Ghitescu Lamureanu Elena
A
cui e mâna ce-a ascuns trădarea
pe
urma valului şi pe nisipul mişcător,
al
cui e pasul ce-a greşit cărarea
stârnind
deruta pescăruşilor?
Când
rătăceam cărări, al păsărilor zbor
ne-a
inspirat iubirea, marea calmă
a
tresărit profund cum ar trezi un dor
fior
de voluptate la o prinţesă-n palmă.
Trecută-i
vara noastră, castelelor ruina
incă
mai poartă urma nisipul prăbuşit,
noi
ştim că am greşit, in amândoi e vina,
a
mea că te iubesc, a ta că n-ai iubit.
