Mihăiţă
Macoveanu
Mi-aduc
aminte cum zâmbeai
Şi
cât de fericit erai
Nu
înţeleg cum am ajuns
Să
nu avem nici un răspuns.
Tu
ai plecat, eu am rămas,
Tu
m-ai lăsat,eu nu te las...
Rămân
cu amintiri o mie
Şi
cu o clipă de magie.
Adorm
cu perna ta în braţe,
Visând
la clipele frumoase,
Când
ne priveam ca doi copii,
Îndrăgostiţi
ca-n prima zi.
Vor
trece, poate ani de zile,
Doar
cu parfumul de la tine,
Şi
n-ai să vii, ca să îmi ştergi
O
lacrimă din ochii verzi.
Nu
am curajul să te sun,
Dar
am atâtea să îţi spun
Nu
înţeleg cu ce-am greşit,
Tu
nici nu ştii cât te-am iubit.
Mi-e
dor de tot ce am avut,
Singura
plang, că te-am pierdut,
Te-ai
depărtat treptat de mine,
Mi-e
dor de noi, mi-e dor de tine!
Mă
sarutai, te sărutam...
Atât
de fericiţi eram!
Pe
chipul tău găseam mereu,
O
lacrimă de dorul meu.
Nu
îţi voi cere să iubeşti,
Doar,
nu e cu putinţă,
Ca
inimii să-i porunceşti,
A
mea dorinţă.
