Cine conduce, de fapt, România. Cine e "Jupânul" si ce vrea?

Ziua News

Scenariile complete de la Washington, Kremlin, Bruxelles si Tel Aviv

Pe internet, mai precis pe Facebook, ruleaza tot felul de scenarii despre cine conduce, de fapt, România. Cine e "Jupânul"? Unii cred ca e vorba de americani, care il controleaza pe Klaus Iohannis, ca si controlul supra serviciilor secrete, ca si asupra DNA, altii spun ca e Bruxelles-ul cel care ii da ora exacta lui Dacian Ciolos, iar o parte destul de insemnata crede ca George Soros e "master of puppets", cel care trage sforile la Bucuresti, un personaj controversat, magnat, speculant bursier, interzis pe deplin in Rusia la ordinul Kremlinului.

Din punctul asta de vedere, in acest carambol de idei conspirationiste nu s-au lasat mai prejos nici politicienii, fie cei autohtoni, precum Gise sau Funar, dar si alti politicieni nationalisti, care acrediteaza ideea ca noua ordine mondiala a masonilor occidentali prevede ca tara noastra sa fie un stat tampon intre Occident, Rusia si Orient, condus de Occulta internationala prin parghiile serviciilor secrete si firmelor multinationale cu vasta acoperire in agenti de influenta, ori in asasini economici. In acest context, FMI, Banca Mondiala si grupuri ca Bilderberg, Grupul de la Roma, Trilaterala etc. avand o pondere decisiva din punct de vedere economico-financiar, de subjugare a României, plan ocult in care se regaseste Mugur Isarescu, apare iarasi George Soros. Tot in acesta directie, Merkel, Cameron, Obama sunt condusi de interesele acestei Oculte, in vreme ce Putin este "rebelul", cel care a tradat Noua Ordine Mondiala, iar Erdogan este privit ca acela care va declansa de fapt Razboiul Mondial, pentru reinstaurarea Noului Califat, cu ramificatii in Siria, Irak, Iran, Arabia Saudita, Liban, Iordania etc., in vreme ce Putin, de pilda, manat de Ortodoxie si de varii interese, pozand in crestin absolut, doreste un nou imperiu bizantin, care sa reuneasca sub Rusia (Novoia Rassia) tarile crestin-ortodoxe.

Pe de alta parte, politicienii nostri de la Bruxelles isi dau si ei cu parerea, ideea de baza fiind ca UE ar fi un proiect a carui continuitate atarna de un fir de par, mai ales de cand pare s se destrame Spatiul Schengen si de cand euro a primit lovituri dureroase din partea statelor membre cuprinse de criza economica, iar un nou val al crizei putand sa prabuseasca definitiv moneda unica europeana. De pilda, Norica Nicolai declara ferm: "Se acrediteaza public ideea ca acest Guvern e condus de la Bruxelles, dar opinia mea e ca avem o perceptie gresita, intrucat Bruxelles-ul se conduce destul de greu pe el insusi". Si alti europarlamentari români dar si occidentali sunt de aceeasi parere, considerand ca valul refugiatilor va fi "bomboana pe coliva" unitatii statelor europene, unde chiar Germania, pe fondul nemultumirilor interne se va rupe de proiectul european si se va baricada in interiorul propriilor granite.

Mai exista si curentul celor care dau vina pe serviciile secrete si pe justitie in România, pe binomul SRI-DNA. Aici a aparut o informatie care daca s-ar dovedi adevarata ar fi o adevarat bomba. Teoria Conspiratiei in domeniu, sustine ca in 2014, pe undeva prin vara, chiar inainte de alegerile prezidentiale si inainte ca DNA sa declanseze "vanatoarea de vrajitoare", intr-o ceremonie secreta de la Ambasada SUA de la Bucuresti, Codruta Kovesi si Florian Coldea au fost facuti cetateni americani, dar cu statul "top secret" (nu se regasesc in bazele de date ale evidentei populatiei americane), au jurat fidelitate fata de statul american, dupa tipicul servicilor secrete (urmand ca in caz de forta majora sa fie extrasi din tara ca si cetateni ai SUA), metoda folosita in Razboiul Rece si de sovietici care isi faceau agentii acoperiti cetateni ai sovietelor.

Din aceasta informatie se deprinde ideea ca binomul SRI-DNA e condus de americani, conform intereselor CIA, iar Kovesi si Coldea, care se vede, pe fata, ca au protectia SUA (pentru Coldea a venit la Bucuresti, personal, seful CIA sa-l laude, atunci cand postul sau era puternic zdruncinat de cerintele cu demisia ale opiniei publice, dar si a numerosilor politicieni care au achiesat la miscarea populara). Din aceasta zona de informatii isi trage radacina curentul cu ziaristii acoperiti, cu ofiterii serviciilor secrete din magistratura, firmele acoperite ale SRI si SIE, care apar tot mai des in tranzactiile financiare interne si internationale, jocurile pe pietele bursiere, pe piata aurului sau cea a petrolului, in detrimentul firmelor mici si mijlocii din tara, care au fost falimentate controlat, sau duse la limita subzistentei, pentru ca serviciile sa detina monopolul economico-financiar, informational si decizional la nivel politic.

Situatia de azi isi trage seva din primele zile de dupa revolta din decembrie 1989, condusa, initial, de serviciile secrete occidentale, cu CIA la pupitru, ca in restul statelor foste comuniste, dar apoi confiscata de servicile secrete rusesti, prin lovitura de stat condusa de Ion Iliescu si acolitii acestuia. Atunci, Securitatea s-a scindat in doua mari parti, culmea, pe criterii de varsta. "Batrânii", cei puternic indoctrinati de Rusia, de KGB, au primit puterea politica si au condus politic sub aripa lui Iliescu, iar "tinerii" au luat puterea economica, acestia fiind mai "occidentali" in gandire. A fost un troc intre cele doua parti ca sa nu apara un razboi intern intre securisti, troc aprobata atat de FSB cat si de CIA, ca sa linisteasca apele nu numai pe plan intern, dar si in urma negocierii dintre rusi si americani, dupa ce ultimii au pierdut asa zisa revolutie din România in favoarea primilor. S-a facut "pace"! "Tinerii" au preluat firmele si conturile fostei Securitati, iar "batranii" au purces la politica dictata la de la Moscova, ba de la Washington, ignorând Bruxelles-ul. A urmat asa-zisa tranzitie, cu legile junglei, unii devenind tot mai bogati, altii tot mai puternici din punct de vedere politic, pana cand s-a ajuns la "interferenta". Cei bogati s-au bagat si-n politica, iar cei din politica au cerut bani si s-au bagat in afaceri.

Cine crede ca in toata aceasta perioada, serviciile secrete au stat pe bara, se inseala amernic. SRI s-a infiintat imediat dupa revolutie, la fel si SIE, a aparut serviciul secret al MAI (UM 0215), dupa ce serviciul secret al Armatei si-a schimbat doar denumirea in DIM (Directia de Informatii Militare), ca sa se piarda urma faptului ca ofiterii acestui serviciu au fost principalii autori ai diversiunii armate din decembrie 1989, "teroristii" fiind, de fapt, agentii acestui serviciu secret, coordonati de la Kremlin pentru reusita loviturii de stat. A aparut apoi si serviciul secret al Justitiei (SIPA), serviciul de comunicatii (STS), serviciul de paza si protectie (SPP), România fiind la dispozitia serviciilor, dar avand ca rezultate si scandalurile aparute pe plan politic, economic, social, sindical, in urma razboaielor frecvente dintre serviciile secrete.

Acum, s-a decis ca doua forte sa fie active: SRI - ca serviciu de informatii intern - si DNA - ca un soi de serviciu de informatii pe chestiuni juridice -, in realitate o veritabila politie politica cu "fata umana", avand la dispozitie structuri din politie, jandarmerie etc., o forta de temut, asemanatoare, pe alt plan, insa, Securitatii de odinioara a statului comunist al lui Nicolae Ceausescu. In realitate, DNA controleaza SRI si nu invers. Iar Codruta Kovesi ar urma, daca Europa rezista invaziei si schimbarilor structurale, sa devina Procuror General European, care va conduce un soi de DNA european, bazat pe un brat armat precum OLAF, cu ramificatii in toate statele UE, cu procurori din toata europa, un sistem gandit de Monica Macovei impreuna cu Viviane Reding (pe cand Kovesi se afla la Bruxelles, cele 11 luni petrecute la misiunea româneasca, dupa ce i-a incetat mandatul de procuror general si inainte de a fi numit procuror sef la DNA), aprobat de Parlamentul European si care urmeaza a fi implementat (daca nu aparea criza refugiatilor, Procurorul European ar fi urmat sa fie numit in decembrie 2015, proiectul fiind amanat pana in martie 2016).

Americanii au nevoie ca de aer de stabilitate si fidelitate in România, mai ales ca tara noastra e la confluenta marilor viitoare imperii: Rusia (parte din Bizant), Turcia (Califatul) si Orientul Apropiat (Levantul). De altfel, Obama, ca si alti oficiali americani, deseori au vorbit in declaratii oficiale de ISIL in loc de ISIS, deci nu de un stat islamic al Siriei, ci de un stat Islamic al Levantului, care Levant - nota bene - nu continea Israelul, americanii parând ca nu iau in calcul soarta statului evreiesc in viitoarea Ordine Mondiala, sau cel putin asa au lasat de inteles. In acest context, Israelul e hulit din toate partile, este statul care incomodeaza pe toata lumea si impotriva caruia, mai devreme sau mai tarziu, vor porni ostilitatile apocaliptice. Desi Iraelul nu se afla acum in centrul atentiei, ba chiar pare ca este tara care o duce cel mai bine din zona. In Israel, cum se stie, sunt foarte multi români de origine evreiasca. Unii sositi acolo pe vremea regimului comunist, se stie cum ii videa efectiv Nicolae Ceausescu, altii au plecat dupa decembrie 1989, altii s-au dus pur si simplu sa munceasca. Aici intra in scena SIE. Serviciul nostru e puternic infiltrat in aceste comunitati, oferind informatii esentiale catre CIA. Serviciile americane pot penetra mai greu, si din pricina faptului ca sunt deocamdata alaturi de Mosad, in vreme ce agentii SIE (serviciu care si-a reformat sub Mihai Razvan Ungureanu - specialist in israelieni - intreaga structura, cu ofiteri tineri, practic "invizibili").

Cine e "Jupânul"? Ramane intrebarea esentiala dupa ce am prezentat toate aceste scenarii care circula in media romaneasca, dar si in retelele de socializare. Cititorii pot evalua aceste informatii si pot discerne. Cert este ca România este condusa din umbra, este cel putin un scenariu valabil, daca nu cumva toate la un loc. Ramane ca in viitor, functie de aceste informatii si directii sa aflam raspunsul si sa speram ca nu va fi prea tarziu.

SISTEMUL începe să fie încorsetat. De gratii și confiscări. Meritul lui Traian Băsescu

Dan Andronic

Știți ce i-a speriat cel mai tare? Asprimea pedepsei și confiscarea extinsă a averii. Sunt convins că dacă Dan Voiculescu lua doar 2-3 de ani de închisoare și nu i se confisca averea până la concurența sumei de 60 de milioane de euro, SISTEMUL nu era șocat. Încă un mogul care a picat într-o bătălie politică, și-ar fi spus în fața unui pahar de șpriț scump și câteva mezelicuri, trăgând la final și o concluzie: înseamnă că s-a făcut loc pe piață pentru următorul! Pentru că în materie de moguli cu valență media-politico-industriale funcționează legile economiei de piață impecabil: nici un loc liber nu rămâne neocupat!

Asistaseră de pe margine la zbaterile lui Patriciu, Vîntu, Nicolae, Popoviciu, Copos, Becali, Iordache și mulți alții, pe care i-au și uitat, și de la fiecare învățaseră câte ceva. Pe nesimțite se consolidase un set de reguli care păreau singurul îndrumar pentru supraviețuire. Numai că a venit decizia instanței în cazul Voiculescu și tot ceea ce știau s-a dus pe apa sâmbetei!

În primul rând asprimea pedepsei a arătat că începe să se intre într-o zonă în care lucrurile nu pot fi considerate controlabile. Dacă un om de talia lui Dan Voiculescu, cu mulți avocați, dar și mai mulți bani, plus influență politică și mediatică uriașă primește o asemenea pedeapsă, ce mai poate spera un banal miliardar cu rădăcinile averii în retrocedări și privatizări timpurii?! Se poate aștepta la mult mai rău, nu-i așa? Tot cazul Voiculescu a demonstrat că vechile rețele de influențare a actului de Justiție nu mai există, sau cel puțin nu se mai pot manifesta la un asemenea nivel. Bălăbăneala dosarului prin diverse instanțe timp de șase ani s-a făcut exclusiv prin demisii din Parlament, fără obișnuitele tertipuri avocățești, gen sesizări la Curtea Constituțională sau recuzarea instanței. 

Partea care dă SISTEMULUI fiori pe spate este însă mult mai prozaică: privatizările din ultimii 15 de ani, adică de la începutul guvernării Năstase încoace, încep să fie luate la bani mărunți de către DNA și pedepsite de instanță. Iar transpirație devine rece chiar și în zilele astea de vară pentru că începutul marilor averi din România cam atunci încep să fie conturat. Știți vreun miliardar care să nu fi cumpărat ieftin de la Stat? Eu, nu! În acei ani pare că s-a fundamentat o nouă lege a economiei de piață post-decembriste: cu cât ai mai mulți bani, cu atât mai mic trebuie să fie prețul de achiziție al vreunui activ. După care, odată trecut în proprietate privată, bunul capăta puteri magice și începeau să-i crească zerouri în coadă.

Nu credeți? Vă spun o mică poveste: stând de vorbă cu un om de afaceri, înaintea deciziei instanței, acesta îmi povestea cum în anii 2000 a văzut că ICA era scoasă de APAPS la privatizare la un preț ridicol – vreo 800.000 de dolari – având terenuri care era clar că valorau mult mai mult și s-a dus să întrebe. Numai că acolo după prima întrebare i s-a arătat ușa! Orice, numai ICA nu! Era promisă! A înțeles și s-a reorientat, că doar făcea parte din categoria supraviețuitorilor…

Bomboana pe colivă este însă confiscarea extinsă a averii. O premieră greu de digerat! Tot ceea ce și-au închipuit că au pus la adăpost pentru vremuri grele devine susceptibil de a reintra în posesia Statului.

Poate că pentru Dan Voiculescu suma de 60 de milioane de euro nu reprezintă o gaură uriașă, averea sa fiind estimată la un miliard de euro, dar nu am văzut vreun nou-îmbogățit care să se despartă ușor de bani. Nemaivorbind despre faptul că trebuie să umble la conturile din afara țării, ceea ce este iar ușor riscant.

Care sunt meritele lui Traian Băsescu, vă puteți întreba, mai ales că ați citit titlul editorialului? Știu că mare parte a românilor este supărată pe Traian Băsescu pentru măsurile dure luate la începutul crizei economice. O supărare greu de șters, cu atât mai mult cu cât artileria mediatică a mogulilor l-a bombardat ani de zile cu acuzații dure, repetate, uneori fantasmagorice, alteori doar exagerate, fiind ținta urii majorității politicienilor. O supărare care nu mai are timp să se șteargă pentru că Traian Băsescu este lipsit de cel mai important atuu: bătălia electorală. Nu mai candidează, poate doar influența cursa electorală. Din această perspectivă poate să vă placă sau nu de politicianul Traian Băsescu, însă nu aici trebuie căutat meritul său. Pentru că SISTEMUL a înțeles de mult că maniera categorică în care a întărit Statul, în zona luptei anti-corupție, a însemnat începutul sfârșitului! Și s-a zbătut cât a putut de tare.

Meritul lui Traian Băsescu este acela că a mizat pe crearea unor instituții puternice capabile să întărească și să apere Statul, de la ÎCCSJ, DNA, la SRI și SIE dând credit unor oameni capabili să impună Legea. Promovarea a mii de magistrați tineri a fost un gest curajos, dar absolut necesar pentru a zgâlțâi rețelele de trafic ale SISTEMULUI. În anul 2006 nominalizarea lui George Maior în fruntea SRI, a Laurei Codruța Kovesi și Daniel Morar, la Parchetul General și DNA, a devenit fundamentul a ceea ce vedem astăzi, dând un suflul nou unor instituții importante. George Maior a transformat SRI într-o instituție modernă, cu oameni tineri, care nu mai răspunde la comenzile politice, devenind ușor banale comunicatele DNA în care se menționa suportul primit din partea SRI.

Despre Daniel Morar și Laura Codruța Kovesi trebuie spus că s-au dovedit a fi adepții unui stil de management asemănător, performanțele instituțiilor fiind apreciate la nivel european, unul din puținele puncte pozitive pentru România. E greu să judeci ceea ce a însemnat mandatul lui George Maior în fruntea SRI dacă nu-l compari cu cel al lui Radu Timofte. Sau pe cel al Laurei Codruța Kovesi, dacă nu comparăm cu perioada Amăriei. Făcând față unor presiuni mult mai mari, cu dosare complicate și timpuri extrem de agitate, SRI și DNA au creat ceva ceea ce SISTEMUL nu credea că va vedea vreodată: un corset din ce în ce mai strâns. Pentru că în realitate cele două instituții nu pot funcționa una fără cealaltă, ca într-o operațiune matematică.


După (doar) zece ani vedem rezultatele concrete. Mandatele lui Traian Băsescu n-au însemnat o bătălie cu adversarii politici de tip Voiculescu, așa cum se grăbesc unii să afirme. În realitate, cei cu musca pe căciulă s-au transformat în adversarii lui Traian Băsescu. Devenind adversarii întăririi Statului, declanșând bătălii gigantice, pierdute rând pe rând. Din această confruntare, la finalul anului, președintele României Traian Băsescu va putea să spună că n-a fost doborât de SISTEM. Va putea spune că a reușit să înfrângă SISTEMUL.