Shanti Nilaya
Cum
verdele se schimbă-n ruginiu,
Cum
mierea Lunii bate-n auriu,
Mai
sper să plec spre tine când se poate
Ca
o cădere liberă, în moarte;
Să
te compun din nou din cele sfinte
Cu-obrazul
pur al câtorva cuvinte,
Iar
mâna ta pe după umeri, castă,
Să-mi
stea din nou, pe rochia albastră
Și-ncet,
încet, bolnavă cum îmi pare
Fără
de tine ziua următoare,
Să
îmi petreacă pașii drepți afară
Spre
luminarea serilor de ceară.
De
unde să te iau? eu nu știu unde
și
umbra cărei toamne te ascunde...
Întreb
și dau la schimb forma în care,
Am
scris cuvinte-n versuri și culoare
Le
ia, Cer 'nalt! Pământ, așijderi, sapă,
Bea
din căușul sufletului apă,
Iar
literele mele să-mi plătească
Atât
cât pot, Iubirea omenească!
Când
verdele se schimbă-n ruginiu,
Văd
mierea Lunii, bate-n auriu
Și
te găsesc în mine, dimineață,
Ca
o cădere liberă, ...în viață!
