TAINĂ DE DESTIN

Graur Valentina

Am vrut să știu de soarta, ce viața-mi va urma

Să o preschimb pe alta, să o prefac cumva,

M-am închinat la Soare și m-am rugat de Stea,

Să-mi spună despre mine, căci ea mă cunoștea.

Dar cerul nu-mi răspunse, destinu-mi rătăci,

Pe căi astrale lunge, cu-n altul se-ncâlci,

Și în lumina rece, ce se aprinse-n gol,

Ruga-mi înmărmurise, aflând că-i fără rol.

M-am tot rugat de noapte, m-am închinat la zori,

Am cunoscut urcușuri, știu cum e să cobori,

S-a depărtat trecutul, mă cearcă arareori,

Dar dincolo de mine, sunt anii viitori.

Aș vrea ca pe-o enigmă, pe toți să-i descifrez,

Și-n ordine crescândă, pe rând să-i aranjez,

Vreau visul lor cel mare, în taină să-l păstrez,

Și-n creșterea rapidă, de timp să-i protejez.

Furtună şi ploi

Jurca Marinela Florina

De ce ne plânge în suflet trecutul ?

În faţa durerii, de ce ne-am pierdut scutul ?

De ce amintirea, scobeşte din noi ?

De ce-n drumul vieţii, e furtună şi ploi ?

De ce ochi-n lacrimi, îşi tot pierd culoarea?

De ce azi iubirea, îşi pierde splendoarea ?

Mă-ntreb uneori, când sufletu-mi doare ...

De ce-n drumul meu, sunt doar ploi, şi nu-i soare ?!

Destinu-i de vină, că nu-i fericire ?

Că sufăr, că plâng, că nu am iubire ?

Sunt ploi care cad, pe suflet mă ard ...

Mă zbat ca să ies, din eter, din hazard.

Sunt doar eu, şi plângând, îmi scriu iar povestea

Mă bate şi ploaia, şi vânt ... şi cad precum trestia.

Dar ştiu că viaţa, nu pot, s-o scriu eu ...

Zâmbesc, plâng, cad ... mai mereu !