Lumină şi frig

Anca Mizumschi

A venit lumina şi ne-a luat casa.

A venit într-o noapte când nimeni nu mai credea.

S-a auzit întâi un vuiet surd,

apoi tata a zis e prea multă linişte,

să fugim

şi în timp ce fugeam cu lumea în spate,

cerul se îngusta cu încă un cerc

până când am devenit un singur punct

şi oasele noastre

casante şi mate ne-au părăsit şi au mai plutit un timp

în întunericul îngheţat dintre stele.

Apoi tot mama şi-a suflecat mânecile şi a zis ajunge!

şi am văzut-o cum a început să ne strige pe nume, cum ne-a aşezat

unul în spatele celuilalt fără să ne atingă, cum a venit după noi:

haideţi să ne întoarcem acasă

nu am ce să fac

trebuie să vă nasc

că aşa v-a fost vouă scris pe lumea asta.

Opuse daruri înlănţuite

Anne Marie Bejliu

sus jos 

opuse înlănţuite daruri desfăşoară verbele 

în cuvinte simple

laşi un strigăt să-ţi scape 

apoi mişcarea se naşte 

ca o ploaie scăpată din scânteia amnarului

sensul cuvântului creşte

în flacăra candelei aprinsă reaprinsă

flacăra rămâne

nu se stinge 

răsuflarea se schimbă

ochiul îşi schimbă opacitatea privirii

cristal devine

îl creşti descreşti în floarea mereu viguroasă

şapte petale nouă petale

douăsprezece petale

galben praf de cer se răsfiră 

degetele împart spaţiul

planuri semiplanuri de trăiri de forţe mărunte

de forţe elementare 

din care cresc mereu armurile gândurilor

povestea cuvântului - înălţare şi cădere 

cădere şi înălţare

într-un vârf de gând de cărbune 

ascuţit până la rostire

laborator alchimic în centrul inimii se întrezare

se vede tot mai clar

orbului nu-i lua jocul

surdului nu-i smulge bila amară de sunete

mutului lasă-i vederea 

până când 

într-un bob de bâlbâială

va rosti clar 

Numele Domnului

sus jos opuse daruri înlănţuite

mângâie verbele într-o cruce vie

mojarul aşteaptă umbrele 

primăvara lui acum a trecut

mai vine mai vine...