Sandu Alrox
Mâini
harnice ce bâjbâie în întuneric,
urmărind
traseul căldurii de curând aprinsă.
Mâinile
iraționale ce caută fără cuvinte,
conduse
de o liniște animalică.
Respirația
accelerează,
suspinând,
și
se oprește.
Căldura
crește,
rațional comandată.
Motivul,
scufundat,
se oprește.
Pornită
din nou,
în
valul mării, în fluxul furtunii.
Lumină-mi
radiază mintea,
furtuna
se calmează.
Mâinile
se opresc, rușinoase, fără regrete.
Căldura
e o amintire, iar
respirația
este acum o șoaptă.
Un
cal salbatic, continuă să alerge
în
ochi, fulgere ascuțite.
Iar
mâinile acum rezonabil, caută o descărcare electrică
precum
o mângâiere.
Dar
ploaia continuă încă.
