Graur
Valentina
Am
vrut să știu de soarta, ce viața-mi va urma
Să
o preschimb pe alta, să o prefac cumva,
M-am
închinat la Soare și m-am rugat de Stea,
Să-mi
spună despre mine, căci ea mă cunoștea.
Dar
cerul nu-mi răspunse, destinu-mi rătăci,
Pe
căi astrale lunge, cu-n altul se-ncâlci,
Și
în lumina rece, ce se aprinse-n gol,
Ruga-mi
înmărmurise, aflând că-i fără rol.
M-am
tot rugat de noapte, m-am închinat la zori,
Am
cunoscut urcușuri, știu cum e să cobori,
S-a
depărtat trecutul, mă cearcă arareori,
Dar
dincolo de mine, sunt anii viitori.
Aș
vrea ca pe-o enigmă, pe toți să-i descifrez,
Și-n
ordine crescândă, pe rând să-i aranjez,
Vreau
visul lor cel mare, în taină să-l păstrez,
Și-n
creșterea rapidă, de timp să-i protejez.
