Cine conduce, de fapt, România. Cine e "Jupânul" si ce vrea?

Ziua News

Scenariile complete de la Washington, Kremlin, Bruxelles si Tel Aviv

Pe internet, mai precis pe Facebook, ruleaza tot felul de scenarii despre cine conduce, de fapt, România. Cine e "Jupânul"? Unii cred ca e vorba de americani, care il controleaza pe Klaus Iohannis, ca si controlul supra serviciilor secrete, ca si asupra DNA, altii spun ca e Bruxelles-ul cel care ii da ora exacta lui Dacian Ciolos, iar o parte destul de insemnata crede ca George Soros e "master of puppets", cel care trage sforile la Bucuresti, un personaj controversat, magnat, speculant bursier, interzis pe deplin in Rusia la ordinul Kremlinului.

Din punctul asta de vedere, in acest carambol de idei conspirationiste nu s-au lasat mai prejos nici politicienii, fie cei autohtoni, precum Gise sau Funar, dar si alti politicieni nationalisti, care acrediteaza ideea ca noua ordine mondiala a masonilor occidentali prevede ca tara noastra sa fie un stat tampon intre Occident, Rusia si Orient, condus de Occulta internationala prin parghiile serviciilor secrete si firmelor multinationale cu vasta acoperire in agenti de influenta, ori in asasini economici. In acest context, FMI, Banca Mondiala si grupuri ca Bilderberg, Grupul de la Roma, Trilaterala etc. avand o pondere decisiva din punct de vedere economico-financiar, de subjugare a României, plan ocult in care se regaseste Mugur Isarescu, apare iarasi George Soros. Tot in acesta directie, Merkel, Cameron, Obama sunt condusi de interesele acestei Oculte, in vreme ce Putin este "rebelul", cel care a tradat Noua Ordine Mondiala, iar Erdogan este privit ca acela care va declansa de fapt Razboiul Mondial, pentru reinstaurarea Noului Califat, cu ramificatii in Siria, Irak, Iran, Arabia Saudita, Liban, Iordania etc., in vreme ce Putin, de pilda, manat de Ortodoxie si de varii interese, pozand in crestin absolut, doreste un nou imperiu bizantin, care sa reuneasca sub Rusia (Novoia Rassia) tarile crestin-ortodoxe.

Pe de alta parte, politicienii nostri de la Bruxelles isi dau si ei cu parerea, ideea de baza fiind ca UE ar fi un proiect a carui continuitate atarna de un fir de par, mai ales de cand pare s se destrame Spatiul Schengen si de cand euro a primit lovituri dureroase din partea statelor membre cuprinse de criza economica, iar un nou val al crizei putand sa prabuseasca definitiv moneda unica europeana. De pilda, Norica Nicolai declara ferm: "Se acrediteaza public ideea ca acest Guvern e condus de la Bruxelles, dar opinia mea e ca avem o perceptie gresita, intrucat Bruxelles-ul se conduce destul de greu pe el insusi". Si alti europarlamentari români dar si occidentali sunt de aceeasi parere, considerand ca valul refugiatilor va fi "bomboana pe coliva" unitatii statelor europene, unde chiar Germania, pe fondul nemultumirilor interne se va rupe de proiectul european si se va baricada in interiorul propriilor granite.

Mai exista si curentul celor care dau vina pe serviciile secrete si pe justitie in România, pe binomul SRI-DNA. Aici a aparut o informatie care daca s-ar dovedi adevarata ar fi o adevarat bomba. Teoria Conspiratiei in domeniu, sustine ca in 2014, pe undeva prin vara, chiar inainte de alegerile prezidentiale si inainte ca DNA sa declanseze "vanatoarea de vrajitoare", intr-o ceremonie secreta de la Ambasada SUA de la Bucuresti, Codruta Kovesi si Florian Coldea au fost facuti cetateni americani, dar cu statul "top secret" (nu se regasesc in bazele de date ale evidentei populatiei americane), au jurat fidelitate fata de statul american, dupa tipicul servicilor secrete (urmand ca in caz de forta majora sa fie extrasi din tara ca si cetateni ai SUA), metoda folosita in Razboiul Rece si de sovietici care isi faceau agentii acoperiti cetateni ai sovietelor.

Din aceasta informatie se deprinde ideea ca binomul SRI-DNA e condus de americani, conform intereselor CIA, iar Kovesi si Coldea, care se vede, pe fata, ca au protectia SUA (pentru Coldea a venit la Bucuresti, personal, seful CIA sa-l laude, atunci cand postul sau era puternic zdruncinat de cerintele cu demisia ale opiniei publice, dar si a numerosilor politicieni care au achiesat la miscarea populara). Din aceasta zona de informatii isi trage radacina curentul cu ziaristii acoperiti, cu ofiterii serviciilor secrete din magistratura, firmele acoperite ale SRI si SIE, care apar tot mai des in tranzactiile financiare interne si internationale, jocurile pe pietele bursiere, pe piata aurului sau cea a petrolului, in detrimentul firmelor mici si mijlocii din tara, care au fost falimentate controlat, sau duse la limita subzistentei, pentru ca serviciile sa detina monopolul economico-financiar, informational si decizional la nivel politic.

Situatia de azi isi trage seva din primele zile de dupa revolta din decembrie 1989, condusa, initial, de serviciile secrete occidentale, cu CIA la pupitru, ca in restul statelor foste comuniste, dar apoi confiscata de servicile secrete rusesti, prin lovitura de stat condusa de Ion Iliescu si acolitii acestuia. Atunci, Securitatea s-a scindat in doua mari parti, culmea, pe criterii de varsta. "Batrânii", cei puternic indoctrinati de Rusia, de KGB, au primit puterea politica si au condus politic sub aripa lui Iliescu, iar "tinerii" au luat puterea economica, acestia fiind mai "occidentali" in gandire. A fost un troc intre cele doua parti ca sa nu apara un razboi intern intre securisti, troc aprobata atat de FSB cat si de CIA, ca sa linisteasca apele nu numai pe plan intern, dar si in urma negocierii dintre rusi si americani, dupa ce ultimii au pierdut asa zisa revolutie din România in favoarea primilor. S-a facut "pace"! "Tinerii" au preluat firmele si conturile fostei Securitati, iar "batranii" au purces la politica dictata la de la Moscova, ba de la Washington, ignorând Bruxelles-ul. A urmat asa-zisa tranzitie, cu legile junglei, unii devenind tot mai bogati, altii tot mai puternici din punct de vedere politic, pana cand s-a ajuns la "interferenta". Cei bogati s-au bagat si-n politica, iar cei din politica au cerut bani si s-au bagat in afaceri.

Cine crede ca in toata aceasta perioada, serviciile secrete au stat pe bara, se inseala amernic. SRI s-a infiintat imediat dupa revolutie, la fel si SIE, a aparut serviciul secret al MAI (UM 0215), dupa ce serviciul secret al Armatei si-a schimbat doar denumirea in DIM (Directia de Informatii Militare), ca sa se piarda urma faptului ca ofiterii acestui serviciu au fost principalii autori ai diversiunii armate din decembrie 1989, "teroristii" fiind, de fapt, agentii acestui serviciu secret, coordonati de la Kremlin pentru reusita loviturii de stat. A aparut apoi si serviciul secret al Justitiei (SIPA), serviciul de comunicatii (STS), serviciul de paza si protectie (SPP), România fiind la dispozitia serviciilor, dar avand ca rezultate si scandalurile aparute pe plan politic, economic, social, sindical, in urma razboaielor frecvente dintre serviciile secrete.

Acum, s-a decis ca doua forte sa fie active: SRI - ca serviciu de informatii intern - si DNA - ca un soi de serviciu de informatii pe chestiuni juridice -, in realitate o veritabila politie politica cu "fata umana", avand la dispozitie structuri din politie, jandarmerie etc., o forta de temut, asemanatoare, pe alt plan, insa, Securitatii de odinioara a statului comunist al lui Nicolae Ceausescu. In realitate, DNA controleaza SRI si nu invers. Iar Codruta Kovesi ar urma, daca Europa rezista invaziei si schimbarilor structurale, sa devina Procuror General European, care va conduce un soi de DNA european, bazat pe un brat armat precum OLAF, cu ramificatii in toate statele UE, cu procurori din toata europa, un sistem gandit de Monica Macovei impreuna cu Viviane Reding (pe cand Kovesi se afla la Bruxelles, cele 11 luni petrecute la misiunea româneasca, dupa ce i-a incetat mandatul de procuror general si inainte de a fi numit procuror sef la DNA), aprobat de Parlamentul European si care urmeaza a fi implementat (daca nu aparea criza refugiatilor, Procurorul European ar fi urmat sa fie numit in decembrie 2015, proiectul fiind amanat pana in martie 2016).

Americanii au nevoie ca de aer de stabilitate si fidelitate in România, mai ales ca tara noastra e la confluenta marilor viitoare imperii: Rusia (parte din Bizant), Turcia (Califatul) si Orientul Apropiat (Levantul). De altfel, Obama, ca si alti oficiali americani, deseori au vorbit in declaratii oficiale de ISIL in loc de ISIS, deci nu de un stat islamic al Siriei, ci de un stat Islamic al Levantului, care Levant - nota bene - nu continea Israelul, americanii parând ca nu iau in calcul soarta statului evreiesc in viitoarea Ordine Mondiala, sau cel putin asa au lasat de inteles. In acest context, Israelul e hulit din toate partile, este statul care incomodeaza pe toata lumea si impotriva caruia, mai devreme sau mai tarziu, vor porni ostilitatile apocaliptice. Desi Iraelul nu se afla acum in centrul atentiei, ba chiar pare ca este tara care o duce cel mai bine din zona. In Israel, cum se stie, sunt foarte multi români de origine evreiasca. Unii sositi acolo pe vremea regimului comunist, se stie cum ii videa efectiv Nicolae Ceausescu, altii au plecat dupa decembrie 1989, altii s-au dus pur si simplu sa munceasca. Aici intra in scena SIE. Serviciul nostru e puternic infiltrat in aceste comunitati, oferind informatii esentiale catre CIA. Serviciile americane pot penetra mai greu, si din pricina faptului ca sunt deocamdata alaturi de Mosad, in vreme ce agentii SIE (serviciu care si-a reformat sub Mihai Razvan Ungureanu - specialist in israelieni - intreaga structura, cu ofiteri tineri, practic "invizibili").

Cine e "Jupânul"? Ramane intrebarea esentiala dupa ce am prezentat toate aceste scenarii care circula in media romaneasca, dar si in retelele de socializare. Cititorii pot evalua aceste informatii si pot discerne. Cert este ca România este condusa din umbra, este cel putin un scenariu valabil, daca nu cumva toate la un loc. Ramane ca in viitor, functie de aceste informatii si directii sa aflam raspunsul si sa speram ca nu va fi prea tarziu.

Istorie a Românilor (12)

Misterele abdicari lui A.I. Cuza

Greu de gasit in intreaga istorie nationala un episod la fel de controversat si incon - jurat de mister precum abdicarea fortata a primului lider modern de etnie pur romaneasca. Modul in care s-au precipitat si desfasurat faptele ridica interesanta intrebare: Cum ar fi evoluat statul roman daca Domnul Unirii ramanea pe tron si consolida probabil un regat?

De la fiu de boieri la colonel cu vederi europene

Despre cel pe care istoria nationala il cunoaste sub titulatura de "Domnul Unirii" se stiu surprinzator de putine lucruri. Mai ales daca tinem socoteala ca a fost un personaj care a trait in perioada moderna, in plin secol XIX...

Cronologic vorbind, cel care avea sa reuneasca dupa indelungata vreme, Tara Romaneasca si Moldova, a vazut lumina zilei pe data de 20 martie 1820 in targul moldovenesc al Barladului. Inca din pruncie, Alexandru Ioan a apartinut elitelor traditionale de boieri din Moldova. Tatal sau era ispravnicul Ioan Cuza, un prosper proprietar de pamanturi in judetul Falciu de pe atunci. Mama sa, Sultana, facea parte din familia Cozadinilor, clan boieresc cu origini fanariote.

Parintii isi doreau un viitor maret pentru fiul lor. In aceasta directie nu precupetesc niciun efort. Micul Alexandru are parte de o educatie de tip european, invata mai multe limbi straine si se dovedeste atras de studiul istoriei.

Inca din tinerete dovedeste aptitudini pentru o cariera militara,spre care se si indreap- ta de altfel, devenind un apreciat ofiter in armata moldoveneasca unde promoveaza pana la rangul de colonel. In aceasta ipostaza, A.I. Cuza a fost surprins de eferves - centa momentului 1848, cand Moldova si Tara Romaneasca au fost cuprinse, la randul lor, de tavalugul revolutiilor de inspiratie masonica care au zguduit Europa.

Din acest moment, viata si destinul sau aveau sa sufere transformari dramatice. Daca in Moldova revolutia a fost repede suprimata, dincolo, peste raul Milcov, in Valahia, revolutionarii care au preluat puterea politica si militara au reusit sa guverneze pana la sfarsitul anului. Propriile vederi liberale, tendintele nationaliste, alaturi de curajul de a lupta deschis pentru propasirea romanilor din timpul episodului moldovenesc i-au creat destui dusmani puternici. In consecinta, este capturat, devine prizonier fiind trimis spre Viena, de unde ajunge sa fie eliberat totusi cu ajutor britanic (gurile rele spun si astazi ca fratia masonica a functionat si atunci pentru salvarea unui membru marcant...)

A.I. Cuza revine in Moldova unde domnea pe atunci Printul Grigore Ghica. In urma intrevederilor dintre cei doi, Cuza avanseaza serios in cariera devenind Ministru de Razboi al Moldovei. Sentimentele sale nationaliste si unioniste devin din ce in ce mai puternice, colonelul fiind atras din ce in ce mai mult de scena politicului. In aceasta directie in anul 1858 il gasim in ipostaza de reprezentant al Galatiului in divanul ad-hoc de la Iasi.

Re-Unirea si legendarele reforme

Deja remarcat atat in ochii elitelor conducatoare moldovene, Cuza cucereste rapid si increderea fratilor sai din Valahia. Prin urmare, ajunge sa fie ales de Partida Nationala care actiona pentru Unirea Pricipatelor sub un lider roman, nu un print strain cum doreau unele loji masonice opuse celor cu viziuni unioniste.

Conform istoriei cunoscute, Partida Nationala a profitat de suita de neclaritati juridice din textul Tratatului de la Paris pentru a-l alege pe Cuza Domn al Moldovei in ziua de 5 ianuarie 1859, si pentru a deveni Domn la Tarii Romanesti peste cateva zile mai tarziu in data de 24 ianuarie. Unirea a avut radacini adanci in constiinta romanilor din cele trei tari. De fapt, prin exploatarea acestui puternic sentiment nationalist peste care se adaugau prigonirile, jaful si abuzurile strainilor, au reusit artizanii din umbra ai momentului 1848 sa starneasca lupta armata a romanilor.

Chestiunea Unirii provinciilor romanesti devenise intre timp o problema serioasa care nu-i preocupa doar pe romani, ci si cancelariile marilor puteri, ambasadorii de la Constantinopol, alaturi de consulii acestor tari de la Iasi, Bucuresti si alte orase. Spre exemplu, in Franta, ideea Unirii principatelor romane a fost adusa la cunostinta cercurilor masonice de catre cei mai ferventi militanti ai Unirii, bursierii romani trimisi la studii alaturi de exilatii politici de origine romana.

Gratie relatiilor facute de acestia cu conducatorii europeni, Unirea romanilor ajunge sa figureze chiar pe primele pagini ale proiectelor de politica externa ale marilor puteri. Asa ajunge sa fie trimis de Franta cu insarcinarea de a ocupa postul de consul la Iasi, celebrul si harsitul politician, Victor Place. Misiunea sa era de a-l informa pe Contele Walewsky, Ministrul de Externe francez asupra sanselor si posibilitatilor moldovenilor pentru Unire. Pe de alta parte, misiunea sa secreta era aceea de a sprijini eforturile moldovenilor pentru a slabi astfel in zona influenta subredului Imperiu Otoman.

Actul Unirii, simplu in aparenta si superficial studiat, prezinta si o latura ascunsa, care cu siguranta merita investigata. Pe baza documentelor existente, alaturi de coincidente istorice si politice ale vremii, in prezent putem afirma fara tagada, ca unirea de la 1859 a fost pana la un anumit nivel, opera masonilor romani sprijiniti de confratii de loje cu vederi si simpatii similare.

Ei bine, in ciuda tuturor argumentelor si intelegerilor, pregatirea etapelor Unirii a reprezentat o chestiune extrem de sensibila privita prin prisma strategiei lojelor din acea perioada. In plus, deoarece trebuia pastrata senzatia respectarii tururor clauzelor politice impuse de marile puteri, unirea prezenta numeroase impedimente. Aici intervine hotarator interesul Masoneriei, dupa cum mentioneaza intr-un text o loja din Paris: "Teritoriul romanilor este alcatuit din mai multe provincii diferite, locuite de romani din cele mai vechi timpuri, fiecare cu istoria sa dureroasa.

Transilvania, cea mai intinsa regiune, se afla sub dominatia ungurilor de aproape 800 ani, Bucovina cunoaste stapanirea austro-ungara de un secol, Basarabia a fost ocupata temporar, partial sau total de imperiul tarist, iar Moldova si Valahia sunt controlate de turci, neintrerupt de peste 400 ani. Si pentru noi este o surpriza sa realizam ca romanii au supravietuit acestor presiuni in mod neasteptat. Sprijinirea lor poate fi cel mai important argument in Balcani".

Conform multor istorici, acest ultim paragraf a fost greutatea care a inclinat definitiv balanta in favoarea unirii. In final, patru dintre puterile garante- Franta, Sardinia, Prusia si Rusia -, au silit in cele din urma Imperiul Otoman si Austria sa recunoasca evenimentul istoric.

Epoca lui Cuza este caracterizata prin misiunea grea avuta de colonel. El a fost declansatorul trecerii de la o oranduire sociala depasita istoriceste, la o noua oranduire superioara celei anterioare. Marile sale reforme au avut un larg ecou peste hotare. Tot el a fost cel care a reformat si modernizat primul serviciu secret de informaii autentic romanesc. Reformele sale fara precedent au fost mai importante si mai bune pentru popor chiar decat cele luate de Carol I-ul.

Nu degeaba Domnitorul a ramas cel mai iubit si apreciat lider din perioada moderna a romanilor. Putini romani stiu, spre exemplu, ca prima sectie de medicina veterinara din tara a fost inaugurata de Domnitorul Cuza. Cea mai insemnata in urmarile ei pe plan social si economic a fost, fara indoiala, reforma agrara din anul 1864, prin care taranimea clacasa a fost eliberata de opresiunile de tip feudal, ajungand sa fie improprietarita din pamanturile pe care le munceau de generatii. A infaptuit si o necesara reforma fiscala concretizata prin instituirea impozitului personal, a contributiei pentru drumuri si instituirea impozitului funciar. Totul pentru ca Principatele Romane Unite sa fie incadrate unui sistem fiscal modern si eficient.

Ajungem astfel si la cea mai controversata reforma, care din optica multor istorici este responsabila partial de abdicarea fortata a lui Cuza. Anume secularizarea averilor si proprietatilor manastiresti. Manastirile din tarile romane unite detineau in proprietate, prin numeroase danii domnesti si boieresti, mai mult de 25 % din suprafata agricola.

Legea lui Cuza lua toate proprietatile anumitor biserici si manastiri si le trecea in proprietatea statului pentru a spori "avutia tarii". Pe langa acestea, A.I. Cuza a stabilit un impozit de 10 % pentru veniturile nete ale manastirilor si bisericilor. Nemaivazuta masura a provocat numeroase valuri de proteste in acele vremuri. De fapt, si astazi o serie de istorici lanseaza numeroase speculatii in care se avanseaza ideea ca domnitorul a actionat astfel la ordinele Masoneriei care dorea astfel sa dea o lovitura fatala clerului bisericesc, unul din dusmanii declarati ai lojelor masonice din secolul XIX. Adevarul nu a fost inca stabilit cu exactitate si probabil nici nu se doreste acest lucru...

Demisie, Abdicare, Mazilire?

In urma secularizarii averilor manastiresti, jumatate din terenurile acestora apartineau de fapt manastirilor de la Sfantul Munte Athos, averi daruite pe drept acestor lacasuri sfinte cu mult timp in urma de catre voievozi precum Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Tepes si multi altii. Furiosi, grecii au lansat o campanie dura impotriva lui Cuza si a Principatelor.

Avand influenta la Constantinopol prin relatiile pe care le detineau, au apelat in egala masura si la legaturile pe care si le facusera cu diversi oameni politici din Europa, totul pentru zadarnicirea punerii in practica a secularizarii. Arhimandritul Nylos a mers pana intr-atat incat a pus la cale asasinarea lui Cuza in aprilie 1864, intentia sa fiind stopata de faptul ca agentii secreti romani de la Stambul au aflat de plan si l-au alertat pe domnitor din timp.

Vazand ca a dat gres cu asasinarea, o parte a clerului grec a cerut despagubiri banesti in valoare de peste 82 milioane lei-aur. Se asociaza asadar cu Sir Henry Bulwer, ambasadorul britanic la turci. Agentii secreti romani afla si de acest tertip si reusesc sa-l influenteze favorabil pe ambasador, gratie serviciilor sexuale oferite acetuia de frumoasa grecoaica Eleni Aristarhi.

Comploturile organizate de personajele conservatoare si reactionare fata de proiectele domnitorului se acutizeaza in asemenea grad incat Cuza este obligat sa abdice. Totul a fost facut intr-o asemenea graba umilitoare incat domnitorul este fortat sa abdice semnand decretul de abicare direct pe spinarea unuia dintre ofiterii complotisti...

Dramaticul act a avut loc la ora 5 dimineata in noaptea de 22 spre 23 februarie 1866, dupa care A.I. Cuza a fost obligat sa se imbrace in haine civile si a fost scos din palat, printre doua randuri de soldati care primisera ordin strict sa stea intorsi cu spatele pentru a nu-l vedea pe fostul domn. Atat de mari erau temerile complotistilor in privinta unei eventuale reactii violente a soldatilor, cu totii fii de tarani improprietariti de Cuza... La adapostul complice al intunericului, domnitorul proaspat mazilit a fost urcat intr-o trasusa cu geamuri negre si transportat urgent la casa unui anume Constantin Cocarlan din Piata Sfantul Gheorghe din Bucuresti. In trasura a fost acompaniat de capitanul Costiescu din grupul complotistilor. In paranteza spus, merita mentionat faptul ca toate partidele politice de atunci s-au raliat, impotrivindu-se lui Cuza din cauza reformelor acestuia care loveau si in interesele financiare ale politicienilor.

Primii care au participat la complot au fost liberalii care, ulterior, s-au aliat cu conservatorii acuzandu-l pe Cuza ca vrea sa insituie un regim dictatorial. Asa s-a nascut "Monstruoasa Coalitie". Complotistii au atras de partea lor o parte din armata romana reprezentata de colonelul Haralambie si maiorul Lecca. Oricat de ciudat sau greu de crezut ar parea, abdicarea fortata a lui Cuza are stransa legatura cu alegerea sa ca Domnitor ale celor doua provincii romanesti.

Conform istoricului Stan Apostol, Cuza nu ar fi primit drept de domnie permanent sau succesiune filiala la tron, colonelul primind doar un mandat imperativ, misiunea sa fiind aceea de a infaptui Unirea plus cateva reforme in favoarea modernizarii principatelor. Totul trebuia sa aiba concursul si acceptul celorlalte puteri ale statului, dupa care A.I. Cuza ar fi trebuit sa cedeze de bunavoie tronul unui domnitor strain.

De altfel, aproape toate fortele politice ale vremii doreau impamantenirea unei dinastii straine, chestiunea in sine reprezentand una dintre cele 4 dispozitii finale ale programului de guvernare nationala adoptat in octombrie 1857 la Adunarile ad-hoc de la Iasi si Bucuresti. Solutia aducerii unui print strain era la mare moda in Europa, in special in Balcani.

Constient de regimul provizoriu al domniei sale, Cuza in persoana declarase in cateva randuri (ultima data la 5 decembrie 1865 in Parlament) ca este gata sa se retraga de la tron in favoarea unui print strain. Ce trebuie retinut este ca A.I. Cuza a fost provocat de nenumarate ori in timpul domniei sale.

Marii sai dusmani din partea familiilor de boieri fanarioti si anti-unionisti, au complotat impotriva sa inca din prima saptamana de domnie. In fata interventiilor si uneltirilor dusmanilor sai, Domnitorul a fost obligat sa instaureze un regim autoritar care a dus in cele din urma la scadera prestigiului sau in randul opiniei publice.

Reformele sale i-au infuriat pe marii mosieri care, cu toate ca erau masoni colegi de loja cu domnitorul, s-au pornit impotriva sa. Dar, probabil, cea mai grea lovitura a venit din partea unuia dintre cei mai buni spioni in serviciu romanesc. Este vorba de agentul Cezar Librecht, de origine belgiana, pe care Cuza il numise sef al telegrafului roman, dandu-i astfel posibilitatea de a intercepta informatii interne si externe. Problema a aparut in momentul in care Librecht a fost delegat de Cuza sa-l urmareasca pe Mihail Kogalniceanu in timpul calatoriei acestuia in Oltenia. Fire duplicitara si invidios pe Kogalniceanu, Librecht adauga de la sine fapte si acuze la adresa lui Kogalniceanu. Spre satisfactia familiilor boieresti din opozitie, Librecht a produs astfel o disensiune de proportii intre Cuza si primul sau ministru. Domnitorul era pentru prima data singur, lipsit de aliati. Restul, dupa cum spune o expresie celebra, este Istorie...

MASONII SUNT PESTE TOT

A scăzut sau a crescut influența masoneriei în lumea contemporană?
O primă ipoteză este că rolul masoneriei a scăzut. Cauza ? Campania antimasonică din anii 30-40 din secolul trecut și represiunea organizată de regimurile totalitare – care vedeau loji masonice peste tot.

Acest factor a dus la diminuarea influenței masoneriei în perioda postbelică. Masonii au fost demonizați, considerați vinovați la Berlin, Madrid, Vichy, București pentru toate relele care se întîmplau în societate. Era un țap ispășitor perfect datorită imaginii sale de sectă secretă care exercită o infuență subterană în politică, justiție, armată, presă, afaceri. Interdicțiilor, represiunii, etc, i-a corespuns o vastă operație de propagandă antimasonică declanșată cu scopul de a mobiliza opinia publică în favoarea regimurilor respective.

Masoneria se făcea vinovată de căderea Frantei în iunie 1940. Pierderea de teritorii, nord/vestul Transilvaniei, Basarabia Bucovina se datora unui complot masonic urzit de camarila evreiasco-masonică în conivență cu masoneria anglofranceză, vinovată de Tratatul de la Versailles. La București ( sala Dalles) și la Paris în 1941 s-au organizat expoziții antimasonice unde a fost expus din materialul confiscat de Poliție cu ocazia perchezițiilor de la sediile lojilor masonice. Presa a orchestrat campanii care demascau complotul masonic…

Un ex. În Franța numărul ”fraților”a scăzut de la 30.000 în 1939 la 7.000 in 1945.

Această diminuare a influenței lojilor masonice de după război este privită cu scepticism de alți amatorii ai teoriei conspirației. Ei spun că de fapt asistăm la o creștere fără precedent a influenței lojilor masonice. Ar fi vorba de o tactică “low profile” care corespunde doctrinei și practicii masonice care cultivă secretul.

Scopul este de a face lumea mai puțin vigilentă vizavi de activitățile masoneriei. Lojile ar continua să controleze politica, afacerile, massmedia și – prin rețelele lor internaționale – să influențeze hotărîtor marile decizii în lumea contemporană…