcuit jumătate din Europa, să nu-l uităm pe Stalin, cel care l-a crescut, dîndu-i apoi drumul din lanţ.

Chiar înainte de venirea sa la putere, liderii sovietici îl denumeau în secret pe Hitler Spărgător de Gheaţă al Revoluţiei. Denumirea este exactă şi cuprinzătoare. Stalin a înţeles că Europa este vulnerabilă numai în caz de război şi că Spărgătorul de Gheaţă al Revoluţiei va putea să facă Europa vulnerabilă. Adolf Hitler, nefiind conştient de acest lucru, a netezit calea comunismului mondial. Prin războaie fulger, Hitler a îngenuncheat democraţiile occidentale, în acest scop el şi-a dispersat forţele din Norvegia pînă în Libia. Spărgătorul de Gheaţă al Revo­luţiei a săvîrşit cele mai mari crime împotriva umanităţii şi, prin acţiunile sale, a dat lui Stalin dreptul moral de a declanşa în orice moment Eliberarea Europei, înlocuind lagărele de concentrare brune cu cele roşii.

Stalin a înţeles că războiul nu este cîştigat de cel care intră primul în joc, ci de ultimul intrat şi, galant, i-a lăsat lui Hitler infamul drept de a fi instigatorul războiului, iar el a aşteptat cu răbdare momentul „în care capitaliştii se vor certa între ei" (Stalin, cuvîntare din 3 decembrie, 1927).

Îl socot pe Hitler un criminal şi un ticălos, îl consider un canibal la scară europeană. Însă, dacă Hitler a fost canibal, asta nu înseamnă că Stalin a fost vegetarian. S-au făcut nu puţine eforturi pentru a demasca crimele nazis­mului şi a găsi călăii care au săvîrşit cruntele fărădelegi sub steagul său. Această acţiune trebuie continuată şi aprofundată. Dezvăluindu-i pe fascişti, a trebuit să-i dez­văluim şi pe comuniştii sovietici, care i-au încurajat pe nazişti în săvîrşirea crimelor şi au intenţionat să se folo­sească de rezultatele crimelor acestora.

În Uniunea Sovietică arhivele au fost curăţate demult şi cu minuţie, iar ceea ce a rămas, este aproape inacce­sibil cercetătorilor. Am avut fericirea să lucrez pentru puţin timp în arhivele Ministerului Apărării al URSS, însă, absolut conştient, aproape că nu folosesc materiale de arhivă. Am multe materiale din arhivele germane de război, dar practic nici pe acestea nu le folosesc. Prin­cipala, mea sursă sunt publicaţiile sovietice. Chiar şi numai acestea sunt pe deplin suficiente ca să-i pună pe comu­niştii sovietici la stîlpul infamiei şi să-i aşeze pe banca acuzării, alături de fasciştii germani, ba chiar înaintea lor.

Principalii mei martori sunt: Marx, Engels, Lenin, Troţki, Stalin, toţi mareşalii sovietici din timpul războiului şi mulţi generali importanţi, înşişi comuniştii recunosc că ei, cu mîinile lui Hitler, au dezlănţuit războiul în Europa şi au pregătit o lovitură prin surprindere asupra lui Hitler, ca să cucerească Europa distrusă de el. Valoarea spuselor mele tocmai în aceasta constă: criminalii înşişi vorbesc despre crimele lor.

Ştiu că mulţi vor sări în apărarea comuniştilor. Dom­nilor, eu am dat în vileag pe comunişti prin afirmaţiile lor. Lăsaţi-i să se apere singuri.

Victor Suvorov
Decembrie 1987, Bristol



va urma