Klaus Iohannis, un golem așezat cu spinarea în oberlihtul istoriei României

Mirel Curea

"Pentru vecinii noștri unguri, Imre Nagy este un erou. Nu doar pentru ei, ci și pentru oricine știe cine este personajul."


A fost liderul primei mișcări anticomuniste de masă, numită de istorici „Lupta de eliberare de sub ocupația sovietică și împotriva comunismului”, mai cunoscută pe la noi sub numele de „Contra-revoluția maghiară din 1956”. În fruntea acestei mișcări de masă, care a dus la numirea sa ca premier, Imre Nagy a inițiat o serie de măsuri de neacceptat pentru Moscova, printre care ieșirea Ungariei din Tratatul de la Varșovia, reintroducerea pluralismului politic, plus alte măsuri contrare viziunilor sovietice. Urmare, Ungaria a fost invadată de trupele Armatei Roșii și, cu sprijin românesc, Imre Nagy a fost atras într-o capcană, răpit de pe teritoriul maghiar, adus în România și anchetat de sovietici. Doi ani mai târziu, în 1958, a fost retrimis la Budapesta, judecat, condamnat la moarte și executat. Mii de budapestani au fost uciși de tancurile sovietice, aproape un milion de maghiari, unu din nouă au plecat în bejenie, prin lume.


Imediat după căderea comunismului, Imre Nagy a fost reabilitat și reînhumat cu onoruri cuvenite. Astăzi, o splendidă statuie din bronz, care îl înfățișează singur și însingurat pe o punte arcuită parcă peste un absurd gol istoric, îl ține viu în memoria ungurilor. Deci, Imre Nagy, un erou! Merita o statuie, nu glonțul!


Cu niște zeci de ani înainte, în 17 iulie 1918, același Imre Nagy, în calitate de revoluționar bolșevic voluntar, a făcut parte din plutonul de execuție care a asasinat Familia Imperială a Rusiei, pe Țarul Nicolae al II-lea, pe Împărăteasa Alexandra, pe cei cinci copii ai lor, Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Alexei. Din anul 2000, toți, sfinți ai bisericii ortodoxe ruse. Deci, Imre Nagy, un criminal! Ar fi meritat glonțul, nu o statuie!


Să vedem și la noi, păstrând proporțiile! Cine nu a auzit de Mircea Eliade? Puțină lume! Cel mai mare istoric al religiilor din toate timpurile, ilustru prozator, uriaș intelectual, un român de toată fala neamului românesc. Dar de Emil Cioran, cine nu a auzit măcar, dacă opera nu i-a citit-o? Dar de Petre Țuțea, marele gânditor și filosof? Pe mulți, mulți alții, floarea intelectualității interbelice, nu are rost să-i mai enumăr, sunt știuți, cărțile lor stau la loc de cinste pe rafturile bibliotecilor lumii. În afară de opere de neocolit, au fost mai mult sau mai puțin legionari, sau simpatizanți legionari. Pe fondul românismului lor, al credinței lor ortodoxe, au crezut în resurecția neamului pe acea cale. Unii dintre ei au plătit asta cu ani grei de temniță, iar cei mai mulți cu viața, după ani de rezistență cu arma în mână împotriva cancerului bolșevic.


Savanți sau criminali? Intelectuali sau delincvenți? Eroi anticomuniști sau asasini? Cei care îi pomenesc acum cu admirație sau evlavie, români sau infractori? Klaus Iohannis, atunci când a promulgat zisa „lege a holocaustului” a răspuns: niște criminali, iar cine îi pomenește, la pușcărie! Sincer, nici nu mă mir. De unde nuanțe de la un golem cu pistoanele minții gripate, care s-a așezat cu spinarea în oberlihtul istoriei și memoriei românești? Cum să înțeleagă că istoria, ca și viața, este infinit nuanțată și nu judecă pe momente? Că secretul înțelegerii istoriei stă în analiză continuă, în dezbatere, în vehicularea ideilor, în prezentarea de ipoteze, nu în interdicții? Că interzicerea suscită curiozitate și fascinație, că îndârjește? Că istoria nu poate fi interzisă?


Imre Nagy, erou sau criminal? Emil Cioran, gânditor de talie mondială sau apologet al fascismului? Petre Țuțea, filosof mistic redutabil, sau o minte rătăcită? A răspuns Klaus Iohannis! Aștept să răspundă la fel de prompt, atunci când intermediarii mafiilor de adopții internaționale de copii vor fi considerați, fără drept la nuanță, niște jeguri umane.

Marin Preda era spionat de Securitate

Eugen Axinte Preda

Pe 16 mai 1980, la pranz, Marin Preda (58 de ani) era descoperit fara suflare pe patul camerei sale de la Casa de creatie a scriitorilor de la Mogosoaia.

Lasase in urma o opera colosala si o ultima noapte deliranta, inceputa cu un pahar sau mai multe baute cu pamantenii si incheiata cu o intalnire brutala si neprogramata cu sfintii.

In seara zilei de vineri, 15 mai 1980, in jurul orei 21.00, un taxi il lua pe Marin Preda din poarta Editurii Cartea Romaneasca, al carei director era. Declaratia soferului, aflata in arhive si facuta publica de Mariana Sipos in cartea sa “Dosarul Marin Preda “, este ca scriitorul “se afla in stare avansata de ebrietate”. in volumul aparut in 1999 se gasesc, de altfel, toate declaratiile martorilor care au interactionat cu Preda inainte ca acesta sa moara. Unele se contrazic, in cateva detalii minore, dar refac tabloul sumbru al acelei nopti infernale. Adus de taxi la Casa de creatie de la Mogosoaia, Preda este urcat in camera numarul 6, unde avea masa de scris si un pat, insa nu se culca. Dupa ce i se serveste o omleta, Marin Preda coboara in jurul orei 1.00 dimineata in sala de mese, acolo unde mai multi prieteni sarbatoresc ziua de nastere a scriitoarei Sonia Larian.

Moartea lui s-a dovedit violenta

Din declaratii reiese ca Preda consuma 100-150 de grame de votca si ca, pe la ora 2.00, este dus in camera sa de pttul Virgil Mazilescu si de portarul de la Mogosoaia, Tudor Pantiru. Este lasat pe pat, imbracat in palton. In jurul pranzului, Marin Preda este gasit mort, in patul sau, de scriitorul Dan Claudiu Tanasescu, cu care trebuia sa plece in acea zi la Focsani, la o intalnire cu cititorii. Din dosarul publicat in cartea Marianei Sipos aflam ca alcoolemia masurata la aproape 8 ore de la deces era de 3 grame la mie si ca “moartea a fost violenta. S-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, in conditiile unei come etilice”. Sunt explicate si echimozele de pe fruntea lui Preda: “Semnele de violenta s-au putut produce prin lovire de corp dur si nu au un rol in producerea mortii”.

In mod cert a fost omorat

Imediat dupa moartea lui Preda, dar si dupa Revolutie, multi au sustinut teoria ca decesul scriitorului e suspect. Pttul Cezar Ivanescu, un apropiat al lui Preda, i-a acuzat pe alti scriitori din anturajul acestuia ca, in ziua fatidica, inainte de a ajunge la Mogosoaia, au baut impreuna, conspirand la moartea acestuia. “Daca l-a omorat Securitatea, voi ati fost securistii”, a acuzat Ivanescu. Criticul Alex stefanescu scria, in 1999, in articolul “Moartea lui Marin Preda - un subiect de roman politist”, din Romania literara: “A inceput sa circule zvonul ca Marin Preda a fost, de fapt, lichidat , fie de oamenii lui Ceausescu (fiindca devenise incomod prin independenta sa), fie de agenti ai KGB (fiindca in romanul Delirul il prezentase cu o anumita intelegere pe Ion Antonescu)”. In fine, fratele scriitorului, Alexandru Preda, cunoscut ca Sae, ii facea o marturisire dramatica, intr-un interviu din 2006, lui Gabriel Argeseanu: “Cred, in sinea mea, nu putin, ci mult, ca in mod cert a fost omorat. Dumnezeu stie de cine si cum”.

“Cel mai iubit dintre pamanteni”, ultimul roman

Marin Preda s-a nascut la 5 august 1922 in comuna Silistea Gumesti, judetul Teleorman, pe care-l va evoca apoi in operele sale. Dupa mai multe schite si povestiri publicate in ziarele vremii, debuteaza in 1948 cu volumul “Intalnirea din pamanturi”. Se impune drept unul dintre cei mai importanti scriitori ai epocii sale cu: “Morometii” (primul volum a aparut in 1955, al doilea - in 1967), “Imposibila intoarcere” si “Marele singuratic” (1972), “Delirul” (1975), “Viata ca o prada” (1977). In 1980, cu cateva luni inainte sa moara, apare “Cel mai iubit dintre pamanteni”.

Voia sa-si cumpere casa cu 450.000 de lei

În dosarul intrat in posesia Marianei Sipos se afla si un proces-verbal cu lista bunurilor si a obiectelor gasite in camera in care a murit Marin Preda. Printre acestea se afla manuscrisele romanului “Delirul” (volumul I), “Morometii”, “Viata ca o prada”, “Cel mai iubit dintre pamanteni” si mai multe agende cu insemnari, predate lui Cornel Popescu, redactor- sef la Cartea Romaneasca. Pe masa de lucru a lui Preda si in sertarele biroului sau au fost gasite, printre altele, suma de 2.910 lei (in numerar), un carnet CEC cu o depunere de 162.000 de lei, o chitanta de 450.000 de lei privind cumpararea unei case, mai multe ceasuri, icoane si tablouri, toate fiind incredintate sotiei scriitorului, Elena Preda.

Cadavrul, imbracat cu pijamale si pardesiu

În dosarul medico-legal intocmit la moartea lui Marin Preda sunt notate cu minutiozitate pozitia si starea cadavrului marelui scriitor. “Pe marginea patului de langa fereastra () se afla in pozitie culcat () Marin Preda () Din gura si din nas se scurge o mucozitate () cu miros puternic de alcool () Pe regiunea abdominala () inca se percepe caldura corporala. Moartea poate data de circa 8 ore () Cadavrul este imbracat cu pijamale, papuci si un pardesiu inspicat negru cu alb. Pe cearsaf, in dreptul patului si pe jos, in apropierea patului, se gasesc urme de voma”.

Spionat de Securitate

Marin Preda avea dosar de urmarire, iar arhivele dezvaluie ca securistii intrau noaptea in biroul sau de la editura, stiau ca se cearta des cu sotia si aflasera cine il antrena la bautura pe marele scriitor.

Unul dintre marile mistere de dupa moartea lui Preda e disparitia mai multor manuscrise pe care scriitorul le pastra intr-o valiza depozitata la Editura Cartea Romaneasca. in volumul sau, Mariana Sipos dezvaluie ca la inventarierea manuscriselor de la editura, disparute de atunci fara urma, nu au fost invitati nici fratele lui Preda, Alexandru, despre care scriitorul fusese auzit de mai multe ori spunand ca, in cazul in care ar fi murit pe neasteptate, doreste ca acestea sa fie predate fratelui sau, si nici secretara lui Marin Preda, cea care- i batea la masina de scris toate manuscrisele.

Se certa des cu sotia

Mai mult, Sipos a descoperit in arhivele Securitatii faptul ca Preda, in calitate de director al Editurii Cartea Romaneasca, fusese pus sub urmarire si ca Securitatea facuse mulaje dupa cheile de la biroul sau, pentru verificari amanuntite care urmau sa fie efectuate noaptea! De altfel, Securitatea spiona in amanunt viata privata a lui Preda, asa cum reiese dintr-o nota din arhive: “De circa 10 ani obisnuia sa consume bauturi alcoolice. Avea dese certuri cu sotia si locuia aproape tot anul la Mogosoaia. Era antrenat la bautura de catre scriitorii Eugen Simion, Mircea Dinescu si Nicolae Manolescu”.