tu, omule!

Cristina Ciurlan

tu, omule!

ai imbàtisat vreodatà un copac?

ti-ai lipit scoarta fetei tale

de obrazul lui incercat?

crengile tale

au simtit pulsul bratelor lui

tàcute, supuse si subjugate de zborul privighetorilor?

ai logodit picàtura ta sàratà

de clei cu lacrima lui dulce?

tu, omule! ti-ai muscat vreodatà

limba in fata tàcerii sale

ingenunchind la picioarele lui ?

atunci, si doar atunci,

ràdàcinile tale pot fi popas pentru cantecul

privighetorilor...

Copacul-ochi

Daniela Voicu

unui soldat i-a căzut o geană

pe pământ, acolo

a crescut un copac imens în care frunzele-i erau gene,

iar fructele ochi

copacul se umplea de ochelari de soare,

când bombele ciuruiau cerul aprins al Georgiei,

lumina răului îl orbea pe copacul-ochi

când treceau tancuri, mai cădea câte un ochi,

din copacul-ochi,

care era strivit de şenile reci

şi pline de cadavre

din ochiul strivit tâşneau lacrimi,

care se transformau în

maci albi

copacul-ochi mai avea aripi de înger,

cred că Dumnezeu l-a înzestrat,

să poată zbura în caz de potop

vântul cu arome de răni sângerânde

şi strigăte flămânde,

mai adie încă

dinspre Georgia

mama îşi plânge copilul mort la doar 6 ani

soldaţii îşi cară soldaţii în sicrie reci

disperare...

dacă voi găsi o geană pe obraz o voi sădi,

iar câmpuri de măslini vor răsări

fără nici un ochi

Pace!