Sprincenatu Dan
Pe
retina sufletului mistuit de dor
păstrez
cu sfinţenie momentele unice
petrecute
în catedrala iubirii,
mi-e
dor de ochii tăi pătrunzători,
de
sărutările furate sub
privirile
stelelor visătoare
Acum
pe ecranul minţii
se
derulează un film ameţitor;
iubito
facem dragoste
pe
un câmp de flori,
îmbătaţi
de miresme
ascultăm
îmbrăţişaţi
cântecul
minunat al greierilor anonimi,
o
domoală adiere de vânt
ne
răcoreşte trupurile aprinse
Cu
gura flămândă-ţi sorb buzele fierbinţi
sânii
îmi dau fiori când îi ating
căldura
din privirea ta albastră
îmi
încălzeşte inima vrăjită.
o
magic vis din nopţile astrale
de
n-ai avea nicicând sfârşit!
În
lipsa ta înger diafan
mă
înfrăţesc cu poezia,
cât
îmi lipseşti iubire,
dorul
de tine imi străpunge
sufletul
atât de trist..
